Despre purcederea Duhului Sfant

[Demetrius]

În prealabil postat de ioanna

...
E adevarat ca adevarata fiintare a dumnezeirii nu ne e pe deplin cunoscuta, ...

Așa e și deci rezultă că argumentele pro și contra aduse în necunoștință obiectivă de cauză (datorită unei înțelegeri limitate) sunt generate din orgoliu.

În prealabil postat de ioanna

... Dumnezeu este Unul, Tatal e cauza fara de cauza...

Eu aș zice că Dumnezeu este cauza fără de cauză, Tatăl fiind autoritatea în Sf. Treime.

Dacă de la cauzalitate sunt excluși Duhul și Fiul rezultă că prima cauză este fără desăvârșire, la fel și Tatăl, și mai mult, chiar și Duhul împreună cu Fiul ar fi ”cauzați”.

Din punctul meu de vedere, tema Fillioque nu are soluție și este una de veșnică dispută, nu de clarificare; din dragoste față de tradiția ortodoxă, din care cândva a făcut parte și care nu s-a schimbat, părții catolice îi stă în putere să renunțe la rostirea formulei ”Fillioque” în Crez fără niciun sacrificiu și fără să afecteze mântuirea nimănui, ca un prim pas spre comuniune.
De asemenea, s-ar cuveni ca partea ortodoxă să nu-L priveze pe Fiul de purcederea Duhului pentru că altfel L-ar decade pe Cristos din dumnezeirea Sa.
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu pot fi despărțiți de niciun fel de exprimări(cuvinte) oricât de elevate.

[costel]

În prealabil postat de Demetrius

De asemenea, s-ar cuveni ca partea ortodoxă să nu-L priveze pe Fiul de purcederea Duhului pentru că altfel L-ar decade pe Cristos din dumnezeirea Sa.

Daca Fiul ar fi cauza de purcederea a Sfantului Duh, atunci nu ar mai fi Fiu, ar deveni Tata. Fiecare persoana din Sfanta Treime are o insusire personala ce nu se comunica de la una la cealalta: Tatalui ii este specifica nenasterea, Fiului nasterea si Sfantului Duh purcederea. A nu mai tine seama de aceste lucruri, inseamna a ne indrepta cu pasi repezi spre rataciri.

Discutia despre "ei si ce daca si Fiul Il purcede pe Sfantul Duh", imi aminteste de parintii de la sinodul I ecumenic care au luptat aprig pentru o litera. Ei vorbeau despre omoousios (de o fiinta), iar altii propuneau omoiousius (asemanator dupa fiinta). Se vede clar cata diferenta este intre acesti termeni.

[ioanna]

În prealabil postat de Demetrius

Eu aș zice că Dumnezeu este cauza fără de cauză, Tatăl fiind autoritatea în Sf. Treime.
De asemenea, s-ar cuveni ca partea ortodoxă să nu-L priveze pe Fiul de purcederea Duhului pentru că altfel L-ar decade pe Cristos din dumnezeirea Sa.

Daca spuneti ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si de la Fiul (ambii sunt surse ale dumnezeirii) intr-un singur principiu cauzal, nu inseamna asta ca Tatal si Fiul sunt contopiti intr-o persoana duala, intr-un "noi", o realitate contopita care este socotita Duhul Sfant? In acest caz, fiinta divina nu echivaleaza cu Tatal+ Fiul si apoi cu persoana Duhului Sfant? Nu e un fel de scufundare a Tatalui si a Fiului in fiinta impersonala (duhul)?

Partea ortodoxa nu-l decade pe Hristos din dumnezeire, din moment ce fiecare ipostas le contine pe celelalte doua. Existenta se identifica cu autodeterminarea ipostatica a Tatalui, Fiul si Duhul fiind alteritati ipostatice.Prin faptul ca exista prin el insusi, Fiul se deosebeste de la cel care are existenta, dar prin faptul ca arata in El insusi pe acelea care se vad la Tatal, este identic cu El in ceea ce priveste natura. Idem pentru Duh.Ortodocsii spun ca Duhul purcede din Tatal si e dat prin Fiul, deci nu neaga rolul Fiului, dar nu admit doua surse(Tatal,Fiul) ale dumnezeirii caci atunci am avea doi ipostaze care fiinteaza, doi "dumnezei". Nu este vorba de orgoliu, cum ati spus, nu de aceea nu accepta ortodocsii Filoque, ci de credinta. (pt. mine formularea lor e dubioasa)

Din punctul meu de vedere, tema Fillioque nu are soluție și este una de veșnică dispută, nu de clarificare; din dragoste față de tradiția ortodoxă, din care cândva a făcut parte și care nu s-a schimbat, părții catolice îi stă în putere să renunțe la rostirea formulei ”Fillioque” în Crez fără niciun sacrificiu și fără să afecteze mântuirea nimănui, ca un prim pas spre comuniune.

Catolicii trebuie sa renunte la Filloque doar daca constientizeaza ca au gresit sau ca au unele dubii in privinta ei, nu sa o faca de dragul unei comuniuni formale cu ortodocsii ca nu avem nevoie. Cu siguranta Crezul niceano-constantinopolitan e acceptat de toata lumea, deci nu vad niciun sacrificiu in a reveni de la o particularizare, la parerea generala unanim acceptata, insa repet, sa o faca daca intr-adevar cred in incertitudinea acelui adaos propiu. Nu exista negociere intre culte, mi se pare stupid “eu renunt la asta, tu la cealalta” (desi in sinea mea eu tot gandesc asa) doar de dragul de a avea cu totii aceeasi eticheta. Fiecare comunitate sa-si analizeze pierderile sau adaosurile ecleziologice si sa-si imbunatateasca in permanenta viata bisericeasca si implicit modul de viata.