Sunt legile Sabatului obligatorii pentru crestini in ziua de astazi?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cum de nu vă dați seama că felul în care vă cramponați de respectarea riguroasă și formală a unei zile

Domnule, facem tot posibilul ca respectarea sabatului să nu fie doar o formalitate, ci ea să aibă şi o încărcătură plină de spiritualitate, detaşându-ne de erorile fariseilor şi ataşându-ne de exemplul lui Hristos.

Cât priveşte rigorizitate, aflaţi că ne "cramponăm" la fel de mult în a respecta şi celelalte 9 porunci din Decalog. Credeţi că greşim? Dumneavoastră faceţi altfel? Consideraţi că nu trebuie să fim chiar atât de "riguroşi" în privinţa Decalogului? Ca şi creştini, putem să mai comitem şi câte o crimă, câte un viol, etc.?

În prealabil postat de N.Priceputu

respectarea riguroasă și formală a unei zile din calendar e idolatrie

Exageraţi! Dacă ar fi să vă cred, ar însemna că şi Domnul Hristos şi sf. apostol Pavel erau "idolatri", deoarece îşi făcuseră un obicei (aceasta e rigurozitate) legat de ziua sabatului (Luca 4,16; Fapte 17,2).

În prealabil postat de N.Priceputu

nicio altă zi din istorie nu poate avea o semnificație mai mare decât Ziua Învierii (Ziua cea Una)?

Ziua Jertfei Supreme are o semnificaţie cel puţin la fel de mare (fără de care Ziua Învierii nici n-ar fi existat), la fel Ziua Revenirii în Slavă; aceasta nu înseamnă că trebuie să le transformăm în zile înlocuitoare ale zilei sabatului.

În prealabil postat de N.Priceputu

Cum ar putea creștinii să n-o sărbătorească pe aceasta ca început al fiecărei săptămâni?

Din două motive principale:

1. Pentru că ziua odihnei se sărbătoreşte la sfârşitul săptămânii, nu la începutul ei.
2. Pentru că pur şi simplu nu a fost poruncită de Dumnezeu.

Nu vă supăraţi pe mine, dar aceste două motive serioase, fac ca sărbătorirea duminicii ca zi de odihnă şi zi de întâlnire cu Domnul, să fie în acelaşi timp şi ilogică şi nelegală.

În prealabil postat de N.Priceputu

P.S. Întrebările sunt retorice, știu că aveți răspunsurile gata pregătite.

Când adresaţi nişte întrebări personal cuiva, ele nu pot fi numite "retorice"