Biserica CATOLICA ZGUDUITA DE NOI DEZVALUIRI ! ! !

[Mihailc]

În prealabil postat de Noesisaa

Exista, si va fi mult mai multa odata cu secularizarea rasaritului, cel putin la fel de multa babilonie si in lumea ortodoxa. De bine de rau lumea catolica are o structura bine definita, care vad ca este mult dispretuita de unii ortodocsi si luata drept idealism fariseic, dar care ajuta. Si lumea catolica incepe sa se trezeasca...Aud vorbindu-se in lumea ortodoxa din occident despre posibilitatea hirotoniei femeilor, despre acceptarea avortului in unele situatii, de contraceptie nici nu mai vorbesc, perfect potrivita. Divortul, si nu numai intre ortodocsii din vest, dar mai ales intre cei din Romania, a devenit nu pogoramant, ci drept, inclusiv pentru preoti Ai dreptul la trei casatorii deci cel putin doua divorturi, desi Domnul spune...

babilonia este pretudindeni, doar ca unii nu-si dau seama, altora nu le pasa, altora li se pare normal, si altii se bucura de ea.

Structura ”bine definită” și rigiditatea legalistă a catolicismului sunt seducătoare doar pentru persoanele care au o teamă, posibil patologică, de maturizare și pericolele exercitării depline a libertății. E mult mai comodă cautarea în exterior a unor repere formale pentru unificarea propriei ființe, în reguli imuabile ce ignoră realitatea ipostatică a fiecărei persoane, decât cultivarea ascetică a propriului discernământ, pus permanent în situația de deosebi binele de rău și expus pericolului alegerilor greșite, care, paradoxal, dacă sunt depășite în direcția lui Hristos, zidesc ființa și o apropie cu încă un pas de propria înviere.

[MihaiG]

În prealabil postat de Mihailc

Structura ”bine definită” și rigiditatea legalistă a catolicismului sunt seducătoare doar pentru persoanele care au o teamă, posibil patologică, de maturizare și pericolele exercitării depline a libertății. E mult mai comodă cautarea în exterior a unor repere formale pentru unificarea propriei ființe, în reguli imuabile ce ignoră realitatea ipostatică a fiecărei persoane, decât cultivarea ascetică a propriului discernământ, pus permanent în situația de deosebi binele de rău și expus pericolului alegerilor greșite, care, paradoxal, dacă sunt depășite în direcția lui Hristos, zidesc ființa și o apropie cu încă un pas de propria înviere.

Să înţeleg din postarea de mai sus că sunteţi, în aceeaşi măsură, şi împotriva tendinţei unor ortodocşi de a se agăţa, la tot pasul, de litera canoanelor BO ?

Deşi recunosc că aveţi, într-o oarecare măsură, dreptate, vă atrag atenţia asupra unui fapt fundamental, pe care adeseori îl uităm: religia creştină nu este una elitistă. Ea se adresează în aceeaşi măsură omului needucat, simplu, pentru care "cultivarea ascetică a propriului discernământ" sunt nişte vorbe goale.

Închei observând că sintagma "teamă, posibil patologică" e o înţepătură care nu aduce nimic constructiv în discuţie.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Să înţeleg din postarea de mai sus că sunteţi, în aceeaşi măsură, şi împotriva tendinţei unor ortodocşi de a se agăţa, la tot pasul, de litera canoanelor BO ?

Eu am auzit frecvent discursul anti-legalist de tip mihailc. Numai că l-am auzit la protestanţi şi la Oastea Domnului. Este pentru prima oară când îl aud de la un pretins ortodox, unul din "mainstream".
Am fost mereu mirat de legalismul lui Isus. Deşi, în mod evident, era ultima Persoană care ar fi fost obligată să respecte legile lui Dumnezeu, fiind însuşi Legislatorul ca să zic aşa, Isus a ales, de-a lungul vieţii sale pe pământ, să fie un perfect legalist. Tăiat împrejur, la Templu, la 8 zile de la naştere, conform canonului prescris, îl vedem la Cina cea de Taină îndeplinind un alt ritual, cel al Pessah-ului. Viaţa Domnului nostru printre noi a fost un lung şir de acţiuni legaliste. Pe leproşi îi trimite să fie văzuţi de preoţi, conform cu prescripţiile a ceea ce era, pe atunci, religia cea adevărată, etc, etc. Chiar şi după moartea Sa, femeile mironosiţe apar la mormânt sărind peste Şabat ca să respecte o literă a canonului. Nu este, atunci, curios că cei care, urmându-L pe Isus, pe sfinţii Săi, pe femeile mironosiţe, aleg să respecte cât mai fidel canoanele date de Dumnezeu prin Biserica Sa, ajung în tărbaca unor liberalişti alde mihailc ?

[iuliu46]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu am auzit frecvent discursul anti-legalist de tip mihailc. Numai că l-am auzit la protestanţi şi la Oastea Domnului. Este pentru prima oară când îl aud de la un pretins ortodox, unul din "mainstream".
Am fost mereu mirat de legalismul lui Isus. Deşi, în mod evident, era ultima Persoană care ar fi fost obligată să respecte legile lui Dumnezeu, fiind însuşi Legislatorul ca să zic aşa, Isus a ales, de-a lungul vieţii sale pe pământ, să fie un perfect legalist. Tăiat împrejur, la Templu, la 8 zile de la naştere, conform canonului prescris, îl vedem la Cina cea de Taină îndeplinind un alt ritual, cel al Pessah-ului. Viaţa Domnului nostru printre noi a fost un lung şir de acţiuni legaliste. Pe leproşi îi trimite să fie văzuţi de preoţi, conform cu prescripţiile a ceea ce era, pe atunci, religia cea adevărată, etc, etc. Chiar şi după moartea Sa, femeile mironosiţe apar la mormânt sărind peste Şabat ca să respecte o literă a canonului. Nu este, atunci, curios că cei care, urmându-L pe Isus, pe sfinţii Săi, pe femeile mironosiţe, aleg să respecte cât mai fidel canoanele date de Dumnezeu prin Biserica Sa, ajung în tărbaca unor liberalişti alde mihailc ?

Chiar nu intelegeti fenomenul ?
Seraphim Rose numea asta "being spiritual while looking in a mirror".
Acolo propaganda a fost alta pentru ca elitistii pozau in traditionalisti.

Iata o opinie a unui alt parinte despre o scrisoare a unor "traditionalisti "
"Omul care a scris acest lucru nu crede în Dumnezeu, adica tot ce este sfant,spiritual, si canonic in scrisoare este pus acolo pentru niste motive ulterioare...Scrisoarea în sine nu merită un răspuns. Ei sunt experţi în această tactică şi vor rupe orice răspuns al tau în bucăţi, ştiind cum să facă să pară că tot ce spui este greşit."

http://orthodoxinfo.com/ecumenism/fsr_63.aspx

[Mihailc]

În prealabil postat de MihaiG

Să înţeleg din postarea de mai sus că sunteţi, în aceeaşi măsură, şi împotriva tendinţei unor ortodocşi de a se agăţa, la tot pasul, de litera canoanelor BO ?

Pentru că n-am observat această postare la timp, o să fac acum câteva precizări chiar dacă subiectul s-a răcit întrucâtva. O să răspund și celor care au comentat ulterior presupusul meu liberalism, întrucât sesizez că există un defect de interpretare, din câte văd, transconfesional, ce vede fiecare critică a unei extreme o poziție ce încearcă să susțină cealaltă extremă.
Eu nu-mi fac din credință o trambulină către o gândire originală și caut să mă țin aproape de ceea ce înseamnă Biserica în toate dimensiunile ei. Celor care n-au observat până acum nuanțele postărilor mele, dar s-au grăbit să mă eticheteze în fel și chip, le spun că nu fac altceva decât să lupt împotriva mentalității de sectă care încearcă să restrângă adevărul infinit în cadrele strâmte ale unei gândiri captive într-o închisoare ideologică.

Numesc ideologie un sistem de gândire închis în el însuși, care propune soluții rigide și unilaterale la toate problemele realului, având pretenția că e singurul mod de a înțelege corect adevărul legat de existență și toate manifestările ei. Plec de la constatarea că Biserica n-a gândit niciodată ideologic, deși de-a lungul timpului au existat nenumărate tendințe de decupare a unor aspecte din bogăția ei inepuizabilă, prezentate apoi ca niște propuneri teoretice exclusiviste absolutizate în litera lor, transformând credința și limbajul ei în simple jocuri ale intelectului înfometat de o raționalitate autosuficientă. De aici și nevoia multora de a înțelege creștinismul ca un sistem filozofic ce trebuie neapărat să răspundă la toate întrebările formulate cu privire la orice. Un bun exemplu este întrebarea: ce părere are creștinismul despre dinozauri, sau despre cutare aporie logică din prezentarea mozaică a cosmogenezei sau antropogenezei etc.
Alte exemple de ideologizare a credinței sunt multiplele forme de corectitudine religioasă cum ar fi de pildă inventarea unor criterii arbitrare de verificare a ortodoxiei cuiva: o atitudine idolatră față de sfinți, adeziunea necritică la mitologia antimasonică, atașamentul fanatic față forme încremenite de exprimare a evlaviei și multe altele, printre ele și conformismul mecanic la canoane și investirea acestora cu un prestigiu infailibil.
Ideologia catolică, a cărei reprezentat tipic este Mihnea Dragomir, are corectitudine religioasă exprimată prin înghesuirea realității în labirintul doctrinei catolice înțeleasă totuși la nivelul unui fanatism idealizant, exprimat în tâmplăria lexicală specific vaticaneză. Desigur, există corectitudini religioase vetero, medio sau neoprotestante cu excesele lor ideologizante binecunoscute, așa cum există și corectitudini antireligioase inspirate din ideologii seculare.

Deşi recunosc că aveţi, într-o oarecare măsură, dreptate, vă atrag atenţia asupra unui fapt fundamental, pe care adeseori îl uităm: religia creştină nu este una elitistă.

În primul rând creștinismul nu e o religie și am explicat altădată de ce. Cu siguranță nu e nici ezoteric sau elitist, fiind sobornicesc și accesibil tuturor palierelor de înțelegere, cu precizarea că nu-i nici o credință care să se limiteze la un singur limbaj pastoral.

Ea se adresează în aceeaşi măsură omului needucat, simplu, pentru care "cultivarea ascetică a propriului discernământ" sunt nişte vorbe goale.

Admit că vorbele riscă adeseori să eșueze în retorică, însă realitățile la care trimit pot fi plinite în practică, chiar și fără o însoțire conceptuală riguroasă.

Închei observând că sintagma "teamă, posibil patologică" e o înţepătură care nu aduce nimic constructiv în discuţie.

Nu neapărat, angoasa nesiguranței are multe prelungiri în patologie.