Cugetari din Dharma

[Mosh-Neagu]

Desi am fost toata viata un crestin ortodox, recunosc sincer ca am avut in tineretile mele o mare simpatie pentru calugarii buddisti, mai ales pentru faptul ca, spre deosebire de modul cum se calugaresc ortodocsii, la ei nu mai poti deveni calugar daca ai depasit 12 ani mi se pare. Faceam atunci niste comparatii intre calugarii nostri si ei, si ajungeam la concluzia ca din anumite puncte de vedere ei sunt superiori. Dar era varsta si lipsa de experienta. Sfintenia nu se face pe criterii de varsta, iar pentru multi dintre cei care au cunoscut moartea muceniceasca, poate in prima parte a vietii au fost mai pacatosi decat ceilalti oameni din jurul lor.
De multe ori se pune intrebarea daca ceilalti se mantuiesc... Poate ca raspunsul in primul rand ar trebui sa fie acesta: "Sincera credinta ortodoxa, sigur mantuieste!" Despre ceilalti, probabil se vor mantui si ei, daca duc la randul lor o viata echilibrata, cu dragoste de semeni si fara patimi si orgolii. Este mult prea greu de crezut ca un calugar buddist va ajunge in iad. Dar presupun ca vor fi impartiti si ei "cete-cete", impreuna cu diferite triburi indiene care nu L-au cunoscut pe Mantuitor, dar au cinstit Pamantul si Soarele cu toata fiinta lor.
Probabil seamana a putina mandrie faptul ca, noi, ortodocsii, ne consideram mai fericiti decat ceilalti, fiindca, daca facem intru totul voia lui Dumnezeu, Il marturisim din adancul inimii pe Mantuitorul Hristos si ne cuminecam cu Sfantul Lui Trup si Sange cel putin de patru ori pe an, vom mosteni Imparatia Cerurilor... Asta doar Dumnezeu stie, desi, daca ne cercetam cugetele, vom realiza ca avem atatea pacate ca numai la o astfel de mostenire nu putem noi fi partasi... Dar e foarte trist cum cineva care CUNOASTE varianta mantuirii prin Hristos, alege... buddismul... Fara Sfanta euharistie, suntem la fel ca paganii. Imi vine acum in minte o intamplare auzita de curand si nu ma indoiesc ca a fost reala. Un sfant parinte se ostenea la miezul noptii in genunchi sa-si faca pravila obisnuita si este intrerupt de o bataie in geam si o voce care-i spune: "Lasa totul, ia Sf. Cruce si Sf Potir si mergi degraba in padure in cutare directie si da-i Sf. Impartasanie fratelui tau care se sfarseste." Bietul parinte si-a facut semnul crucii si si-a continuat rugaciunea, considerand ca e o ispita de la diavol. La scurt timp, iarasi a fost intrerupt din rugaciune: "Mergi degraba asa cum ti-am zis si cumineca-l pe fratele tau din padure care se sfarseste!" Parintele s-a tulburat si nici de citit rugaciuni nu mai era in stare, asa ca s-a asezat in pat in speranta ca ispita de la fereastra va disparea. Dar atunci vocea a vorbit mult mai hotarat: "Omule a lui Hristos, nu intelegi ca trebuie sa faci ascultare si sa mergi la fratele tau care se sfarseste si sa-i dai ultima impartasanie?" Si atunci batranul s-a ridicat, si-a luat vesmintele, crucea si sf Potir si a plecat derutat, nici el nu stia unde. A auzit apoi o voce care i-a spus "Tine-te dupa luminita din fata ta!", iar cand a privit mai atent a vazut ceva, ca un licurici, si a tinut directia aceea. Intr-o poenita, statea intins un pusnic care-si tragea ultima suflare. Dupa ce si-a facut datoria, s-a ridicat si s-a intors spre chilia lui din manastire, dar dupa cativa metri s-a gandit sa se intoarca si sa lase un semn in preajma celui care tocmai "placase la Dumnezeu". Uimit a fost fiindca el "fusese luat" deja, iar locul acela era gol...
Fara Sfintele Taine, e greu sa vorbim de viata dincolo de moarte. Cred ca abia aici ar trebui sa reflectam foarte serios. Cand imprejurarile nu ne sunt prielnice si ne nastem intr-o lume lipsita de Hristos, inseamna ca asa a oranduit Dumnezeu si nu cred ca ni se cere mai mult decat putem da. Dar cand avem cea mai mare sansa din viata unui muritor, iar noi alegem buddismul sau mai rau, sectele aparute de la americani in ultima suta de ani, doar din ignoranta fiindca n-am cunoscut niciodata adevarata bucuria a ortodoxiei, suntem cu adevarat de plans, oricat ne-am stradui sa fim buni si iertatori, oricat am spune ca nu bem, nu fumam, nu curvim, nu purtam podoabe, nu ne "sulemenim", facandu-ne parul verde sau rosu, nu ne tatuam sau ne punem belciuge prin buric, nari si alte locuri "delicate"... ne straduim in zadar si ajungem precum pustnicul acela care a avut o vedenie ca se ostenea zilnic sa care apa cu galetile intr-un butoi care nu se umplea niciodata fiindca era spart...