![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Pai bine fratilor! V-ati dat prietenii mei de atatea ori pe aici, m-ati uns cu vorbe frumoase si cand colo, iata, pe la spate, va infruptati impreuna...
Pai bine, daca s-a deschis, precum vad, o carciuma sau un fast-food aici pe forum, tocmai pe mine ati omis sa ma anuntati? Va iert, daca imi pastrati un rand de pufuleti cu sare si-un pahar de vin ros, fie si la toamna cand or fi gata nucile (pe astea le dau eu, din nucul de la tara). |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Fericirea poate fi privita din unghiuri diferite: lumesc si duhovnicesc.
Una este fericirea omului care cauta stiinta care sa-i procure niste retete ale fericirii si alta este fericirea cea adevarata a despatimitului care se bucura din plin de darurile Sfantului Duh. Fericirile Last edited by antoniap; 15.07.2012 at 19:36:43. |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Sper sa ma ierti ca sunt offtopic(ca mai intotdeauna :) Iconul pe care l-a postat Dl. Mihai Dragomir semnifica ca se aseaza cu floricele de porumb sa vizioneze schimbul de pareri dintre dvs si Dl.Zaharia2009,exact cum te pregatesti pt un film... Acum nu stiu ce simboliza tapul de bere...probabil ca unii prefera berea la film in locul floricelelor?Tot ce se poate :)
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Last edited by Yasmina; 15.07.2012 at 20:34:11. |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
![]() ( ma refer strict la persoana mea ) : 1- nu ma ma uit la filme de prin anul 1994 , iar bautura preferata este :a) cafeaua b) sunatoarea ; c)pelinul ; d)rostopasca ; e) Pepsi -Cola ( ceva mai rar ) Sa fi fericita precum Ioan zice , inteleapta precum Zaharia prooroceste ! Sa fi iubita si mai ales sa iubesti mult , curat si sincer ! ![]() N.B. : "berea " virtuala era pentru Mihnea , pentru a-i aluneca usor si lin floricelele , caci tare rau e cand si mananci si ai complet alte si alte preocupari ! Deci , mare atentie la internet , la toate cele ce te inconjoara . . . ! ![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) Last edited by cristiboss56; 15.07.2012 at 21:42:54. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
![]() |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
In rest,imi place atitudinea si raspunsul tau,te salut virtual cu respect si consideratie ![]()
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Imi place ca topicul curge aici cu niscaiva veselie, chit ca treaba cu fericirea e destul de serioasa (adica e cea mai serioasa).
Cum bine aminteste Antonia, acceptiunile asupra fericirii sunt cel putin doua: lumeasca si duhovniceasca fiind impartirea cea mai radicala si mai cuprinzatoare. Altminteri, cate palarii atatea acceptiuni ale fericirii (partea subiectiva, cum simte si resimte fiecare in felul lui fericirea). Motivul pentru care am initiat topicul l-am camuflat in povestea cu Scufita (si in filmul cu purcelusii de pe alt topic): sunt dezamagit ca atat eu cat si multi dintre semenii mei avem tendinta sa dam prea mare atentie (timp, energie, procupari) buruienilor si parca uitam sa ne centram pe scop. Fix ca Scufita rosie. Distractori de tot felul, dar pe mine ma irita foarte tare ca e aproape o moda in Biserica (si acum ma refer la Biserica pe care o cunosc eu, la oamenii concreti pe care ii intalnesc la slujbe si in afara lor) sa ne vaicarim, sa ne cufundam in depresii de tot felul crezind ca astfel suntem evlaviosi. Ma scot din sarite fetele posomorate si "evlavioase" ale fatarnicilor si mironositelor de tot felul (ma refer la cei carora le cunosc din experienta directa si caracterul adevarat si mastile). Se face, cred, o mare pacaleala printre noi cand ne lasam luati de valul atmosferei de amaraciune si oftaturi care acopera mesajul Evangheliei. Vreau sa fiu inteles bine: sunt crestin ortodox si nu am luat-o pe urmele (firului) Adriannei, care ne invata cat de usor, zicea ea, e jugul lui Hristos. Fata batea campii, dupa opinia mea si banuiesc, din cate a postat, ce tip de credinta are ea in Hristos: e limpede ca vorbea din cap, din auzite, din pareri si impresii. (Poate ca a lecturat prea mult in ultima vreme, e inca in perioada de debut a studiilor si e firesc pe undeva sa fie livresca, scolastica si abramburita. Dar timpul va decela valorile si credinta ei, cred.) O varianta de NewAge si alte amestecari pe acolo, care nu au nimic comun cu Biserica asa cum o cunosc si cum cred ca o cunoastem impreuna. Valabil aici si pentru fratii catolici de care cred ca suntem foarte apropiati, noi ortodocsii, in multe puncte importante ale credintei si ale cultului, precum si in stilul general de viata. In Biserica aud deseori: formulari ale superstitiilor, vaitaturi de tot felul (boli, lipsuri, barfe), cautare de talismane si magie etc. Lumea vine la Biserica mai ceva ca la pravalie, ca la papagalul cu biletu-n cioc, vorba lui N. Steinhardt. Asta ma supara de iau foc, imi vine sa dau cu fesu-n asfalt, intrucat acest morbid mod de a vietui in Biserica m-a facut sa fug de Biserica o viata intreaga. Simteam ca e minciuna si boala acolo iar acum cu atat mai mult cred ca nu ma inselam. Partea ingrozitoare nu e ca Biserica este si bolnita, ci ca oamenii ... nu vor sa se vindece! Cel mai des eu vad (inclusiv la mine) ca oameniii vin acolo dupa alifie, dupa margele de sticla magica (unii iau aghiasma exact cu aceeasi atitudine cu care un cunoscut de-al meu isi face ritualul de barbierit cu piramida...) iar nu ca sa arunce boala, sa se lepede de patimi. Adica, ma credeti ori ba, eu am constatat de suficient de multe ori ca bolnavul cere de fapt: Doamne, fa ceva minune ca sa ma simt bine cu boala mea, care ma tot sacaie, da sa nu cumva sa o pierd ca tare mi-i draga. Dar nu cere: Doamne, lecuieste-ma de mandrie! De prostie! De invidie! De argintii multi! De placerea sexului desucheat si a betiei etc. Nu, omu zice: Doamne, daca beau ajuta-ma sa beau mai mult, mai bine si mai frumos, sa nu mai iasa scandal etc. Dar sa beau, Doamne, ca tare imi place vinul/vodca/berea/secarica etc. Mai subtil, iar asta ma irita aici pe forum, este ca ne luam fete morcovite si moraliste si stam cu nasu prin batiste. Mi-e asa de sila de mastile astea incat despre asta nu mai comentez nimic. In fine... Ma gandesc deseori la Fericire si anume de cate ori gandul si inima imi sunt la Domnul, la sfinti etc. Sunt cu adevarat clipe rare de fericire. Ca se intampla sa simt o emotie aparte, ca plang deseori, asta e adevarat. Insa plang de recunostinta (ca in ciuda marilor incercari de tot felul inca nu mi-am pierdut credinta, cum ma avertizau binevoitorii...) si de fericire, sau pur si simplu imi plang pacatele, ca tot crestinul. Nu plang ca sa ma dau mare in fata mea, nici ca sa vada altii ca vai, Doamne, ce lovit de cainta sunt eu, nici din pricina ca nu mi-am luat medicamentele recomandate de doctor (ca io sunt smecher si nu merg la doctor, mai bine tin depresia pe mine pana ma omoara, ca io sunt credincios si pe mine ma ajuta nu stiu care sfant direct sau Hristos in Persoana... Valeu valeleu, cata mandrie si prostie avem noi oamenii, uneori.) Sunt absolut convins ca preotii care isi trimit pe unii dintre fiii si fiicele duhovnicesti la psiholog sau la psihiatru, precum si la alte servicii de educatie si sanatate, fac un lucru bineplacut Domnului. Fericirea duhovniceasca se castiga prin multe actiuni si instrumente, cred eu, in functie de prioritatile fiecarei situatii in parte. E o chestiune de discernamant, de cunoastere de sine si de oameni, de realism in raport cu epoca si tendintele lumii concrete in care traim. daca repetam ca papagalii Fericirile, stiindu-le pe de rost, precum Crezul, s-ar putea sa fim cu mult in urma unia care nu cunoaste Fericirile iar la Crez se mai incurca, insa a capatat, cu voia Cerului, din multe alte surse binecuvintate (o anumita educatie morala, o inima buna, sau poate chiar cunostinte precise si bogate in diverse domenii, apoi desigur participare evlavioasa la slujbe, milostenie, exercitiul constant al rugaciunii, posturile si sarbatorile etc.) competentele si abilitatile, ca sa ma exprim in termeni de didactica, ale unui bun crestin. Putin importa ca n-a scris si nici nu a citit vreun rand pe forumul asta, putin conteaza ca are 2 clase ori 3 masterate si un doctorat, ca e femeie de serviciu platita cu 5 milioane sau ca e Bill Gates: omu sigur e cu muuuult inaintea mea pe drumul spre Fericire. Cu o conditie: sa nu fie morocanos, mizantrop, si altele asemenea. Last edited by ioan cezar; 16.07.2012 at 01:05:00. |
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Doamne ajuta Ioane! |
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Poate ai citit cartea (recomandata mie de Glykys) "Bucuriile credintei", un sir de conferinte, sa zic asa, tinute de Parintele Teofil Paraianu. Sa vezi acolo Happyologie!...:) O desfatare a sufletului... Daca nu ai citit, iti recomand cu tarie. Evaluarea mea: 100 la suta Ortodoxa, de cel mai minunat nivel la care eu unul am accesul deocamdata... (nu e chiar Filocalia, dar e plina de Duhul ei, fireste.) |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
Citat:
Fericire, fiindcă dacă ne-ar fi invitat capuchehaia Americii la București de 4 iulie la recepția oferită de ambasadă am fi fost foarte fericiți. Dacă am fi ajuns până acolo încât, ne-ar fi chemat, după nume, însuși Padișahul Obama, am fi fost în culmea fericirii și ne-am fi gândit că noi, ființe insignifiante, nu merităm asemenea invitație la ospețe înalte. Dar, cel Care ne cheamă acum este Împăratul Împăraților, în mâinile Căruia sunt popoarele și conducătorii lor. Recunoștință, fiindcă Sf Liturghie este mai mult decât un ospăț împărătesc. Este jertfă actuală. Și astăzi, la aproape 2000 de ani de la urcarea pe Muntele Calvar, Domnul nostru șade în Sfânta Sfintelor cea cerească și mijlocește, ca Mare Arhiereu, în fața Tatălui Ceresc. Pentru noi o face, pentru ca să ni se șteargă nouă nenorocitele alea de păcate, că El nu are nevoie. Uniți cu El prin Liturghie, suntem poporul Lui adunat în curtea Templului, în Ierusalim. Cum să nu plângem, atunci ? Dar nu e plânsul amar al lui Petru care se dezice de Domnul, nici nu sunt lacrimile care se vor fi scurs pe obrajii lui Adam izgonit, ci este plânsul speranței, sunt lacrimile fericirii regăsite.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
|