Atitudinea ortodoxa fata de oamenii de alte culte religioase

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

E drept ca nu m-am exprimat complet, dar nu era cazul sa imi atribui cuvinte pe care nu le-am spus.
Deci, nu i-am judecat pe acei oameni.

Nu am pus nici un cuvant in plus.
Uita-te mai sus, am subliniat exact ceea ce tu ai scris.
Daca vroiai sa scrii altceva..

Poate ca sunt cei mai mari sfinti, dar daca la ei impartasania este doar un simbol si nu trupul si sangele Domnului, nu ma intereseaza. Ce sa fac cu un simbol?

Da, buna observatie.

Totusi, cand np spun "simbol", nu inteleg intotdeauna ceea ce ortodocsii inteleg prin simbol, ci vor sa spuna ca nu au in fata carne si sange. Deci, ar fi mai corect spus: "un simbol fizic pentru o realitate spirituala".

Din pacate, chiar si cu jocul asta de cuvinte, tot la simbol ramanem.

In ce priveste curatia, e ca la ortodocsi: nu trebuie sa iei impartasania daca ai pacate opritoare sau nemarturisite. Zi-i virtute daca vrei, dar incearca totusi sa si gandesti rezonabil.

Si tu la cine te marturisesti? Direct la Dumnezeu?
Sa fim seriosi.
Oricine poate face un recital mental a pacatelor care le-a facut si sa zica un "I'm sorry".
Apropo, de unde stii ca si cand primest iertare si tie cine iti da "oprire"?

P.S. 1 Adica pot fi pedepsit daca iau impartasania in chip nevrednic. Ceea ce nu am spus e ca e important si cine o da, anume slujba si curatia lui, dar am preferat sa ma uit la mine si nu la altul.

Pai explica-mi si mie cum e important acest aspect si cum virtutea lui afecteaza..ce, in afara de el insusi?

P.S. 2 Este vorba de trupul si sangele Domnului, dar nu de carne si sange, ci de un trup mistic.

Pai ori e simbol, ori e "trup mistic" - apropo ce intelegi prin expresia asta?

Eu inteleg prin simbol o materie care difera in orice sens fizic sau chiar parafizic de realitatea care o reprezinta, singura legatura fiind o idee, o atitudine mentala.

PS.3 In ce context mai exact te-ai impartasit la ortodocsi daca inteleg bine?

[Doriana]

În prealabil postat de AlinB

Nu am pus nici un cuvant in plus.
Uita-te mai sus, am subliniat exact ceea ce tu ai scris.
Daca vroiai sa scrii altceva..

Deci, nu am spus ca tine de virtutea mea, nici ca "aia" sunt asa si pe dincolo. Am vorbit doar de felul in care este privita de ei impartasania, ca ceva in fata caruia nu e obligatoriu sa vii cu frica si cu curatie. Ma rog, sa trecem peste...

În prealabil postat de AlinB

Din pacate, chiar si cu jocul asta de cuvinte, tot la simbol ramanem.

Asta este problema cand comunicam cu cuvinte; riscam sa vorbim despre acelasi lucru in termeni diferiti. As vrea sa iti pot transmite ideea mea fara cuvinte, asa cum o fac cei care nu mai sunt in trup, si cred ca nu vei mai spune ca e diferit de a ta.

În prealabil postat de AlinB

Apropo, de unde stii ca si cand primest iertare si tie cine iti da "oprire"?

Oprirea si iertarea sunt facute uneori de oamenii lui Dumnezeu carora te marturisesti, iar alteori de Dumnezeu direct (iertarea) si de constiinta fiecaruia (oprirea). Depinde cat de bine stie fiecare sa isi vada pacatul.

În prealabil postat de AlinB

Pai explica-mi si mie cum e important acest aspect si cum virtutea lui afecteaza..ce, in afara de el insusi?

Un om al lui Dumnezeu care a avut o ungere deosebita, dar s-a indepartat de Dumnezeu pacatuind, si Dumnezeu se va indeparta de el si nu il va mai insoti. Astfel, rugaciunea pe care o va rosti in timp ce "binecuvinteaza" painea si vinul va fi doar o uraciune si nu va fi ascultata. Ba chiar poate aduce blestem asupra painii prin faptul ca el este un blestemat, si toti sa se impartaseasca cu acest blestem.
Am vorbit de o situatie extrema, exista diferite grade de binecuvantare si blestem...

În prealabil postat de AlinB

Eu inteleg prin simbol o materie care difera in orice sens fizic sau chiar parafizic de realitatea care o reprezinta, singura legatura fiind o idee, o atitudine mentala.

Se pare ca cei ce folosesc termenul "simbol" pentru impartasanie inteleg prin asta un corespondent vizibil pentru ceea ce exista in planul invizibil, ceva vizibil prin care ne putem raporta la realitatea din planul invizibil. Cu alte cuvinte, Hristos este prezent in acea paine, desi painea, analizata la microscop, tot paine este.
Insa sunt destui care cred ca impartasania este un simbol pur si simplu.

În prealabil postat de AlinB

PS.3 In ce context mai exact te-ai impartasit la ortodocsi daca inteleg bine?

Cand eram ortodoxa.

[iuliu46]

În prealabil postat de Doriana

Oprirea si iertarea sunt facute uneori de oamenii lui Dumnezeu carora te marturisesti, iar alteori de Dumnezeu direct (iertarea) si de constiinta fiecaruia (oprirea). Depinde cat de bine stie fiecare sa isi vada pacatul.

E aceeasi eroare logica pe care o intalnim in cazul Sola Scriptura. Ca sa-ti vezi pacatele ai nevoie de smerenie. Dar insasi ideea ca poti reusi singura este dovada ca iti lipseste smerenia, ca esti sclavul mandriei.

[Doriana]

În prealabil postat de iuliu46

Ca sa-ti vezi pacatele ai nevoie de smerenie. Dar insasi ideea ca poti reusi singura este dovada ca iti lipseste smerenia, ca esti sclavul mandriei.

Stiu si eu...Cine imi stie pacatele mai bine ca mine? Din momentul in care le fac constiinta deja ma mustra. Sunt oare mandru daca stiu sa mi le numar bine?
Oricum nu mi le-ar numara parintele. Eu ma duc la el si ii spun ce am facut. Pacatele mi le vad tot eu, deci...

[Marius22]

Sfantul Apostol si Evanghelist Luca ne relateaza urmatorul episod din viata Mantuitorului:

"Ioan, raspunzand, a zis: Invatatorule, am vazut pe unul care, in numele Tau, scoate demoni si l-am oprit, pentru ca nu-Ti urmeaza impreuna cu noi. Iar Iisus a zis catre el: Nu-l opriti; caci cine nu este impotriva voastra este pentru voi." (Lc. 1, 49-50)

Ce talcuiri ale Sfintilor Parinti ati intalnit legat de acest episod? Poate fi inteles ca lasand loc dialogului ecumenic?

În prealabil postat de Doriana

Stiu si eu...Cine imi stie pacatele mai bine ca mine? Din momentul in care le fac constiinta deja ma mustra. Sunt oare mandru daca stiu sa mi le numar bine?
Oricum nu mi le-ar numara parintele. Eu ma duc la el si ii spun ce am facut. Pacatele mi le vad tot eu, deci...

Nu e vorba, ca parintele sa iti numere pacatele; asta face altcineva, dar parintele, cu experienta pe care o are poate identifica, prin intrebarile pe care ti le pune, si alte pacate, de care poate ca nu esti constient.
Tu iti cunosti toate pacatele si chiar faci pacate, stiind ca sunt pacate?!?

Ar trebui sa ai o experienta duhovniceasca prea mare, ca sa iti recunosti toate pacatele, si sa fi citit toata bibliografia referitoarte la pacate. Si nici atunci!
Omul are nevoie de duhovnic, pentru a putea avansa pe drumul ingust spre mantuire.
Te-ai gandit cumva ca s-ar putea sa gresesti in aprecierile tale?

[Doriana]

În prealabil postat de Miha-anca

Ar trebui sa ai o experienta duhovniceasca prea mare, ca sa iti recunosti toate pacatele, si sa fi citit toata bibliografia referitoarte la pacate. Si nici atunci!
Omul are nevoie de duhovnic, pentru a putea avansa pe drumul ingust spre mantuire.
Te-ai gandit cumva ca s-ar putea sa gresesti in aprecierile tale?

Se poate si asa. E drept ca uneori nu ne vedem clar pacatele si Dumnezeu se foloseste de altii ca sa ni le arate, uneori chiar de copii sau de oameni necredinciosi.

În prealabil postat de AlinB

Asa, care va sa zica dupa tine Dumnezeu lasa oameni fara nici o vina sa se impartaseasca cu un blestem care de fapt i se cuvine exclusiv altuia?

Agheu 2:

"12. Dacă cineva ia carne sfinţită în poala hainei lui şi se atinge cu poala de pâine sau de bucate fierte, de vin, de untdelemn şi de orice mâncare, oare se vor sfinţi acelea?" Şi au răspuns preoţii şi au zis: "Nu!"
13. Şi a zis Agheu: "Dacă cineva spurcat, prin atingerea de un mort, se atinge de vreunul din lucrurile acestea, oare ele se spurcă?" Şi au răspuns preoţii şi au zis: "Se spurcă!"
14. Şi a răspuns Agheu şi a zis: "Aşa este poporul acesta şi aşa este neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul şi tot aşa este şi cu lucrul mâinilor lor: tot ceea ce ei aduc jertfă este spurcat."

Gandesti ca un np american care predica evanghelia prosperitatii. Lumea e plina de nevinovati care se impartasesc zilnic din blestemele altora doar pentru ca se afla in preajma lor. Zilnic copii nevinovati mor de boli incurabile sau sunt victimele traficului de carne vie din cauza inconstientei altora. Si zilnic crestinii smeriti sufera pe nedrept doar pentru ca traiesc langa niste oameni blestemati. E o lume nedreapta, trebuie sa acceptam asta. Iar necunoasterea are intotdeauna un pret mare. Daca ne punem mainile la urechi spunand ca numai Dumnezeu trebuie sa judece (aka "sa gandeasca") cat de crestineste traiesc cei care ne conduc vom plati mai devreme sau mai tarziu. E drept ca Dumnezeu se poate folosi la un moment dat si de oameni fara caracter...insa, de regula, nu ii prefera.

În prealabil postat de Doriana

Se poate si asa. E drept ca uneori nu ne vedem clar pacatele si Dumnezeu se foloseste de altii ca sa ni le arate, uneori chiar de copii sau de oameni necredinciosi.

Daca ma intrebi pe mine, eu nu cunosc toate pacatele cu numele. Doriana, tu le cunosti pe toate? De unde te-ai inspirat?
Ma gandesc ca sunt unele pacate, cele numite "subtiri", care nu pot fi identificate atat de usor.
Presupun insa ca pornesti de la decalog, nu de la un indreptar de spovedanie, atunci cand iti judeci pacatele. Crezi ca este suficient?

Doriana, am vazut ca te oripileaza gandul de a opri pe cineva de la impartasanie. In primul rand ca nu oricine poate face acest lucru, ci doar preotul. El opreste pe o perioada limitata, uneori de ani de zile, de la impartasanie, ca medicament pentru vindecarea sufletului. Cei opriti sunt in primul rand ortodocsii, care au facut pacate multe. In felul acesta devenim mai constienti de urmarile faptelor noastre. Oare faptul ca cineva s-a indepartat de BO pentru o vreme, nu e motiv suficient pentru a fi oprit de la impartasanie. Se opreste si pentru mai putin.


Spunea cineva mai sus ca cei care fac parte din secte ii urasc pe ortodocsi. Am avut ocazia sa primesc o sectanta la mine acasa (spun sectanta, pentru ca nu am retinut daca era adventista sau baptista) si din vorba in vorba a inceput sa vorbeasca cu multa ura despre ortodocsi, nebanuind ca vorbea cu o ortodoxa. Nu se referea la mine ci la preotul ortodox din satul ei. Ura aceasta e sadita de cineva si nu e normala.

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Stiu si eu...Cine imi stie pacatele mai bine ca mine? Din momentul in care le fac constiinta deja ma mustra.

Pe oricine mustra constiinta intr-un fel sau altul, dar constiinta poate fi corupta.

Sunt oare mandru daca stiu sa mi le numar bine?

Sunt oare mandru pentru ca-mi cunosc bine calitatile? :))

Oricum nu mi le-ar numara parintele. Eu ma duc la el si ii spun ce am facut. Pacatele mi le vad tot eu, deci...

Depinde.
Tu poti fi subiectiva, altul - mai putin.

[AlinB]

În prealabil postat de Doriana

Un om al lui Dumnezeu care a avut o ungere deosebita, dar s-a indepartat de Dumnezeu pacatuind, si Dumnezeu se va indeparta de el si nu il va mai insoti. Astfel, rugaciunea pe care o va rosti in timp ce "binecuvinteaza" painea si vinul va fi doar o uraciune si nu va fi ascultata. Ba chiar poate aduce blestem asupra painii prin faptul ca el este un blestemat, si toti sa se impartaseasca cu acest blestem.
Am vorbit de o situatie extrema, exista diferite grade de binecuvantare si blestem...

Asa, care va sa zica dupa tine Dumnezeu lasa oameni fara nici o vina sa se impartaseasca cu un blestem care de fapt i se cuvine exclusiv altuia?

Mai, dar ce dumnezeu ciudat ai!

Se pare ca cei ce folosesc termenul "simbol" pentru impartasanie inteleg prin asta un corespondent vizibil pentru ceea ce exista in planul invizibil, ceva vizibil prin care ne putem raporta la realitatea din planul invizibil. Cu alte cuvinte, Hristos este prezent in acea paine, desi painea, analizata la microscop, tot paine este.
Insa sunt destui care cred ca impartasania este un simbol pur si simplu.

Interviu cu istoricul penticostal, dr. Valeriu Andreiescu
http://www.pasi.ro/revista/numarul16...ndreiescu.html

"Penticostalii din România au o influenţă ortodoxă în două direcţii.(...)
...putem spune că există o doctrină despre preoţia specială în Cultul Penticostal, care nu există în majoritatea denominaţiunilor penticostale occidentale.(...)
Cina Domnului nu este o simplă comemorare a morţii Domnului Isus Hristos, ci au o putere mai mare. Prin asta, penticostalii se deosebesc de majoritatea denominaţiunilor şi grupărilor penticostale de tip evanghelic din SUA sau Europa de Vest, care acordă actelor de cult o semnificaţie pur simbolică."

Mda, influenta ortodoxa in gandirea penticostala sau cum sa te camuflezi in teren inamic :)