Iubirea de aproape (ruda) vs donatie manastire!

[glykys]

Frumos, dar daca omul are familie si obligatii in lume, este dator sa ramana in lume, sa isi poarte crucea. In viata nu facem numai ce ne place. Ca sunt destui improvizati si in manastire, si in lume, spunea par. Paraian. In lipsa unei autentice vocatii, nu cred ca ar trebui cautat refugiul in manastire.

Oricum, sper ca Stanciuf sa gaseasca un bun duhovnic si sa ii lumineze Domnul caile!

În prealabil postat de glykys

In lipsa unei autentice vocatii, nu cred ca ar trebui cautat refugiul in manastire.

Pai daca punem vocatia inainte (apropos, cunosti vreun mester care sa garanteze de la inceput cam cine are si cine nu are vocatie pentru una sau alta...? baga careva mana-n foc? parca stim cu totii ca vocatiile astea se cam valideaza abia dupa, iar nu inainte...), pesemne ca renuntam cu totii la toate, la orice.
Pofta vine mancind, zice romanul. Cat despre lucrarea harului, mama ce vocatie mare stia Sfanta Maria Egipteanca si alti sfinti si cuviosi ca aveau... Dar acolo, in fine, sa zicem ca ar fi vorba totusi de cu totul altceva, ok.

Pentru fratele Stanciu suntem deja vreo 3-4 oameni care ne-am exprimat opinia ca o vreme petrecuta la liniste, la activitate intelept ponderata, sub ascultare, ar reaseza sufletul pe un fagas mai bun, mai aproape de Domnul, de bucurie lucratoare, de pace si bine. Asta e propunerea noastra.
Oare exista, concret, un neajuns serios in miezul acestei variante? Ai alternative cu adevarat mai bune?
Sugestia ta de a gasi omul un duhovnic potrivit (daca Dumnezeu randuieste asta acum, sa nu uitam, totusi...) e desigur foarte potrivita (indraznisem si eu in postarea mea sa spun acelasi lucru), dar ce hiba are daca fratele Stanciu petrece o vreme la linistire si viata intru toate sanatoasa?
Mai ales ca vine vara si sunt conditii mai bune de vietuire, exceptind poate Baraganul, unde canicula poate ridica piedici considerabile.

Imi pare uneori ca tinzi sa subliniezi o veritabila prapastie (asa imi pare) intre viata crestinului mirean (cu sau fara familie) si vietuirea, fie si o vreme, in manastire.
Oare de ce? Ma duce gandul la frici ascunse si altele... Dar, desigur, iertare, nu e treaba mea. Doar ca repeti mereu acelasi refren... In fine, iertare, sora Glykys!...

[stanciuf]

Acum e ceva mai bine. Am reinceput sa iau Coaxil - antidepresiv si Rivotril - pentru atacuri de panica. Pentru moment ma simt excelent. A fost si greseala mea ca am intrerupt medicatia, dar ma durea fierea sau ficatul de atatia ani de cand inghit la medicamente.
Am vazut in prospectul de la Coaxil ca daca intrerupi tratamentul brusc (ceea ce eu am facut) poti avea ganduri sau tentative de suicid.

Acum simt din nou ca am energie si nu imi mai vine sa lancezesc. E incredibil cum o substanta te poate face sa functionezi la parametrii normali, macar si pe moment. Trebuie sa maresc treptat doza, sa ajung la 3 pe zi, dar trebuie sa iau si ceva de somn ca antidepresivele astea iti dau prea multa energie, iti taie toata frica, dar nu mai poti dormi, devii agitat si iti vine sa razi fara motiv. Plus Rivotril de 2 ori plus somniferul ajung iarasi la 6-7 sau chiar 8 pastile pe zi. Dar macar sa fie bine.

Dupa 6 luni imi face iarasi o evaluare a starii si decide daca imi mareste doza sau imi schimba tratamentul. Sper sa nu mai fie o alta nenumarata dezamagire. Am schimbat la tratamente de vreo 8 ani de zile si in final tot acolo am ajuns.

Cred ca ideea nu e rea cu statul o perioada in mediul natural, cu conditia sa urmez si tratamentul (dar nu la dozele pe care le prescrie medicul, ca te blegeste de tot, nu mai esti bun de nimic, esti ca o leguma).

Oricum,e bine ca macar pe moment ma simt bine, echilibrat, relaxat, nu mai urasc pe nimeni si nimic, ba sunt chiar euforic si nu mai vad totul negru. Problema e ca dupa un timp se obisnuieste creierul si corpul cu el si trebuie doze din ce in ce mai mari sau medicamente si mai puternice cu efecte secundare groaznice (iti tremura mainile etc). Doar am inceput sa cunosc mersul lucrurilor si nu imi fac prea mari sperante ca mai fac minuni tratamentele.

Dar macar pe moment parca nu mai simt cat de oribila poate fi existenta umana. Si e bine! Macar pe moment.

Iar acum cand sunt in starea asta mai buna parca si pot sa ma rog.

În prealabil postat de stanciuf

dar ma durea fierea sau ficatul.

Pentru durerile de fiere/ficat datorate medicamentelor exista niste ceaiuri foarte bune din plante culese din zonele de munte (producatori din Bihor).
http://www.faunusplant.bizoo.ro/vanz...re-Ficat-Marit

Cred ca se gasesc si la Valcea. Mai exista si alti (chiar multi) producatori care comercializeaza aproximativ aceeasi formula de ceai. http://plantemedicinalebihor.ro/category/ceaiuri/
Cel pe care l-am indicat este probat de mine!!! Bune rezultate si foarte repede se simte efectul!
Se poate combina cu cel gastro-intestinal de la aceeasi producatori.

În prealabil postat de stanciuf

Iar acum cand sunt in starea asta mai buna parca si pot sa ma rog.

Cred ca e foarte bine. Cunosc in felul meu aceasta experienta de viata.
Daca imi permiti un indemn: tine tratamentul cu rigoare desavarsita, strict sub indrumarea medicului. In acest timp, iar aici chiar te rog cu dragoste frateasca, smereste cu toata puterea mintea ta.
Tine strans de duhovnic, in ascultare. Sileste-te! Si fii mereu la Sfantul Maslu si la Sfanta Liturghie. Cum poti, cum nu prea poti uneori, dar fii prezent acolo. Prezent cat poti mai deschis, mai cu toata suflarea ta. Prezent cu adevarat, cum iti sta in puteri, acelea care deocamdata sunt.
Acesta cred ca este drumul tau bun, frate! Vei reusi sa te imbogatesti, treptat, cu toate comorile, iar neajunsurile mari vor disparea, treptat, cu vremea.
Dumnezeu sa te sprijine totdeauna! Maica Domnului sa te ocroteasca! AMIN+

P.S. Marturisesc ca, pentru mine, cel mai bun anxiolitic si antidepresiv este, oricind si oriunde, "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!". Incepe rugaciunea, frate! Ea te va conduce singura. In cele mai mici si surprinzatoare detalii, cele mai concrete nuante ale vietii practice, in cele mai potrivite asezari duhovnicesti. Lasa ce spun bagatorii in seama, scepticii si desteptii pamantului. Tu cauta spre Cer! Fii prieten cu rugaciunea si ea nu te va dezamagi. Pentru ca Domnul ne-a pus-o in dar, ca "fir" neasemuit pentru "conectarea" noastra la Viata. AMIN+