Budism - Ce este Vacuitatea

[iuliu46]

Pe de alta parte, trebuie remarcat ca asceza crestina nu esle o tehnica artificiala si unilaterala, oare ar produce prin ea insasi trairea unirii tainice cu Dumnezeu. O asemenea asceza falsa are ca urmare o incoronare falsa, care se caracterizeaza prin urmatoarele semne:
a) ea nu implica nici o conditie morala, ci este o chestiune de temperament;
b) extazul este cautat pentru el insusi, el fiind scopul suprem ;
c) acest fel de extaz este steril, cind nu este degradant; omul nu revine din el nici mai instruit, nici mai bun ;
d) acest extaz se aseamana cu o "mina intinsa in vid, din care nu aduce decit neant".

Prima cauza a acestor conceptii eronate despre asceza si despre culminatia ei in unirea cu Dumnezeu este parerea gresita ca omul are in posesiunea sa toate mijloacele care-l pot duce la treapta spiritutala suprema si depinde numai de un anumit antrenament, mai mult sau mai putin ingenios, pentru a le scoate la iveala.

Spre deosebire de aceasta conceptie falsa, crestinismul socoteste ca la vederea nemijlocita a lui Dumnezeu nu se poate ajunge fara harul daruit de El, iar pentru primirea acestui har este necesara o perfectionare morala a intregii fiinte umane prin necontenitul ajutor dumnezeiesc si nu ajunge un antrenament pur omenesc pentru a trezi din somnul ei cine stie ce putere adormita in firea noastra. In crestinism, Dumnezeu nu are o natura asemanatoare cu un obiect, pe care-l putem cuceri printr-o incursiune omeneasca dirijata de o tactica bine pusa la punct; El este Persoana si ca atare, fara o initiativa din partea Lui, nu poate fi cunoscut. Iar pentru aceasta autodescoperire a lui Dumnezeu intr-o vedere tainica, trebuie sa ne facem vrednici in mod sincer, curati si buni. Caci El este mai presus de orice ofensiva ce uzeaza de forta sau de siretenie. Deci asceza crestina este un drumul luminat de ratiune, dar nu numai de ratiune, ci si de credinta, de rugaciune si de ajutorul lui Dumnezeu, un drum de-a lungul caruia intreaga noastra fire se purifica de pacat si se fortifica moral.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iuliu46

Pe de alta parte, trebuie remarcat ca asceza crestina nu esle o tehnica artificiala si unilaterala, oare ar produce prin ea insasi trairea unirii tainice cu Dumnezeu. O asemenea asceza falsa are ca urmare o incoronare falsa, care se caracterizeaza prin urmatoarele semne:
a) ea nu implica nici o conditie morala, ci este o chestiune de temperament;
b) extazul este cautat pentru el insusi, el fiind scopul suprem ;
c) acest fel de extaz este steril, cind nu este degradant; omul nu revine din el nici mai instruit, nici mai bun ;
d) acest extaz se aseamana cu o "mina intinsa in vid, din care nu aduce decit neant".

Prima cauza a acestor conceptii eronate despre asceza si despre culminatia ei in unirea cu Dumnezeu este parerea gresita ca omul are in posesiunea sa toate mijloacele care-l pot duce la treapta spiritutala suprema si depinde numai de un anumit antrenament, mai mult sau mai putin ingenios, pentru a le scoate la iveala.

Spre deosebire de aceasta conceptie falsa, crestinismul socoteste ca la vederea nemijlocita a lui Dumnezeu nu se poate ajunge fara harul daruit de El, iar pentru primirea acestui har este necesara o perfectionare morala a intregii fiinte umane prin necontenitul ajutor dumnezeiesc si nu ajunge un antrenament pur omenesc pentru a trezi din somnul ei cine stie ce putere adormita in firea noastra. In crestinism, Dumnezeu nu are o natura asemanatoare cu un obiect, pe care-l putem cuceri printr-o incursiune omeneasca dirijata de o tactica bine pusa la punct; El este Persoana si ca atare, fara o initiativa din partea Lui, nu poate fi cunoscut. Iar pentru aceasta autodescoperire a lui Dumnezeu intr-o vedere tainica, trebuie sa ne facem vrednici in mod sincer, curati si buni. Caci El este mai presus de orice ofensiva ce uzeaza de forta sau de siretenie. Deci asceza crestina este un drumul luminat de ratiune, dar nu numai de ratiune, ci si de credinta, de rugaciune si de ajutorul lui Dumnezeu, un drum de-a lungul caruia intreaga noastra fire se purifica de pacat si se fortifica moral.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae

Studiul ortodoxiei pot spune ca l-am inceput cu filocaliile Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae. Am fost si inca sunt impresionat de frumusetea si parfumul acestora - capetele despre dragoste - Sf. Maxim Marturisitorul sau Dionisie Areopagitul - scrieri exceptionale care respira o traire profunda in Dumnezeu.

Ceea ce a scris mai sus poate fi o referire la toate practicile spirituale contaminate de goana "eului" dupa placerea proprie (chiar si crestinii cu vechime in nevointa pot cadea in aceasta cursa- nimeni nu este ferit de acest pericol, pt ca mintea este foarte lunecoasa si inselatoare).

Acest tip de cautare nu se deosebeste cu nimic de goana lumeasca dupa placere.

Invataturile ortodoxe sunt pure pentru ca referintele de baza elimina apucarile eului prin forta rationamentelor de genul:

"nu prin puterea mea ci prin Puterea Ta Doamne"
"nu prin meritul meu ci prin Darul Tau"
"eu nu merit nimic si totusi esti atat de generos, o... Dumnezeul meu"


------------------------------------


Observatiile Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae nu pot fi aplicate budismului tibetan.

Invataturile tibetane sunt pure pentru ca tot efortul este sustinut din dragostea pentru ceilalti: Asa cum o mama munceste ca sa-si poata hrani copii pe care-i iubeste mai mult decat pe ea insasi.

Nicio practica nu este angajata fara suportul acestei trairi.

Prima rugaciune din ritualul budist este predarea totala, (pentru ca cel ce se roaga este constient de neputinta sa - eul este taiat) si refugiul in Cel Mult Iubitor (asa il privesc ei pe Budha intr-o anumita ipostaza fie feminina Tara sau masculina Amithaba / Avalokiteshvara).

Trairea este autentica. Inima bate si iubeste contempland calitatile divine.

Cea de a doua este aprinderea inimii cu iubire pentru toate fiintele, indiferent de conditia lor fie demonica sau angelica - si dedicarea plenara a efortului pentru alinarea suferintelor acestora in orice forma ar fi ele.

Aceasta traire puternica se numeste Bodhicitta.

Numai cu aceasta traire plina de dragoste se continua cu diverse forme de rugaciune si contemplatii (laude, daruri, cereri, dedicari).

Florin, am o întrebare pentru tine. Să presupunem că un budist este pe malul mării stând în poziţia lotusului şi meditând. Un om este prins de valurile mării şi are nevoie de ajutor pentru a fi scăpat de la înec. Ce va face budistul în cazul acesta: va sări să-l salveze pe om sau îşi va continua meditaţia?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ovidiu b.

Florin, am o întrebare pentru tine. Să presupunem că un budist este pe malul mării stând în poziţia lotusului şi meditând. Un om este prins de valurile mării şi are nevoie de ajutor pentru a fi scăpat de la înec. Ce va face budistul în cazul acesta: va sări să-l salveze pe om sau îşi va continua meditaţia?

Meditatia nu este o pozitie a trupului, ci este o dragoste unita cu intelepciunea cunoasterii care respira in orice facem, fie ca stam, fie ca mergem, fie ca dormim, fie ca privim sau ascultam.

Este meditatie sa stai, este meditatie sa daruiesti, este meditatie sa ajuti.

Esenta meditatiei este dragostea pentru ceilalti.

"Ceilalti" sunt aspectele supreme ale meditatiei.

Fara "tu" -"el/ea" - "voi" - "ei" - nu este meditatie.

Un budist se roaga sa fie capabil sa-i ajute pe ceilalti (iubindu-i neconditionat), recunoscandu-si neputinta - aceasta este Bodhicitta.

În prealabil postat de florin.oltean75

Meditatia nu este o pozitie a trupului, ci este o dragoste unita cu intelepciunea cunoasterii care respira in orice facem, fie ca stam, fie ca mergem, fie ca dormim, fie ca privim sau ascultam.

Este meditatie sa stai, este meditatie sa daruiesti, este meditatie sa ajuti.

Esenta meditatiei este dragostea pentru ceilalti.

"Ceilalti" sunt aspectele supreme ale meditatiei.

Fara "tu" -"el/ea" - "voi" - "ei" - nu este meditatie.

Un budist se roaga sa fie capabil sa-i ajute pe ceilalti (iubindu-i neconditionat), recunoscandu-si neputinta - aceasta este Bodhicitta.

Nu mi-ai raspuns concret la întrebare.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ovidiu b.

Florin, am o întrebare pentru tine. Să presupunem că un budist este pe malul mării stând în poziţia lotusului şi meditând. Un om este prins de valurile mării şi are nevoie de ajutor pentru a fi scăpat de la înec. Ce va face budistul în cazul acesta: va sări să-l salveze pe om sau îşi va continua meditaţia?

Sa presupunem ca budistul are darul dragostei.

Atunci va sari si-l va scapa de la inec.

Cel ce are dragoste isi poate darui trupul pentru a-i salva pe ceilalti ca si cum ar darui o paine celor nevoiasi.

În prealabil postat de florin.oltean75

Sa presupunem ca budistul are darul dragostei.

Atunci va sari si-l va scapa de la inec.

Cel ce are dragoste isi poate darui trupul pentru a-i salva pe ceilalti ca si cum ar darui o paine celor nevoiasi.

Din păcate nu am primit un răspuns care ducă mai departe discuţia.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ovidiu b.

Din păcate nu am primit un răspuns care ducă mai departe discuţia.

esti dragut.

[iuliu46]

În prealabil postat de florin.oltean75

Studiul ortodoxiei pot spune ca l-am inceput cu filocaliile Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae. Am fost si inca sunt impresionat de frumusetea si parfumul acestora - capetele despre dragoste - Sf. Maxim Marturisitorul sau Dionisie Areopagitul - scrieri exceptionale care respira o traire profunda in Dumnezeu.

Ceea ce a scris mai sus poate fi o referire la toate practicile spirituale contaminate de goana "eului" dupa placerea proprie (chiar si crestinii cu vechime in nevointa pot cadea in aceasta cursa- nimeni nu este ferit de acest pericol, pt ca mintea este foarte lunecoasa si inselatoare).

Acest tip de cautare nu se deosebeste cu nimic de goana lumeasca dupa placere.

Invataturile ortodoxe sunt pure pentru ca referintele de baza elimina apucarile eului prin forta rationamentelor de genul:

"nu prin puterea mea ci prin Puterea Ta Doamne"
"nu prin meritul meu ci prin Darul Tau"
"eu nu merit nimic si totusi esti atat de generos, o... Dumnezeul meu"


------------------------------------


Observatiile Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae nu pot fi aplicate budismului tibetan.

Invataturile tibetane sunt pure pentru ca tot efortul este sustinut din dragostea pentru ceilalti: Asa cum o mama munceste ca sa-si poata hrani copii pe care-i iubeste mai mult decat pe ea insasi.

Nicio practica nu este angajata fara suportul acestei trairi.

Prima rugaciune din ritualul budist este predarea totala, (pentru ca cel ce se roaga este constient de neputinta sa - eul este taiat) si refugiul in Cel Mult Iubitor (asa il privesc ei pe Budha intr-o anumita ipostaza fie feminina Tara sau masculina Amithaba / Avalokiteshvara).

Trairea este autentica. Inima bate si iubeste contempland calitatile divine.

Cea de a doua este aprinderea inimii cu iubire pentru toate fiintele, indiferent de conditia lor fie demonica sau angelica - si dedicarea plenara a efortului pentru alinarea suferintelor acestora in orice forma ar fi ele.

Aceasta traire puternica se numeste Bodhicitta.

Numai cu aceasta traire plina de dragoste se continua cu diverse forme de rugaciune si contemplatii (laude, daruri, cereri, dedicari).

Ai dreptate, cel mai mare inamic al crestinului este egocentrismul.De asta exista asa de multe avertismente, si totusi foarte multi dintre noi cadem.
Cred ca si mintea budistului este construita la fel ca a noastra. Si el poate sa cada foarte usor in capcana egocentrismului.
Un lucru foarte util in crestinism este "ascultarea". Aceasta iti poate distruge mandria.Nu stiu in ce masura functioneaza si in budism, recunosc ca nu am fost niciodata interesat de budism.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iuliu46

Ai dreptate, cel mai mare inamic al crestinului este egocentrismul.De asta exista asa de multe avertismente, si totusi foarte multi dintre noi cadem.
Cred ca si mintea budistului este construita la fel ca a noastra. Si el poate sa cada foarte usor in capcana egocentrismului.
Un lucru foarte util in crestinism este "ascultarea". Aceasta iti poate distruge mandria.Nu stiu in ce masura functioneaza si in budism, recunosc ca nu am fost niciodata interesat de budism.

In scripturile budiste se spune asa:

"Radacina tuturor realizarilor este duhovnicul" (cel ce te indruma nemijlocit)

In alta parte scrie

"Daca acesta este sau nu de folos noua,
Nu depinde de el, ci de noi insine,
Prin ascultare, dragoste si respect."