Din nou despre suflet

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Avem un bec (trupul) şi curent electric (suflarea de viaţă). Când pornim întrerupătorul, apare... lumina. Când îl oprim, unde "dispare" lumina şi cum se "neantizează" ea?

Ati omis un detaliu. Pt. dvs. minor, pentru noi, esential.

Omul nu e „o creatura facuta dupa chipul si asemanarea becului electric”, ci una care, de-i va face lui Hristos salas in fiinta sa, „chiar de va muri, viu va fi”, chiar de se va stinge lumina (cu l mic), in fiinta lui, va fi Lumina. Aceea pe care n-o pot stinge adventistii de la intrerupator.
Pentru ca El Insusi a zis: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”. Fara intermitente, fara sincope, fara pauze de non-fiinta, fara iesiri din decorul ontologicului.

Numai adventistii si iehovistii au inteles altceva. Ceva de genul: eu cu voi sunt dar numai pana la sfarsitul vietii, dupa care se stinge lumina, apoi partea materiala se intoarce in tarana iar latura spirituala se goleste de tot continutul, se scutura de toate trairile, afectele, gandurile si tot ceea ce il face pe om sa fie o persoana anume, unica si inconfundabila, si astfel golita de tot ce a reprezentat acel om, latura spirituala se intoarce la Cel ce a suflat-o fara nici o urma ca ar fi apartinut cuiva anume si cu asta basta.

Acea persoana unica a carei unicitate si valoare e data tocmai de chipul moral al lui Dumnezeu primit odata cu nasterea pentru ca prin lucrare proprie sa ajunga la o cat mai mare asemanare prin virtuti cu El, ei bine, acele trasaturi unice au disparut in non-fiinta. E ca si cum acea persoana n-a existat niciodata pe fata universului, chiar si de a fost sfant.

Hristos zice una, adventistii inteleg alta.
Hristos zice: „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, viu va fi”.
Adventistii inteleg: „cel ce crede in Mine, dupa ce va muri, mort va fi”.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

Ati omis un detaliu. Pt. dvs. minor, pentru noi, esential.

Omul nu e „o creatura facuta dupa chipul si asemanarea becului electric”, ci una care, de-i va face lui Hristos salas in fiinta sa, „chiar de va muri, viu va fi”, chiar de se va stinge lumina (cu l mic), in fiinta lui, va fi Lumina.

Da, e foarte frumos, NT chiar vorbeşte despre această minunată realitate... însă nu uităm un lucru: omul acesta nu devine Hristos, nu devine Dumnezeu, ci o fiinţă nouă ce reflectă caracterul lui Hristos aşa precum Luna reflectă "lumina" Soarelui. Desigur la învierea drepţilor va deveni şi nemuritor. "Chiar de va muri, viu va fi" este pus totdeauna în legătură cu minunea învierii.

În prealabil postat de delia31

Pentru ca El Insusi a zis: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”. Fara intermitente, fara sincope, fara pauze de non-fiinta, fara iesiri din decorul ontologicului.

Dacă aţi aduce şi nişte probe scripturistice pentru partea subliniată v-aş crede.

În prealabil postat de delia31

Hristos zice: „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, viu va fi”.
Adventistii inteleg: „cel ce crede in Mine, dupa ce va muri, mort va fi”.

Cu o mică corectură: adventiştii înţeleg că Hristos a vorbit de moarte şi înviere. Parcă aşa sună cuvintele Lui, nu? Deci ca să devină iar viu (după moarte) trebuie mai întâi să învie. Doar în contextul învierii, context în care a rostit Hristos acele cuvinte, poţi înţelege acel "viu va fi".

[delia31]

[quote=osutafaraunu;448294]Dacă aţi aduce şi nişte probe scripturistice pentru partea subliniată v-aş crede.QUOTE]





V-am raspuns de mai multe ori pana acum. Ultima oara aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...9&postcount=77

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

V-am raspuns de mai multe ori pana acum. Ultima oara aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...9&postcount=77

N-am cerut un răspuns (replică), ci probe scripturistice în sensul celor afirmate chipurile de Hristos. Ştiu, repet insistent aceeaşi cerere, însă eu ca şi creştin consider Cuvântul lui Hristos chiar Cuvântul Său, nu cuvântul oamenilor (părinţi bisericeşti, sinoade şi teologi).

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

N-am cerut un răspuns (replică), ci probe scripturistice în sensul celor afirmate chipurile de Hristos. Ştiu, repet insistent aceeaşi cerere, însă eu ca şi creştin consider Cuvântul lui Hristos chiar Cuvântul Său, nu cuvântul oamenilor (părinţi bisericeşti, sinoade şi teologi).

„Pe bune” a zis Hristos, nu ”chipurile”: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”.
Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos s-a referit la sincope si pauze de non-relatie, in conditiile in care cuvintele Lui sunt clare: „Eu sunt cu voi, pana la sfarsitul veacurilor”, in sensul ca nu va parasesc nici o clipa.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati cum de Hristos isi incepe aici comuniunea in Duh cu duhul omului, insa la moartea omului, si-o intrerupe, iar la Parusie o reia din nou, ca si cum Dumnezeu are nevoie sa astepte pana la Parusie ca sa-si continue comuniunea de iubire cu cei ce Il iubesc, inceputa inca pe pamant.
In conditiile in care Dumnezeu e in afara legilor timpului si nu e supus asteptarii.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos are o relatie cu intermitente, ca El intra in non-comuniune chiar si cu sfintii, in fiinta carora S-a salsluit.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati de ce Hristos nu mai vietuieste in duhul unei fiinte ca apostolul Pavel, cel care in timpul vietii a zis „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”.
Care e sensul, motivul, logica, pentru care Hristos a intrat in non-relatie cu sfantul Pavel si cu cei ce au inceput o comuniune de iubire cu El?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

„Pe bune” a zis Hristos, nu ”chipurile”: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”.
Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos s-a referit la sincope si pauze de non-relatie, in conditiile in care cuvintele Lui sunt clare: „Eu sunt cu voi, pana la sfarsitul veacurilor”, in sensul ca nu va parasesc nici o clipa.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati cum de Hristos isi incepe aici comuniunea in Duh cu duhul omului, insa la moartea omului, si-o intrerupe, iar la Parusie o reia din nou, ca si cum Dumnezeu are nevoie sa astepte pana la Parusie ca sa-si continue comuniunea de iubire cu cei ce Il iubesc, inceputa inca pe pamant.
In conditiile in care Dumnezeu nu e in afara legilor timpului si nu e supus asteptarii.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa demonstrati ca Hristos are o relatie cu intermitente, ca El intra in non-comuniune chiar si cu sfintii, in fiinta carora S-a salsluit.

Dvs. sunteti cel care trebuie sa explicati de ce Hristos nu mai vietuieste in duhul unei fiinte ca apostolul Pavel, cel care in timpul vietii a zis „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”.
Care e sensul, motivul logica, pentru care Hristos a intrat in non-relatie cu sfantul Pavel si cu cei ce au inceput o comuniune de iubire cu El?

Vorbe, vorbe şi iar... vorbe. Am cerut un lucru simplu, de ce vă chinuiţi să-mi daţi răspunsuri complexe şi lipsite de conţinut (conţinutul fiind cuvintele lui Hristos)? V-am dat nu 1, ci 19 texte (şi mai sunt...) care spun clar că sufletul moare. Ce o mai tot dăm pe după cireş că o fi... că o păţi, că el nu moare? Mai ales că nici Hristos nu spune că sufletul e nemuritor. Nu e nicio contradicţie. Singura contradicţie e între filosofia dvs. şi Scriptură!

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Vorbe, vorbe şi iar... vorbe. Am cerut un lucru simplu, de ce vă chinuiţi să-mi daţi răspunsuri complexe şi lipsite de conţinut (conţinutul fiind cuvintele lui Hristos)? V-am dat nu 1, ci 19 texte (şi mai sunt...) care spun clar că sufletul moare. Ce o mai tot dăm pe după cireş că o fi... că o păţi, că el nu moare? Mai ales că nici Hristos nu spune că sufletul e nemuritor. Nu e nicio contradicţie. Singura contradicţie e între filosofia dvs. şi Scriptură!

V-am spus cuvintele lui Hristos: „Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”.
Nu se intelege limpede de aici ca asta inseamna „nu va parasesc nici o clipa”?

Din pacate, pentru adventisti nici cuvintele lui Hristos nu-s suficient de biblice.

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

V-am dat nu 1, ci 19 texte (şi mai sunt...) care spun clar că sufletul moare.

__________

Domnule 100-1, toate citatele din VT referitoare la starea post-mortem nu au cum sa vorbeasca despre conditia restaurata a firii umane, nu au cum sa surprinda schimbarea ontologica produsa in conditia umana, pentru ca in VT, Hristos inca nu inviase firea umana.

Din momentul in care Hristos a inviat firea umana, conditia ontologica a omului s-a modificat esential pentru ca fiecare ipostas uman e incorporat in firea umana pe care Hristos a inviat-o.

[iuliu46]

În prealabil postat de delia31

Hristos zice una, adventistii inteleg alta.
Hristos zice: „cel ce crede in Mine, chiar de va muri, viu va fi”.
Adventistii inteleg: „cel ce crede in Mine, dupa ce va muri, mort va fi”.

Nu toti adventistii inteleg asta. Unii nu inteleg nimic.