Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri.

Am doua nedumeriri:

Spuneti ca practica jertfei (LOJONG) consta a cere prin rugaciune a purta toate suferintele rezultate in urma pacatelor. Le si primesc? Ati incercat vreodata aceasta practica? Imi aduce aminte de unii sfinti care au cerut asa ceva si au primit doar o farama din aceasta suferinta care este intr-adevar suferinta, cu urmele fizice ale suferintei asa cum avea si Domnul cand transpira sange. Ori despre budhisti aveam in minte imaginea unor calugari cersetori tare veseli intr-o tara unde lumea da tot felul de bunatati acestora in schimbul rugaciunilor lor, cel putin asa am vazut in reportaje. Nici vorba sa vad oameni suferinzi din cauza pacatelor omenirii asa cum am citit despre sfintii crestini ce s-au incumetat sa faca astfel de cereri.

Iar a doua nedumerire: dvs. personal sunteti atras/multumit/incantat de ideea ca:

"Persoanele, in acceptiune ordinara, sunt doar pretexte conceptuale, suportul pentru a atinge fibra transcendentei."
?

Eu personal as fi trista sa fie asa. Dvs. nu?

Multumesc de raspunsuri!

Sursele scripturale budiste indica numeroase exemple de sacrificiu personal in beneficiul altora.

Sunt relatari despre reincarnari anterioare ale Lui Budhha Sakyamuni in care acesta si-a dat viata in nenumarate feluri pentru binele semenilor.

In istoria primului mileniu avem relatari despre suferintele sfintei Tibetului, Yeshe Tsogyal, iar exemplele pot continua, in istoria recenta, cu diverse forme de tortura in perioada prigoanei comuniste chineze.

Suferintele intime nu sunt publice.

In fapt, nu exista fiinta in aceasta lume care sa nu sufere (primul Adevar Sfant).

Deci, orice calugar budist care zambeste, isi poarta, in fapt, crucea proprie ca fiecare dintre noi - cu propriile ispite si lupte launtrice.


Scopul practicii LOJONG nu este acela de a ne impovara cu suferinte, ci este de acela de a invata, incetul cu incetul, sa purtam greselile celorlati, sa intelegem natura ultima a suferintei si sa fim mai iubitori fata de semeni.

In practica LOJONG avem o drama a iubirii intre cel ce se roaga si celelalte fiinte.

In devotiunea fata de Dumnezeu este drama iubirii intre cel ce se roaga si Suprem.

Ambele forme de iubire exprimate in registrul dramatic (pentru ca suferinta este manifesta) sunt de o frumusete neasemuita.

------------------------

Persoanele, in acceptiune ordinara, au anumite particularitati formale fixe.

Este dificil de inteles, in crestinism, cum Iisus a luat de exemplu diverse forme umane, neidentificabile pentru perceptia comuna ( explicatia este la nivel dogmatic - Iisus este Dumnezeu) - pe drumul Emausului - vorbeste din scripturi cu apostolii - sau cand se arata Mariei Magdalena dupa inviere - aceasta crede ca este gradinarul.

'Persoana" este dincolo de ceea ce crede mintea obisnuita ca este persoana.

In fapt, nicio persoana nu are particularitati formale care sa fie identice in fractiuni de secunda succesive.