![]()  | 
	   ![]()  | 
       
| 
 | 
  
| 
	 | 
| 
		 
			 
			#1  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
|||
		
		
  | 
|||
| 
		
	
		
		
			
			 
			
			Multumesc de raspunsuri! 
		
		
		
		
		
		
		
		
			Cred ca in mintea mea inca nu este clar ce se intampla dupa moarte in credinta budista dar cert este ca, daca luam in considerare existenta atator similitudini cu crestinismul, este greu de inchipuit o metoda de a-i face sa il cunoasca pe Hristos. V-am intrebat despre parabole pentru ca imi spunea cineva ca foarte multe din parabolele din Budism sunt identice cu cele spuse de Domnul si ca ei au ritualuri echivalente noua si vad ca dvs. mi-ati confirmat ca asa este. Eu nu am citit despre budism, si nici nu am auzit sa mai fie inca o alta credinta atat de asemanatoare crestinismului, pentru mine a fost o mare surpriza sa aflu acestea, chiar daca personal inca nu am citit nimic, dar deja am primit aceeasi marturie de la doua persoane diferite. Am acum o alta intrebare: si la ei exista ideea jertfirii unui om de buna-voie spre iertarea pacatelor altora? Si in ce consta inchinarea la Budha? Budha nu a fost un om? Cum de i se inchina lui? Il considera Dumnezeu intrupat asa cum il consideram noi pe Hristos? Este foarte interesant ceea ce ati spus aici: "Insa, mintea care nu este plina de dragoste se poate inchina la ceva ce nu este Buddha, desi ii spune "Buddha". Citind aceasta fraza, mi-au trecut prin fata ochilor cuvintele unor ortodocsi care afirma ca ceilalti credinciosi ne-ortodocsi s-ar inchina la un idol in locul lui Dumnezeu chiar daca ii spun Dumnezeu ca si noi. Ei insa se bazeaza pe dogme, budistii pe iubire... Si este interesanta solutia gasita, de a incepe cu o lauda a iubirii pentru toata faptura a acestei minti. Doar Dumnezeu este capabil de o asemenea iubire, deci incepand cu aceasta lauda ne putem adresa doar Lui, si imi inchipui ca este valabil indiferent de numele cu care il chemam. Nu m-am gandit niciodata la asta :) Multumesc mult de raspunsuri! Last edited by Adrianna; 05.07.2012 at 01:21:42.  | 
| 
		 
			 
			#2  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
||||
		
		
  | 
||||
| 
		
	
		
		
			
			 Citat: 
	
 Jertfa, in budismul mahayana, este coloana de rezistenta a tuturor practicilor liturghice. Atitudinea jertfelnica prolifereaza in toate actiunile mintii, trupului si vorbirii a acelora care au luat "juramantul bodhisattvic". (Juramintul in budism are trei nivele de profunzime, functie de capacitatile aspirantului - nivelul de desavarsire: pratimoksha, bodhisattvic si tantric). Jertfa, in general, este exprimata sub forma transformarii motivatiei tuturor actiunilor proprii, din coloratura egotica in dragostea de a sluji toate fapturile pentru a atinge fiecare in parte desavarsirea spirituala. Aceasta motivatie extraordinara este ceea ce face o fiinta sa fie cu adevarat un/o Bodhisattva - iar nu simpla titulatura. Jertfa, in particular, este exprimata la modul superlativ in practica LOJONG - "Cultivarea mintii in sapte puncte". Un Bodhisattva angajat in aceasta forma inalta de rugaciune se roaga astfel: "Fie ca toate durerile tuturor fiintelor rezultate din cauza pacatelor lor sa cada asupra mea, iar toate fericirile care vin in urma virtutilor mele sa fie daruite lor." O fiinta fara focul dragostei in inima si o intelepciune profunda privind natura realitatii nu se poate ruga astfel. Aceasta rugaciune, se face neincetat pe respiratie. (pe inspiratie se absorb toate durerile fiintelor, pe expiratie se daruieste fiecarei fiinte in parte, fara exceptie, toate fericirile pure). Astfel, un Bodhisattva se aduce jertfa pe sine, in fiecare clipa pentru binele tuturor fapturilor. Pasiunea Lui/Ei in jertfa - este fara limite. Aceasta rugaciune atrage binecuvantari de o putere inconceptibila, astfel ca un/o Bodhisattva poate sa-si daruiasca Trupul, sa-L franga pentru binele suprem al tuturor fapturilor. -------------------------------------- Practica acestei forme de jertfa (LOJONG) are urmatoarea sursa scripturala - linie de transmisie: Buddha Shakyamuni - Manjushri - SHANTIDEVA, Elladari, Viravajra, Katnashri, Serlingpa, Atisha, Dromtonpa, Geshe Potowa, Geshe Sharawa, and Geshe Chekhawa. Initial, invatatura a fost tinuta in secret, fiind dezvaluita doar discipolilor cu reale inclinatii spirituale. Geshe Chekhawa este cel care a scris tratatul "Cultivarea Mintii in Sapte Puncte" - care, ulterior, a fost raspandit in tot Tibetul. Last edited by florin.oltean75; 08.07.2012 at 11:32:43.  | 
| 
		 
			 
			#3  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
||||
		
		
  | 
||||
| 
		
	
		
		
			
			 Citat: 
	
 Inchinarea la un anumit aspect (obiect, fenomen, persoana), in esenta, inseamna ca mintea recunoaste, atribuie acelui aspect puterea de a genera binele, intr-un anumit aspect, dincolo de limitarile proprii. Astfel ca inchinarea (de substanta - nu cea formala) poate fi facuta (chiar si involuntar) sefilor, banilor, propriei ocupatii profesionale... Budistii se inchina zilnic la Triplul Giuvaer: Buddha, Dharma si Sangha. "Buddha" reprezinta desavarsirea unirii dragostei si cunoasterii, singura sursa de fericire autentica. Este "Hiper-Persoana" atotprezenta, omniscienta si omipotenta ascunsa in adancul fiecarei fiinte (samanta-budeitatii : asemanarea dupa ipostasul ultim in forma incipienta). Aspectul formal a Lui Buddha nu este esential. Acesta poate imbraca nenumarate infatisari (masculine sau feminine): Sakyamuni (cel de al 4-lea Budda din acest Eon Favorabil http://www.rigpawiki.org/index.php?t...Fortunate_Aeon), Vajradhara, Vajrayogini, Heruka, Tara... Persoanele, in acceptiune ordinara, sunt doar pretexte conceptuale, suportul pentru a atinge fibra transcendentei. Din aceasta perspectiva nu exista, in sine, intrupare sau deztrupare, nastere si moarte, tinerete si batranete, frumusete si uratenie, cunoastere si non-cunoastere, ignoranta si desavarsire. Dumnezeu este aceasta transcendenta inconceptibila- fara contact - intangibila, complet libera de suferinta, dihotomii, permanent extatica. Last edited by florin.oltean75; 08.07.2012 at 11:37:57.  | 
| 
		 
			 
			#4  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
|||
		
		
  | 
|||
| 
		
	
		
		
			
			 
			
			Multumesc de raspunsuri. 
		
		
		
		
		
		
		
		
	
	Am doua nedumeriri: Spuneti ca practica jertfei (LOJONG) consta a cere prin rugaciune a purta toate suferintele rezultate in urma pacatelor. Le si primesc? Ati incercat vreodata aceasta practica? Imi aduce aminte de unii sfinti care au cerut asa ceva si au primit doar o farama din aceasta suferinta care este intr-adevar suferinta, cu urmele fizice ale suferintei asa cum avea si Domnul cand transpira sange. Ori despre budhisti aveam in minte imaginea unor calugari cersetori tare veseli intr-o tara unde lumea da tot felul de bunatati acestora in schimbul rugaciunilor lor, cel putin asa am vazut in reportaje. Nici vorba sa vad oameni suferinzi din cauza pacatelor omenirii asa cum am citit despre sfintii crestini ce s-au incumetat sa faca astfel de cereri. Iar a doua nedumerire: dvs. personal sunteti atras/multumit/incantat de ideea ca: "Persoanele, in acceptiune ordinara, sunt doar pretexte conceptuale, suportul pentru a atinge fibra transcendentei." ? Eu personal as fi trista sa fie asa. Dvs. nu? Multumesc de raspunsuri!  | 
| 
		 
			 
			#5  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
||||
		
		
  | 
||||
| 
		
	
		
		
			
			 Citat: 
	
 Sunt relatari despre reincarnari anterioare ale Lui Budhha Sakyamuni in care acesta si-a dat viata in nenumarate feluri pentru binele semenilor. In istoria primului mileniu avem relatari despre suferintele sfintei Tibetului, Yeshe Tsogyal, iar exemplele pot continua, in istoria recenta, cu diverse forme de tortura in perioada prigoanei comuniste chineze. Suferintele intime nu sunt publice. In fapt, nu exista fiinta in aceasta lume care sa nu sufere (primul Adevar Sfant). Deci, orice calugar budist care zambeste, isi poarta, in fapt, crucea proprie ca fiecare dintre noi - cu propriile ispite si lupte launtrice. Scopul practicii LOJONG nu este acela de a ne impovara cu suferinte, ci este de acela de a invata, incetul cu incetul, sa purtam greselile celorlati, sa intelegem natura ultima a suferintei si sa fim mai iubitori fata de semeni. In practica LOJONG avem o drama a iubirii intre cel ce se roaga si celelalte fiinte. In devotiunea fata de Dumnezeu este drama iubirii intre cel ce se roaga si Suprem. Ambele forme de iubire exprimate in registrul dramatic (pentru ca suferinta este manifesta) sunt de o frumusete neasemuita. ------------------------ Persoanele, in acceptiune ordinara, au anumite particularitati formale fixe. Este dificil de inteles, in crestinism, cum Iisus a luat de exemplu diverse forme umane, neidentificabile pentru perceptia comuna ( explicatia este la nivel dogmatic - Iisus este Dumnezeu) - pe drumul Emausului - vorbeste din scripturi cu apostolii - sau cand se arata Mariei Magdalena dupa inviere - aceasta crede ca este gradinarul. 'Persoana" este dincolo de ceea ce crede mintea obisnuita ca este persoana. In fapt, nicio persoana nu are particularitati formale care sa fie identice in fractiuni de secunda succesive. Last edited by florin.oltean75; 08.07.2012 at 23:11:56.  | 
| 
		 
			 
			#6  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
|||
		
		
  | 
|||
| 
		
	
		
		
			
			 
			
			Multumesc de raspunsuri. 
		
		
		
		
		
		
		
		
	
	Ce inseamna reincarnari succesive? Parca ati scris la un moment dat ca nu exista reincarnare sau am inteles eu prost. Cine este Supremul? Cred ca aici ma cam impotmolesc cu intelegerea. Si ca o paranteza, mi se pare chiar mai greu de inteles decat dogma Trinitatii :) Multumesc de raspunsuri.  | 
| 
		 
			 
			#7  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
||||
		
		
  | 
||||
| 
		
	
		
		
			
			 Citat: 
	
 "Incarnare" inseamna ca eul isi imputa identitatea pe o forma distincta, definita, limitata - indiferent de consistenta acesteia - fie eterata sau solida. "Reincarnarea" se produce in fiecare cuanta temporala - pentru ca forma suport se transforma neincetat. Si in crestinism putem identifica "reincarnarea", din acest punct de vedere, tinand cont de faptul ca, trupul dupa moarte isi schimba forma radical - imbracand o forma patrunsa de suferinta (trup de iad), sau patrunsa de fericire (trup ingeresc) - functie de "Judecata". Trupurile intelese in sens conventional, in mod necesar, sunt supuse schimbarii. Pentru ca nicio forma nu are o existenta intrinseca, in sine. Este aproape imposibil de precizat sensul schimbarii. Doar un Buddha care cunoaste toate cauzele si efectele simultan, stie "omega" oricarui aspect. Pentru ca, patrunzand in natura ultima (Adevar) - este inceputul si sfarsitul oricarui aspect al realitatii. Daca o fiinta va renaste sau nu pe Pamant este, practic, imposibil de prezis - in fapt, aceasta probabilitate tinde catre zero (omul se naste o singura data si moare o singura data) - pentru ca nivelele de fiintare sunt incomensurabile. --------- Supremul este o alta formulare pentru Adevar. Adevarul este cunoasterea valida, integrala, simultana a tuturor aspectelor Realitatii - fie Sine, fie fenomene. Last edited by florin.oltean75; 09.07.2012 at 21:40:01.  | 
| 
		 
			 
			#8  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
|||
		
		
  | 
|||
| 
		
	
		
		
			
			 
			
			Intr-adevar teologia crestina devine floare la ureche in comparatie cu ideile expuse de dvs. despre Budhism, este foarte abstract si nu reusesc sa surprind ansamblul. Probabil pentru ca nu sunt un budha :) Glumeam :) 
		
		
		
		
		
		
		
		
	
	Revenind la serios, o sa incerc sa expun cu cuvintele mele ceea ce am inteles pana acum si ceea ce inca nu am inteles. Exista deci un "eu" care imbraca haine diferite (forme, substante) si aceste imbracari succesive poarta denumirea de reincarnare. Dar fenomenul in sine este rar, existand pentru fiecare "eu" o singura nastere si o singura moarte, cu exceptia rarelor cazuri de budha care se reincarneaza succesiv. Aceste "eu"-ri se inchina unui Dumnezeu inexistent, suprem, "materializat" in ideea de iubire pentru fiecare fiinta in parte, o iubire care merge pana la a cere suferirea pedepsei pentru pacatele celorlalti si oferirea celorlalti rasplata pentru meritele proprii. Pentru a ajunge la o astfel de desavarsire exista o metoda de invatare care cuprinde parabole similare celor din crestinism si ritualuri de impartasanie similare celor crestine. Am inteles ceva din cele ce mi-ati spus sau am facut o varza? Acum, cine este "eu"-ul? De unde vine si unde pleaca? V-am intrebat deja ce se intampla dupa moarte dar cred ca nu am inteles/asimilat prea bine pentru ca iar nu stiu. Imi pare rau ca va intreb din nou, insa acum va intreb si despre "eu" si despre invelisul sau. Si o alta intrebare: conceptul de iubire este nascut de mintea omeneasca sau exista un "eu" iubire fara invelis material? Multumesc de raspunsuri!  | 
![]()  | 
	
	
		
  | 
			 
			Subiecte asemănătoare
		 | 
	||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari | 
| Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 15:54:36 | 
| Cugetari ORTODOXE ! | cristiboss56 | Pocainta | 80 | 02.07.2015 22:05:47 | 
| Cugetari si Citate Ortodoxe | adorcrysti | Generalitati | 90 | 12.11.2014 22:55:18 | 
| Cugetari despre Hristos | florin.oltean75 | Generalitati | 55 | 07.04.2012 11:13:01 | 
| Cugetari de Craciun | florin.oltean75 | Generalitati | 5 | 25.12.2011 21:14:10 | 
| 
 |