Din nou despre suflet

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Am fost mort[/highlight], şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor..." (Apoc.1,18)

Domnule expert in eschivari si lungi plimbari narative prin livada cu ciresi, dupa care va tot ascundeti, spuneti-ne pe sleau daca termenul „mort” se aplica atat firii umane a lui Hristos cat si firii Lui divine?


Varianta 1. Daca raspundeti „da”, adica si firea Lui divina a fost moarta si inconstienta, trebuie sa admiteti ca doctrina adventista despre Sf. Treime are un capitol special cand a devenit Sf. Doime.

Varianta 2. Daca raspundeti „nu”, adica termenul „mort” se aplica doar firii Lui umane, trebuie sa recunoasteti ca sunteti monofiziti, adica Hristos nu ar avea doua firi, ci doar fire umana, intrucat daca ar avea si fire divina, nu ar avea cum sa fie inconstient. Iar daca nu are si fire divina, inseamna deci ca acel hristos adventist caruia va inchinati dvs., nu e Dumnezeu, iar dvs. sunteti arieni, la fel ca martorii lui Iehova.

Ajuns in aceasta aporie, orice varianta din cele doua, ati alege, presupunand ca pt. varianta ortodoxa nu optati in ruptul capului, deci oricare ati alege, va plasati inevitabil in erezie.

Iar optiunea de a nu opta pentru nici una, nu e nici ea cu happy end, ci va plaseaza inevitabil in inertia non-optiunii, in acea stare de confort amorf, nici cald, nici rece, ci caldicelul care se simte bine in starea asta si despre care se spune in apocalipsa „fiindca n-ai fost nici cald, nici rece, te voi arunca din gura mea".

Domnule adventist, a nu alege nici o optiune nu inseamna iesirea din dilema, ci plasarea de buna voie si nesilit de nimeni in categoria „caldiceilor” din Apocalipsa, incapabili sa spuna hotarat, raului, rau pt. a-l evita.

Incapacitatea de optiune nu e o optiune, fiindca nu se poate trai nici pe pamant, nici in vesnicie fara o optiune.
Magarul lui Buridan, mort de foame intre doua capite de fân, pentru ca nu s-a putut hotari din care sa manance, nu era un hamletian, nici un dilematic, ci pur si simplu un magar.

Scuzati comparatia preluata dintr-un eseu de-al mitropolitului Bartolomeu, dar asta imi inspira eschivele dvs. tipic adventiste. Asta, asa, ca sa nu tot repet ad infinitum dictonul „errare humanum est, sed perseverare diabolicum”.