Cugetari din Dharma

[Adrianna]

Vad ca aici se face confuzie intre:

1. starea sufletului si locul pe care acesta o sa-l primeasca imediat dupa moartea trupeasca care ne asteapta pe noi toti, si

2. locul pe care fiecare suflet+trup o sa il primeasca dupa a doua venire a Domnului, la sfrsitul lumii acesteia, cand toti oamenii vor invia in trup si cand Domnul impreuna cu sfintii ii vor judeca pe ceilalti, si fiecare din cei judecati va primi locul sau definitiv la dreapta sau la stanga lui Dumnezeu.

In cazul 1. nici un suflet nu poate ajunge in Imparatia Cerurilor daca nu indeplineste toate cele cerute de Domnul Iisus in Evanghelia Sa, inclusiv botezul cu Duh Sfant si Impartasirea cu Trupul si Sangele Sau. Iar cei care le indeplinesc pe toate, trec de la moarte la viata fara judecata dupa spusele Domnului. Este ceea ce au facut apostolii de exemplu, primind locurile pregatite lor de catre Domnul in Imparatie.

Deci un calugar budist, oricat de imbunatatit ar fi, si un evreu oricat de bun ar fi, nu pot trece in Imparatie (de la moarte la viata) imediat dupa moartea lor trupeasca avand in vedere ca nu primit Botezul cu Duh Sfant si nici Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. Acestia nu pot trece ca si sfintii de la moarte la viata in Imparatie fara judecata ci dimpotriva, acestia vor trebui sa astepte invierea in trup la sfarsitul acestei lumi si judecata lui Hristos, moment in care il vor cunoaste si ei in sfarsit pe Rascumparatorul lor si Acesta la va spune sa treaca la dreapta sau la stanga Lui in functie de faptele lor conform Matei 25. Deci ei fac parte din cazul 2 .
Si mai exista si un caz 3 , acei crestini care, cunoscandu-l pe Domnul nu au lucrat ceea ce Domnul le-a cerut, acestia vor fi dati afara pentru ca au venit cu haina nepotrivita la nunta imparatesca, au lucrat faradelegea. Cred eu ca de aceasta categorie trebuie sa ne fie mai teama noua, crestinilor, decat de categoria a 2-a a necrestinilor din care noi oricum nu putem face parte.


De aceea intrebarea mea legata de cazul 1 era: nu cumva a fi in cazul 1, al sfintilor care ajung imediat dupa moartea trupeasca in Imparatie, nu este atat un privilegiu cat o mare raspundere fata de toti ceilalti? Un rol mai greu care i se da celui chemat si din cauza caruia putini sunt alesi? Iar daca cei care nu sunt alesi dintre cei chemati cad in cazul 3, cazul cel mai aspru, nu trebuie cu atat mai mult sa ne straduim sa fim in cazul 1, noi si cei pe care ii chemam in randurile noastre?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Adrianna

Deci un calugar budist, oricat de imbunatatit ar fi, si un evreu oricat de bun ar fi, nu pot trece in Imparatie (de la moarte la viata) imediat dupa moartea lor trupeasca avand in vedere ca nu primit Botezul cu Duh Sfant si nici Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. Acestia nu pot trece ca si sfintii de la moarte la viata in Imparatie fara judecata ci dimpotriva, acestia vor trebui sa astepte invierea in trup la sfarsitul acestei lumi si judecata lui Hristos, moment in care il vor cunoaste si ei in sfarsit pe Rascumparatorul lor si Acesta le va spune sa treaca la dreapta sau la stanga Lui in functie de faptele lor conform Matei 25.

In principiu cam asa stau lucrurile, desi numai singurul Dumnezeu cunoaste cel mai bine ce si cum va fi fiecare judecat. Cand vom ajunge "acolo", vom intelege si noi, dar atunci nu cred ca asta ne mai aduce vreo satisfactie. Pe noi un singur lucru ar trebui sa ne preocupe intreaga noastra viata: propria noastra mantuire si nu daca ceilalti (buddistii, hindushii, evreii, chinezii...) se vor mantui. Probabil lor, putin li se cere, fiindca putin li se da, pe cand noua, care tindem sa cunoastem viata vesnica, trebuie sa fim constienti ca aceasta nu se face de la sine:

1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
2. Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?
3. Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.
4. Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i.
5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.
6. Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".
7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.
8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.
----------------------PSALMUL 81 al lui Asaf. ----------------------

[Adrianna]

Da, numai Dumnezeu stie cum va fi judecat fiecare, noua ne-a dezvaluit doar principiul judecatii si dreptatii, ca sa zic asa, insa faptele noastre doar El stie sa le cantareasca, de aceea depindem mult de mila si indurarea Lui oricate ni se pare noua ca am facut bune si rele.

Cred totusi ca, trimitandu-ne sa vestim Evanghelia Lui la toata lumea si spunand ca sfarsitul acestei lumi va veni doar in momentul in care aceasta misiune de evanghelizare va cuprinde intreg pamantul, noi avem totusi o oarecare responsabilitate fata de toti ceilalti din moment ce si de noi depinde faptul de a ajunge si ei la cunostinta evangheliei pe care Domnul o doreste si pentru ei. Ca daca nu ar fi fost asa, atunci Domnul nu ar fi trimis credinciosii sa evanghelizeze ci le-ar fi spus sa stea pe loc ca ii trimite El pe toti ceilalti sa ii caute...

[catalin2]

În prealabil postat de Adrianna

Deci un calugar budist, oricat de imbunatatit ar fi, si un evreu oricat de bun ar fi, nu pot trece in Imparatie (de la moarte la viata) imediat dupa moartea lor trupeasca avand in vedere ca nu primit Botezul cu Duh Sfant si nici Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. Acestia nu pot trece ca si sfintii de la moarte la viata in Imparatie fara judecata ci dimpotriva, acestia vor trebui sa astepte invierea in trup la sfarsitul acestei lumi si judecata lui Hristos, moment in care il vor cunoaste si ei in sfarsit pe Rascumparatorul lor si Acesta la va spune sa treaca la dreapta sau la stanga Lui in functie de faptele lor conform Matei 25.

Parintii ne spun ca faptele de la acea judecata sunt tot ale celor ce au dreapta credinta si credinta in Iisus. Pentru ca Legea data inainte de venirea lui Iisus, care e o pregatire pentru Noul Testament cuprinde zece legi, nu doar cele legate de omor, furt, etc. Primele porunci sunt legate de credinta si de idolatrie. Si acele porunci fac parte din Lege. De aceea sfintii (am dat doua exemple, doi sfinti) ne spun ca faptele bune facute fara Hristos sunt nemantuitoare. Sf. Serafim explica mai mult, faptele bune il pot ajuta pe un om sa vina la credinta, la fel ca sutasul Corneliu.
Scopul vietii noastre este de a dezvolta o relatie cu Dumnezeu, de a creste astfel, ceilalti de inchina la altceva. Omul nu era sa la inceput, Adam era tot timpul in legatura cu Dumnezeu, apoi si dupa cadere urmasii lui. La un moment dat din cauza intunecimii date de acumularea pacatelor oamenii au pierdut legatura directa si scrie ca au inceput sa cheme numele Domnului. Dar mai erau care aveau aceasta legatura directa, cum sunt Avraam, Iov, etc. Pierzand aceasta legatura si nemaistiind adevarul au fost ademeniti de ingerii cazuti, care i-au facut sa se inchine la altceva, de fapt sa fie in legatura cu ei.
Asadar doar faptele credintei sunt mantuitoare, asa cum expica cei doi sfinti (sf. Serafim de Sarov si sf. Ignatie Briancianinov).