cat de departe merge datoria fata de parinti?

[arthur_clennam]

Stimate Demetrius, intuiesc ca esti mult mai in varsta decat mine, si cu toate acestea observa ca depistarea ironiei nu e punctul tau forte. Am spus foarte clar "apreciez incadrarea", nu am spus ca sunt sau ca o recunosc ca fiind valida. In plus, nu am cum sa fiu rebel, pentru ca profilul presupune anumite trasaturi pe care ei nu le am. Sunt prea lucid, responsabil si rational pentru a fi si rebel. Si cred ca e evident ca un "rebel" care se respecta nu s-ar intreba niciodata care sunt responsabilitatile lui in raport cu o situatie data, pentru ca a fi rebel presupune a evada din cercul constrangerilor si responsabilitatilor. Un rebel e egoist prin definitie, nu se gandeste la altii. Eu ma gandesc- altii nu se gandesc la mine.
*** Am uitat, cred, sa precizez faptul ca problema acestor ultime zile rezida in faptul ca mama mea a plecat de acasa, tata e innebunit pentru ca nu stie unde e, iar mama se pare ca vrea sa se desparta de el, chiar daca in zilele dinainte sa plece nu se certase cu el. Totul era normal. Cred ca decizia ei brusca se leaga de conditia ei mentala. Presupun ca nu si-a luat medicamentele si asta ii afecteaza judecata. Am mai trecut printr-o astfel de criza cand aveam vreo 13 ani. In prezent Eu am de trecut niste examene importante zilele astea, iar ei se apuca sa se comporte in felul asta, ceea ce o sursa continua de stres pentru mine.
E ca si cum, indirect si inconstient, ar vrea sa distruga viata propriului lor copil. Ma rog doar sa-mi pot lua examenele si sa plec o perioada la bunica. Ei pot sa faca ce vrea, de vreme ce pare clar ca sunt guvernati nu de ratiune si responsabilitate(inclusv crestina), ci de forte irationale asupra carora nu am nici o influenta.
Multumesc celorlalti pentru mesajele de sprijin....

[timeea89]

Intr-adevar ar fi bine sa-ti gasesti un duhovnic bun, care sa te si inteleaga, o sa gasesti mangaiere si in acelasi timp o sa inveti sa-i ierti. Asta este important, sa intelegi ca actele lor irationale cum le vezi tu sunt simptoame (pe care ne e greu sa le intelegem), dar in felul asta se exprima suferinta lor... Accepta-i asa cum sunt. Impaca-te cu ei si cu tine. Intr-un fel poate te consideri vinovat ca nu ai reusit sa faci ceva pentru ei, dar nu e din cauza ta.

Ai grija ca in relatiile pe care le vei avea sa nu incerci sa repari ceea ce nu ai putut face cu parintii tai (de exemplu ai putea cauta fete cu probleme ca sa incerci sa li le rezolvi tu, sau sa te pui in situatii complicate). Maica Siluana tine un seminariu despre iertare, sa te uiti daca vrei pe site-ul dansei. O sa te simti eliberat si o sa poti fi in sfarsit fericit. Altfel, dupa parerea mea, chiar daca nu mai stai cu ei, o sa te gandesti tot timpul la problemele familiei tale (ti-o spun din experienta). O autoanaliza poate sa-ti aduca mult bine.

[Demetrius]

În prealabil postat de arthur_clennam

Stimate Demetrius, ...depistarea ironiei nu e punctul tau forte...

Sunt prea lucid, responsabil si rational pentru a fi si rebel.

Mă bucur și vă doresc tuturor toate cele bune pentru sufletele voastre după Voia Lui.

Ai dreptate în privința ironiei pentru că recitind mesajul meu tot n-am găsit-o, la fel ca atunci când l-am scris.
În orice caz, îmi cer iertare pentru ceea ce ai simțit tu ca fiind ironie.

[kikyo_ea]

Uite articolul de azi... Cred ca ti se potriveste... Aici gasesti cel mai bun sfat.
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ii-136358.html
Domnul sa te ajute!

[timeea89]

Am gasit ceva bun de la Maica Silana. S-ar putea sa va intereseze :) Despre parinti si copii, si chiar a pus cineva in a doua dintre inregistrari o intrebare asemanatoare cu cea din postare:

http://maicasiluana.blogspot.fr/

[arthur_clennam]

va multumesc, pe moment am rezolvat dilema.

Iti recomand sa citesti aceasta carte: (Arsenie Boca) Tinerii, Familia Si Copiii Nascuti in Lanturi

Esti ortodox?

Ai precizat ca parintii tai nu sunt cununati religios. Daca este asa, atunci aceasta este cauza principala ptr. neintelegerile din familie. Apoi, daca nu s-au cununat, spovedania,impartasania,slujbele,rugaciunea sunt absente. Alta cauza ptr. neintelegeri.

Copilul poate sa se roage ptr. parinti. Rugaciunea are mare putere, chiar daca nu se rezolva 100% problema, o ameliorare tot o sa existe. Tu trebuie sa devii un crestin practicant, apoi, prin tine, si ei te vor urma. Duhovnicul nu poate lipsi din viata unui crestin.

Daca sa te muti sau nu, nu iti pot spune. A te muta nu este ceva gresit. Ai 21 de ani, nu 15.

Si eu am o problema similara, cu mici diferente, si inca este nerezolvata, asa ca nu iti pot da prea multe sfaturi concrete, caci nici eu nu prea stiu cum sa manuiesc problema mea. Nu pot sa iti detaliez situatia mea, aici pe forum, caci mi-am invatat lectia, insa daca vrei iti pot povesti pe privat.

Sper sa reusesti in tot ceea ce ti-ai propus si sa fie totul bine. Dar nu uita, fara Dumnezeu nu poti face nimic si orice ai construi se poate prabusi intr-o secunda.

Maica Domnului sa te ocroteasca!

[arthur_clennam]

Sunt practicant, in sensul ca merg la biserica o data sau de 2 ori pe luna. Stiu ca mai ai multe de facut, dar sunt pe cont propriu si fac progrese treptat.
In privinta parintilor, in ultimele 2 saptamani mama l-a parasit pe tata si acum se pare ca traieste cu amantul. In ceea ce-l priveste pe tata, mi-a marturisit ieri ca atunci cand era tanar a scuipat pe icoana pentru ca Dumnezeu nu-l ajuta sa-si gaseasca pe cineva. I-am sfatuit deja sa se spovedeasca, dar cred ca va trebui sa insist mult si bine. Si eu trebuie sa o fac, dar nu am ajuns sa am pacatele lor. Mi-e greu sa-i fac sa-si rezolve problemele pentru ca, asa cum spuneam, ei nu ma asculta aproape niciodata.