Happyologia

[anna21]

Nu reusesc sa vad legatura intre "fericirea" descrisa de psihologie si "fericirile" din Scripturi.

Cele noua fericiri sunt virtuti crestine pe care suntem indemnati sa le obtinem.. Nu au nimic in comun cu sentimentul de implinire al fericirii lumesti.

[anna21]

In plus, cred ca fiecare trebuie sa fie foarte foarte atent ce-si doreste de la viata.
Eu am exemple a unor oameni apropiati care si-au distrus viata (si echilibrul psihic?) urmarind cu toata puterea sa fie fericiti. Fericiti cu orice pret (adica au pus fericirea lor inaintea fericirii altora). Dezastru total.


Eu ma indoiesc ca fericirea este un ideal sau un scop..
(cred ca este un produs media, o oferta de consum etc.. Se vinde bine)

[anna21]

Vorbind de fericire, am o prietena care si-a rupt un tendon cu o saptamana in urma, sufera, nu poate merge, maine va fi operata, e singura (divortata in modul cel mai urat), fara sprijin, in alt oras (nu o pot ajuta) si firesc, este la limita puterilor.
M-am gandit ore intregi ce sa-i spun (da, am intrat pe situri de well being si psihologie pozitiva.. mi se pare foarte ipocrit sa-i spun cum sa "reframe" perceptia realitatii si alte bazaconii.
Parerea mea este ca suferinta are un scop, trebuie asumata si traita pentru ca nu este intamplatoare, intotdeauna vine cu o lectie.
Pana la urma nu am gasit modalitatea cea mai potrivita sa exprim asta (ceva de genul: stiu ca suferi, dar eu sunt alaturi de tine.. ). Dar am convingerea ca dupa ce aceasta perioada va trece, ea va fi schimbata, poate mai puternica, mai inteleapta, mai recunoscatoare pentru ce are, mai multumita, mai sensibila la suferinta altora etc..

[heaven]

În prealabil postat de anna21

Vorbind de fericire, am o prietena care si-a rupt un tendon cu o saptamana in urma, sufera, nu poate merge, maine va fi operata, e singura (divortata in modul cel mai urat), fara sprijin, in alt oras (nu o pot ajuta) si firesc, este la limita puterilor.
M-am gandit ore intregi ce sa-i spun (da, am intrat pe situri de well being si psihologie pozitiva.. mi se pare foarte ipocrit sa-i spun cum sa "reframe" perceptia realitatii si alte bazaconii.

Bineinteles ca in acest caz este o ipocrizie si nu o ajuti facand-o sa fuga de durere,sa va prefaceti amandoua ca ea nu exista,ci incurajand-o sa caute sa se elibereze de ea: sa vorbeasca despre ce simte,sa planga,sa scrie eventual despre trairile ei si in acelasi timp sa o indrumi si spre cautarea de solutii.

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

Vorbind de fericire, am o prietena care si-a rupt un tendon cu o saptamana in urma, sufera, nu poate merge, maine va fi operata, e singura (divortata in modul cel mai urat), fara sprijin, in alt oras (nu o pot ajuta) si firesc, este la limita puterilor.
M-am gandit ore intregi ce sa-i spun (da, am intrat pe situri de well being si psihologie pozitiva.. mi se pare foarte ipocrit sa-i spun cum sa "reframe" perceptia realitatii si alte bazaconii.
Parerea mea este ca suferinta are un scop, trebuie asumata si traita pentru ca nu este intamplatoare, intotdeauna vine cu o lectie.
Pana la urma nu am gasit modalitatea cea mai potrivita sa exprim asta (ceva de genul: stiu ca suferi, dar eu sunt alaturi de tine.. ). Dar am convingerea ca dupa ce aceasta perioada va trece, ea va fi schimbata, poate mai puternica, mai inteleapta, mai recunoscatoare pentru ce are, mai multumita, mai sensibila la suferinta altora etc..

Pai stii, inainte sa vorbesti trebuie mai intai sa asculti..
De ce n-ai lasat-o sa spuna mai intai ce o doare de fapt?

Poate nu e legat de accident ci de divort, poate nu e legat nici de divort ci de viata in general..

Poate nu e legat de problemele ei particulare ci de o viata din care lipseste Dumnezeu..

Iar daca ai sentimentul ca nu vrea sa auda de Dumnezeu probabil orice i-ai spune altceva este cvasi-inutil.

[AlinB]

În prealabil postat de anna21

In plus, cred ca fiecare trebuie sa fie foarte foarte atent ce-si doreste de la viata.
Eu am exemple a unor oameni apropiati care si-au distrus viata (si echilibrul psihic?) urmarind cu toata puterea sa fie fericiti. Fericiti cu orice pret (adica au pus fericirea lor inaintea fericirii altora). Dezastru total.


Eu ma indoiesc ca fericirea este un ideal sau un scop..
(cred ca este un produs media, o oferta de consum etc.. Se vinde bine)

Sa urmareti fericirea nu e un lucru rau (daca stii ce este fericirea).
Oamenii aia n-au cautat fericirea, au cautat satisfactia pe care au confundat-o cu fericirea (sunt chestii f. diferite).

În prealabil postat de AlinB

Sa urmareti fericirea nu e un lucru rau (daca stii ce este fericirea).
Oamenii aia n-au cautat fericirea, au cautat satisfactia pe care au confundat-o cu fericirea (sunt chestii f. diferite).

Vezi Aline, ca ti-ai mai pierdut vremea si cu Adrianna, cand mi-o pierdeam si eu...
Unii oameni nu pot participa la o dezbatere intrucat ei au idei fixe pe care si le exprima agresiv, de pe pozitii dominante (in imaginatia lor), de autosuficienta. Se cred burici si au inima impietrita.
Ai vazut tu pe userul Anna-nu-stiu-cat sa aiba vreodata capul plecat pe forum inaintea vreunui argument sanatos ori a unui sentiment nobil?...
Parerea mea e ca pierzi vremea discutind cu peretii. Sa ma ierti de opinie.

[AlinB]

În prealabil postat de ioan cezar

Vezi Aline, ca ti-ai mai pierdut vremea si cu Adrianna, cand mi-o pierdeam si eu...

Dada, cand ma gandeam si eu ca totusi poate poate meria timpul..si-a luat ban. :)

Unii oameni nu pot participa la o dezbatere intrucat ei au idei fixe pe care si le exprima agresiv, de pe pozitii dominante (in imaginatia lor), de autosuficienta. Se cred burici si au inima impietrita.
Ai vazut tu pe userul Anna-nu-stiu-cat sa aiba vreodata capul plecat pe forum inaintea vreunui argument sanatos ori a unui sentiment nobil?...
Parerea mea e ca pierzi vremea discutind cu peretii. Sa ma ierti de opinie.

Eu cred ca anna21 e o persoana destul de matura si in sensul mai lumesc si cel spiritual, chiar si fata de multi altii de pe aici, ce sa mai zic dupa standardele lumii in general si chiar e un lucru extra-rarisim avand in vedere mediul in care traieste.

Daca nu va puneti de acord in unele privinte, nu i-o lua in nume de rau, iar daca greseste in ce face, ea trage si asta cu parere de rau, nu cu resentimente.

În prealabil postat de AlinB

Dada, cand ma gandeam si eu ca totusi poate poate meria timpul..si-a luat ban. :)



Eu cred ca anna21 e o persoana destul de matura si in sensul mai lumesc si cel spiritual, chiar si fata de multi altii de pe aici, ce sa mai zic dupa standardele lumii in general si chiar e un lucru extra-rarisim avand in vedere mediul in care traieste.

Daca nu va puneti de acord in unele privinte, nu i-o lua in nume de rau, iar daca greseste in ce face, ea trage si asta cu parere de rau, nu cu resentimente.

Pai asta am si incercat, mereu, dar e limpede ca nu poate/nu stie/nu vrea sa comunice decat in moduri disfunctionale. Prea multa ostilitate, un demers pe care in psi il numim castrator etc.
Partea proasta e ca atunci cand intri in dialog cu astfel de oameni risti sa uiti ca nu sunt decat doua pozitii viabile: fie joci rolul de terapeut , fie ii ignori. De terapie nu poate fi vorba in nici un caz, sub nici o forma, cata vreme suntem pe forum precum si din alte motive (le-am expus in repetate randuri). A ramas viabila doar ignorarea. Nu are decat sa arunce murdarii (impreuna cu amicii ei, de care iarasi vad ca am parte) daca altceva nu prea gaseste in sufletul ei atunci cand ma intalneste pe mine. Deh!...

E limpede ca multor oameni le e frica sa traiasca, sa iubeasca, sa cunoasca... Le e frica de fac pe ei si atunci devin ff agresivi, taie tot ce prinde a inmuguri, privesc totul chioris. Sa fie acesta un duh care-i bantuie?... Posibil. Eu cred insa ca e doar simptomatica nesuferita a unor tulburari sufletesti si a unor relatii disfunctionale in mediul de viata, toate netratate. De ce netratate? Ei, aici e mai greu de dat un raspuns. Poate ca tocmai aici incepe cu adevarat rolul duhurilor...

In fine, sunt hotarat sa dau amaraciunea la o parte. In definitiv, nu sunt eu responsabil, am mai spus-o, pentru ca altul se tine cu voia lui la rautate. Ce pot sa fac e lucru stiut. Post si rugaciune. daca nu cu alt folos, macar deoarece prin acestea ma tin departe de rautatea lor, care contamineaza. Intrucat am sesizat ca risc sa devin eu insumi agresiv atunci cand le intru in joc. Boala asta se ia repede! Cu totii suntem invitati sa ne pricopsim...

Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti!


P.S. Ce se intampla episodic pe forum (adica faptul ca se coalizeza mereu anumiti indivizi agresivi ca sa isi impuna cu forta rautatea si ingustimea mintii lor) imi aminteste ca primitivii vanau intotdeauna in hoarde, in grupuri, in gasti. Slabi in fata naturii, lipsiti de arme naturale, faceau si ei ce fac huliganiii de azi (mafiotii, gruparile extremiste, sectarii, subculturile de tot soiul etc.): se adunau, ca haita de lupi, sa sfasie, sa arda, sa distruga.
Uneori, oamenii instruiti la suprafata, isi vadesc salbaticia interioara. "Morminte frumos varuite..."
Ce frumos lupta la suprafata pentru idealuri inalte (chipurile, pentru valorile Bisericii) si cat de urat procedeaza, in fond, fata de semenul lor. Oare ce fel de inima au acesti oameni? Cum acorda ei o imbratisare, o mangaiere, o forma oarecare de tandrete?...
Sincer, nu as dori sa ii cunosc personal. Ajunge ca ma lovesc de ei zilnic, prin piata, prin tot locul.

[AlinB]

Scurt: nu te mai raporta la cine te supara la modul psihologic, raporteaza-te la modul crestin :)

Stii tu, Evanghelia, iubirea dusmanilor (de multe ori poate sunt aparenti), etc.

Si prea multa sensibilitate, asteptari si orgolii ranite nu fac bine..intr-o discutie trebuie sa fii rational si lucid iar daca pui si sentimente, pozitive sa fie, indiferent cum par a fi lucrurile de partea cealalta.