Antropologia (teologica) ortodoxa

Dar ce intelegi prin Sfant si sfintenie, daca (SI) infailibilitate nu este?
Tu vezi sfintenia ca pe o insusire (DOAR) omeneasca??? Daca o vezi asa, trasatura omeneasca, desigur ca nimic omenesc nu e infailibil. Dar este oare sfintenia un dat omenesc? Nu umbla Dumnezeu pe-acolo? (prin harul Sau, prin Duhul, prin Biserica?)

Valeu, valeleu, ti-am spus eu c-o ducem greu...

(de fapt, Eugen a insistat in special asupra termenului de "inechivoc", ceea ce, in contextul discursului sau, e cu totul altceva)

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Tu vezi sfintenia ca pe o insusire (DOAR) omeneasca??? Daca o vezi asa, trasatura omeneasca, desigur ca nimic omenesc nu e infailibil. Dar este oare sfintenia un dat omenesc? Nu umbla Dumnezeu pe-acolo? (prin harul Sau, prin Duhul, prin Biserica?)

Subscriu asertiunii tale Ioan Cezar pe care o consider pertinenta, elocventa si inechivoca in ceea ce priveste sfintenia.

Hristos este mantuitorul si El vrea ca toti sa alegem sa ne desavarsim (indumnezeim) cu ajutorul harului (energia, lucrarea) lui Dumnezeu! "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este".

Dumnezeu (Persoanle Sfantei Treimi) sfinteste prin harul Sau. Sfintii reflecta in ei harul lui Dumnezeu si noi vedem inechivoc acesta... asa cum noaptea luna este luminata de lumina soarelui iar noi vedem atat luna luminata, precum si lumina soarelui... si noi insine suntem lumintati de lumina soarelui care ajunge la noi reflectata de luna!

Astfel noi cinstim pe sfintii lui Dumnezeu si adoram pe Dumnezeu. Stim ca Dumnezeu este sfintitorul iar omul este praf si tarana fara Dumnezeu.
Toti Sfintii chiar si Maica Domnului (Pururea Fecioara, Nascatoarea de Dumnezeu) sunt nimic fara Dumnezeu, fara conlucrarea cu harul (energia, lucrarea) lui Dumnezeu.

Sfantul e cinstit nu prin sine (datoria lui ca om exclusiv ), ci numai si numai datorita conlucrarii cu harul lui Dumnezeu prin faptul ca orice sfant al lui Dumnezeu marturisete fara tagada (nu doar in cuvinte ci mai ales in modul sau de viata, faptele, lucrarea sa): "nu mai traieste eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni)

http://www.youtube.com/watch?v=Hjlhc8CKD64
http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-...conferinta.php

Ia sa vedem nitel cum e cu filocalicii astia, ca avem iata doi dintre ei sub ochi si in urechile noastre.

Acum va propun sa ascultam un filocalic putin cam ... ecumenist, nu-i asa?...:)))
Ia sa vedem, ce ziceti despre Parintele?
(Ca mie mi-a mers la inima, ca de obicei, cuvantul parintelui prin realismul sau, prin discernamant, prin marele bun simt slefuit si rodit de experienta sa duhovniceasca.)

http://www.youtube.com/watch?v=UKR49...eature=related


P.S. Am citit aseara urmatoarele cuvinte:
"A cunoaste si a respecta alteritatea religioasa constituie un semn de civilitate si de culturalitate."
"In nici un caz religia nu trebuie folosita ca un medicament, ca o supapa a pulsiunilor noastre, ca o instanta psihanalitica de rezolvare a problemelor personale." (Him!.... Bravos!)
"Exista persoane rebele care nu accepta atat de usor regulile impuse de instantele comune. Pentru acestea, precum si pentru ceilalti, reliefarea unor comandamente transcendente, ce au o alta autoritate valorica si care pretind un anumit comportament, poate constitui o cale operativa de reglementare a conduitei intr-o situatie data. Apare insa o chestiune de ordin deontologic: religia nu trebuie folosita, cum din pacate s-a intamplat atat de des in istorie, drept instrument in rezolvarea cu frica a unei probleme, fie ea si presanta dar, in cele din urma, circumstantiala. Religia nu trebuie sa fie propusa ca o sperietoare pentru firile dificile, ci continutul ei trebuie interiorizat sau incorporat natural, firesc, in modul nostru de a fi, de a gandi, voi si a face."

"Grupul confesional, poporul drept-credincios se va izola oare si va ataca un alt grup cu alte repere religioase? ... este cinstit cel care isi pastreaza identitatea si nu are aroganta de a o impune si altora."

ACUM PENTRU ANTIECUMENISTII FEROCE:
"Instructia si formarea noastra religioasa ne predispun si ne pregatesc intr-o masura mai mare pentru acceptarea si intelegerea aproapelui. Numai in masura in care suntem instruiti (si) religios si ne plasam bine in perimetrul propriei religii devenim mai generosi unii cu altii, nu mai suntem suspiciosi sinu mai vedem in ceilalti posibile pericole, mai mereu. [b]Numai cel ce se indoieste de credinta lui fuge de celalalt, se inchide in sine, se izoleaza, arunca anatema spre altul.[b] Dialogul inteconfesional se face intre persoane bine situate religios, suficient instruite, in cunostinta de cauza in ceea ce priveste religia proprie si alte religii si confesiuni."

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

In cele ce mi-ati scris inca nu ati demonstrat infailibilitatea dogmatico-filozofica a sfintilor ci ati vorbit tot de cele evanghelice: pocainta, ascultare de Dumnezeu etc.
Nu exista nici o diferenta intre tata si parinte, doar limba romana permite utilizarea cuvantului "parinte" in loc de tata, in toate celelalte limbi parintele este numit tata. Si chiar si la noi nu este decat tata avand in vedere ca nu sunt si femei preot pentru a fi parinte mama. Ca atare porunca Domnului este foarte clara si are si o explicatie data de El insusi pentru interdictia de a se numi parinti: "pentru ca voi sunteti frati". A aratat foarte clar ca trebuia sa ia sfarsit raportul pe verticala tata-fiu intre oameni pentru a fi inlocuit cu cel de frate, o relatie pe orizontala mult mai calduroasa si mai smerita, in timp ce raportul Tata-fiu ramanea cel al omului cu Dumnezeu.

Filozofia crestina ortodoxa a dezvoltat mult conceptul de indumnezeire si din citatele ce le-ati dat vad ca ideea pleaca de la desavarsirea ceruta de Domnul, insa acea desavarsire nu se refera intr-un nici un caz la infailibilitatea dogmatico-filozofica ci se refera la ceea ce a zis Domnul: sa iubim cu masura lui Dumnezeu care merge pana la iubirea vrajmasului. Aceasta este omeneste imposibil de multe ori dar devine posibila cu ajutorul Harului lui Dumnezeu si asta a facut si face si Maica Domnului: i-a iubit pe ucigasii Fiului ei si la fel ca Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii. Aceasta iubire desavarsita duce la o sfintenie desavarsita dar nu implica automat si o cunoastere dogmatico-filozofica, ci ceea ce i se cere omului este ceea ce a zis Domnul Iisus: a crede cele spuse de El, fiind singurul Adevar si singura Cale pe care o putem urma pentru a avea viata. Ori ceea ce a zis El se afla in Evanghelie. Restul adaosurilor filocalice vin din mintea omeneasca si sunt oamenii cei care vor sa creada ca desavarsirea in iubire ceruta de Domnul a dus la adaugiri din partea lui Dumnezeu in dogme si filozofii. Insa este doar o credinta umana asta fara nici o acoperire in Cuvantul Domnului. Si cele doua nu sunt deloc incompatibile.

Consider ca va aflati in totala ratacire, exceptind accentul foarte bine pus pe cerinta iubirii aproapelui (implicit a vrajmasilor). Pentru acest accent va felicit si va multumesc ca l-ati reamintit. Este un criteriu absolut decisiv pentru diagnoza starii noastre de vietuire crestina.

Intelegeti insa ca Ortodoxia, si mai ales miezul ei pretios reprezentat de Sfintii Parinti si de toti cei ce traiesc in duhul filocalic, nu consta in filosofie, in elaborare de dogme, ea nu inventeaza, nu improvizeaza. De unde aveti atatea prejudecati in legatura cu Ortodoxia?

O, cate rastalmaciri si cuvinte ratacite... Bateti campii cu gratie, vorbiti in necunostintatotala de cauza. Si cu cata siguranta! E oare ceva mai nesuferit deact ca un om sa nu aiba pic de indoiala, de prudenta si sa depene in mars fortat tampenii dupa tampenii? Intelegeti ca asta faceti de cate ori vorbiti (mai precis spus huliti si defaimati) despre Ortodoxie. Imi pare foarte rau ca va gasesc asa. Voi incerca insa, cu prea putina mea pricepere, sa va arat ceva cat de mic, de insuficient (intrucat asta imi e masura) in legatura cu dogmele.

Un mod extremde vulgar, cu totul inversat si intunecat de a intelege conceptul de dogma, este cel pe care dealtfel l-ati enuntat mai sus. Vedeti, ca multi altii, dogmele ca fiind niste formule abstracte inventate de minti omenesti, niste formulari tari care vor sa impuna, sa dirijeze comportamentul, gandirea, simtirea si vointa umana. Constructii arbitrare, elaborate istoric, din ratiuni probabil psihologice, sociale si politice, care troneaza in Biserica pentru a reglementa viata institutiei. Forme de control si reglaj. Instrumente de conducere, de reglementare a vietii oamenilor. Un fel de ideologie, cu nimic diferita in esenta ei de alte ideologii: cai de manipulare in conducerea masselor.
Asa le vedeti, nu-i asa?

Ei bine, nimic mai fals in legatura cu dogmele! V-o spun nu atat din studii teologice, deoarece nu ma pot lauda cu prea multe, nu din carti v-o spun ci, daca aveti vreo minima dispozitie sa ma credeti: din propria experienta personala, din cunoastere pur si simplu revelata prin harul lui Dumnezeu.
Nu e loc la mine de falsa modestie sau de smerenii cusute cu ata alba. Lumea ma stie bine ca sunt dintr-o bucata, chiar daca mai scriu si poezele cand inima mi-e plina de vreun sentiment si nu mai rabda si da pe-afara.
Cand va spun ca am avut in numeroase randuri revelatia unei dogme sau a alteia, nu ma joc cu vorbele: ci marturisesc ca un crestin ortodox credinta mea vie, traita.

Intelegeti asadar ca, pentru a prinde noima conceptului de dogma si a realitatii ontologice pe care o desemneaza acest cuvant, trebuie sa pasim peste anemicele definitii de dictionar, care numai cunoastere teologica nu sunt.

Alaturati, va sfatuiesc eu, langa conceptul de dogma, cel putin pe urmatoarele:
- cainta si pocainta
- despatimire (dezlegare de patimi, curatire)
- Spovedanie
- har
- taina (caracter tainic, de-o finete extrema care copleseste persoana in cauza)
- traire / vietuire duhovniceasca (atat cat e nivelul fiecaruia)
- uimire
- revelatie
- mod de a fi (omul traieste dogma, traieste in ea ca in satul lui, ca intr-o casa)
- frica de Dumnezeu
- nadejde in Dumnezeu
- dragoste de Dumnezeu.

Omul care isi duce viata in perimetrul acestor realitati ontologice precum si a altora din cuprinsul vietii Bisericii, omul acesta nu studiaza dogmele la dogmatica (decat pentru a conceptualiza, pentru a se desfata eventual cu nuante intelectuale pe marginea lecturii teologice): el le traieste asa cum orice om traieste ceva (de pilda un meci de fotbal). Si afla ca ceea ce traieste el se numeste dogma, pentru ca toate realitatile trebuie sa poarte un nume.

Asadar, dogma este in primul rand o experienta a sufletului ortodox, un act ontologic, impreuna cu respiratia si bataile inimii.

E drept ca, pornind de la aceste experiente reale de viata, traitorii dogmelor (adica a adevarurilor dumnezeiesti accesibile omului in viata sa concreta) au incercat sa formuleze, in chipuri inteligibile si impartasibile celorlalti oameni, cate ceva din continutul divino-uman al dogmelor.

Oamenii traiesc, o clipa sau mai multe, dogmele. Acest fel de vietuire ii infrumuseteaza pe traitori, mai mult decat orice bijuterie. De aceea, noi ortodocsii afirmam (impreuna, mi se pare, cu fratii catolici) ca sfintii nostri au stralucit de dogme. Viata lor dumnezeiasca a fost astfel luminoasa, ca si cum din ei si faptele lor ar fi iesit permanent raze de soare.
Alta metafora mai buna, pentru a sugera cat de cat specificul acestor experiente minunate de viata, nu cunosc in clipa asta. Stiu insa, cu certitudine ca nu ma insel, chiar de-ar fi formulari (si cred ca sunt) cu mult mai fericite.

Acceptiunea peiorativa (de care sunteti probabil influentata, fie si inconstient) a cuvantului dogma, de unde deriva "dogmatic" pentru omul incuiat, incapabil sa gandeasca, este un concept laic psihologic. Sau pagan. Nu are legatura cu Biserica.
Pe cat de inchis si morbid este nefericitul de dogmatic, pe cat de daunator si batjocoritor al vietii - opreliste perpetua a desfasurarii frumusetii vietii, pe atat de deschisi si flexibili si plini de pace si bucurie, de stenici si tamaduitori, mereu odihnitori ai sufletului obosit si bolnav, sunt traitorii dogmelor, adica sfintii. Iar cand spun sfinti nu ma refer la cei consacrati si trecuti in calendar, ci la tot crestinul autentic, a carui viata este constituita real dogmatic, prin insusi modul minunat in care el sau ea traieste. Mii si mii de sfinti sunt printre noi. O mica parte, insa, sunt canonizati de Sfanta Biserica, din ratiuni pe care eu nu le pot numi acum si nici nu-i treaba mea s-o fac.

Vedeti asdar, cat de mult rataciti cand spuneti vorbe stupide in legatura cu dogmele, cu Filocalia si cu Parintii. O, sunteti departe de realitate precum sunt eu de mantuire astazi... Departe, asdar, cutremurator, infricosator de departe. Luati deci aminte, va rog, macar o clipa. Mai bine incepti sa varsati cateva lacrimi pentru propria temnita la care va autocondamnati prin slava desarta. Nu mai batjocoriti Biserica atata vreme cat habar nu aveti cum e sa fii al Ei, in Ea. Vorbiti in desert. Opriti-va si alegeti viata, nu batjocura, va rog!

[Adrianna]

Nu am batjocorit pe absolut nimeni si nimic si nu am afirmat nici o clipa ca dogmele ar fi fost facute pentru control, ci dimpotriva, am zis ca sunt traite cu aceeasi pasiune cu care un filozof traieste filozofia simtind ca nu este nimic mai frumos pe lumea asta decat filozofia si asa cum in orice religie credinciosul sincer traieste trup si suflet filozofia religiei lui parandui-se ca nimic nu este mai frumos pe lumea asta decat ceea ce traieste el. Asta nu inseamna ca nu sunt constructii mintale care incanta inima si intreaga persoana a celui ce le traieste. Aceasta traire si emotie religioasa este si motivul pentru care in toate religiile credinciosii sinceri sunt convinsi ca religia lor este de la Dumnezeu, ei traiesc ceea ce ati descris si dvs. Ceea ce nu face sa fie neaparat adevarate aceste constructii mentale pe care ei le traiesc, dar face sa fie intretinute si transmise din generatie in generatie si imbogatite cu fiecare generatie. Iar daca dvs. veniti sa le spuneti ca Adevarul este doar cel revelat de Domnul si ca restul sunt idei omenesti, atunci conform modului in care m-ati judecat pe mine ar trebui sa va raspunda ca ii batjocoriti, ori departe un asemenea gand!

Adevarul este Domnul Iisus, ceea ce a zis El este adevarat, restul adaugirilor insa sunt pareri omenesti. A fost o vreme cand am crezut si eu ca aceste adaugiri ar fi fost revelatii dumnezeiesti date sfintilor prin Harul Duhului Sfant. Acelea insa erau prejudecati, in realitate sunt mult inspirate din filozofie si de aceea invatatura lor nu este superpozabila intru totul pe Evanghelie. Iar Evanghelia este infinit mai frumoasa in ceea ce ma priveste, si tocmai aceste discordante intre Evanghelie si acele scrieri mi-au atras atentia sa caut dincolo de aparente si de prejudecatile primite in Ortodoxie, asta dupa ce mi-am invins frica cu care am fost hranita ani de zile ca mi-as pierde mantuirea daca as face un astfel de demers. Si trebuie curaj nu gluma pentru a lupta impotriva acestei frici, atat de puternic este ea insamantata in inima credinciosului ortodox de rand.

Deci revenind, nu am zis o clipa ca n-ar fi vorba de traire autentica si sincera, am zis doar ca trairea nu este 100% evanghelica ci doar partial evanghelica si restul filozofica. De unde si aparenta ei bogatie si atractivitate mult inalta comparativ cu trairea evanghelica pura, fara adaosuri filozofice.

Multa pace!