Faurit intru primenirea forumului

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Dragi forumisti,

De fiecare data cand merg pe Lipscani, vad un container de gunoi, a carui aparitie ma face mereu sa zambesc, caci el este un autocolant pe care scrie "Faurit intru primenirea cetatii". In urma micului sfatu forumistic care s-a organizat in Bucuresti, am ajuns la concluzia unanima ca asa ceva nu se mai poate! Avem nevoie de o primenire urgenta pe acest forum, transformat de ceva vreme in balci politic (dupa spusa unei forumiste: "antena 3 se bate cu b1 pe forum") si in camp de desfasurare a micilor orgolii personale, in care fiecare se bata sa isi apare propriul eu si unde abunda subiectele de can-can, in care se concluzioneaza inevitabil ca "barbati e porci" si "femeile e curve". Or cred ca avem cu totii TV, chioscuri de ziare si mult balci in jurul nostru, nu avem nevoie si de cel de pe crestinortodox. Unde sunt subiectele si postarile ziditoare cu care ne-am obisnuit din anii trecuti, subiectele cu miez duhovnicesc, care sa aiba legatura macar cat de cat cu religia ortodoxa, lucrurile care se gasesc cu anevoie in lume si nu la colt de strada?

Dupa cum observa si Cristiboss, veteranul forumului, avem un talmes-balmes de "generalitati", dar ceea ce ar trebui sa fie pilonii forumului si ai vietii noastre, topicurile "pocainta" si "Biserica Ortodoxa" sunt inexistente. Iata constatarea sa de pe topicul dedicat Maicii Domnului:

"Ce forum este acesta , si mai ales ce Forum Ortodox , unde Preasfanta Fecioara este pomenita , amintita atat si atat de rar , dar in schimb politica si trambitarea de sine este pe primul loc , ura si judecata si alte asemenea sunt aici mai la tot pasul .
Unii se mai mira ca n-au sanatate , sau o casnicie fericita , sau n-au copii , sau raman fara serviciu , sau viata este un sir lung de ghinioane de la un cap pana la altul , ca viata este nedreapta cu ei . . . , uitand ca toate acestea sunt rodul involutiei noastre spirituale si nu numai . Cu adevarat Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu este singura noastra salvare , caci ea nu inceteaza sa mijloceasca pentru noi in fata Fiului ei si Dumnezeului nostru , dar cu o singura conditie : sa n-o uitam , sa-i adresam cereri , sa ne spunem oful , si atunci cand este cu putinta , sa varsam cate o lacrima in fata icoanei ei .
Doamne ajuta !"

Fratilor ortodocsi, trebuie sa luam masuri intru primenirea forumului nostru, care, din pacate, si mi se pare ca reflecta foarte tare si starea noastra sufleteasca decazuta. La intalnirea forumistica s-au propus urmatoarele:

- revigorarea unor topice si a anumitor threaduri ziditoare, cum ar fi "Pocainta", "Biserica Ortodoxa", "Rugaciuni" si altele care sa aduca un oarecare folos decat vorbaraia desarta manifestata pe topicurile actuale, care sunt in voga.
- infiintarea unor noi topicuri pe aceste threaduri, in care fiecare sa isi aduca experienta si contributia personala si care sa distraga atentia de la celelalte.
- scrierea unor articole pe site.
- intalniri cu forumisti.


Stiu ca sunt multi forumisti buni, care aveau ceva de impartasit pe acest forum si care, din varii motive, au plecat si sunt o pierdere iremediabila. Insa cred ca, de dragul unor ani de zile petrecuti pe forum, ani in care am invatat multe lucruri, am impartasit experiente, ganduri si cunostinte, in care ne-am sfatuit si ne-am ciondanit unii cu altii, merita ca noi, cei care, la fel, din varii motive, am ales sa ramanem, sa facem ceva cu acest forum, sa ramana un spatiu de discutii cu specific crestin-ortodox.


In speranta ca si voi sunteti in asentimentul meu, si ca va doriti un forum "mai proaspat, mai curat", de spiritualitate ortodoxa si nu de TV, tabloide sau de lumea larga si "chipul acestui veac", v-as ruga sa comentati putin, sa oferiti sugestii "de primenire". Dar, mai ales, va rog sa facem ceva concret fiecare, in functie de disponibilitatea sa sifleteasca. pentru a nu ramane, si de data aceasta, la nivelul bunelor intentii cu sanse aproape nule de punere in practica.

Am tot incercat sa-mi continui pozitia de tacere si abtinere legata de acest forum si nu numai, dar nu reusesc.

Mai intai ca m-a deranjat ce am vazut pe acest topic. Am ajuns sa nu mai recunosc lumea.
Au sarit toti cu gura pe Glykys si cred ca de fapt n-au inteles ideea ei, sensul topicului
Si o parte din acestia credeam eu ca sunt de partea ei si o vor sustine.
Dar ce ton bataios! Doamne, ce s-a intamplat cu voi: ioan cezar (s-ar putea sa te confund iar cu ovidiu b., ca uneori scrieti cam la fel), lore.
Altii nu mai sunt o surpriza pentru mine, asa cum scriu si ataca la persoana.

Ca sa intru pe subiect.
Glykys incearca sa faca ordine pe forum si nu cred ca va reusi, asa cum n-au reusit nici altii, nici macar adminul.

Si exact ea incearca, asa fina si blanda cum este.

Problema cu discutiile care se tot deschid pe forum este si pentru mine un semn de intrebare. Tot mai ciudate.Pana si Costel m-a uimit in ultima vreme cu ce subiecte deschide.

Eu am mai incercat ceva vreme in urma sa clarific niste probleme, mai ales scopul acestui forum.
Fiindca eu cred ca asta nu este nici acum clar.

As ruga pe fondatorul/adminul acestui forum sa intre totusi si explice ce doreste cu acest forum, ca sa avem un punct de pornire

Ori se doreste un forum la nivel mai general si scolastic, in care lumea sa mai invete ceva, sa intrebe probleme generale (gen pot sa spal, sau sa gatesc in ziua de cutare, sau ce sa fac daca am problema X si Y cu sotul, parintii, copii, etc.), de cateheza, sau reguli de baza de credinta, sau probleme/suferinte personale in care sa cerem sfatul. Pentru omul de rand, fara multe cunostinte de religie.

Ori se doreste un forum cu caracter special, gen club, sau cerc de religie la nivel ridicat, pentru preoti, teologi, studenti in teologie.

Ceea ce vrea Glykys, tinde sa fie alternativa a doua.

Personal sustin prima varianta, pentru ca eu cred ca sunt mult mai multi care au nevoie de sfaturi si lamuriri

Sunt multe subiecte la care nu stiu cati inteleg si mai ales cati se pricep sa raspunda.

Concret ceva: subiectele pe tema politica nu prea au ce cauta pe un forum de religie, e drept, dar depinde din nou de ce fel de forum se doreste.
Din cate am inteles, in tara se intampla lucruri f.deosebite, care creeaza griji si temeri mari oamenilor.
Poate ca cei care deschid aceste subiecte chiar sunt speriati. Numai ca sunt facute asa de prost: nici nu intelegi de la ce au pornit, ce s-a intamplat.

Deci: trebuie definit ce fel de forum se vrea, niste reguli de urmat. Dar nu reguli in limba engleza (cum sunta cum), generale pentru tot internetul.

Poate ca dintre cei care au mai mult timp si intra mai des pe forum sa se formeze un grup de cativa moderatori, la care sa ne putem adresa, sau care sa ia si ei initiativa de a interveni in discutii, de a bloca useri care nu respecta regulile, etc.

Intelesesem ca asa ceva este Cristi, dar vad ca abia mai intra pe forum...

Pe urma: nu este vorba de o cenzura anume, ci numai de anumite reguli, norme de comunicare respectuoasa pe un forum: fara atacuri la persoana, ci discutat numai pe marginea diverselor opinii (pe care sai dreptul sa le spui si sustii).
Daca se doreste se pot exclude si trece in acest sens in reguli, anumite domenii de discutie: politica, subiecte de natura f.personala (cele cu pentru/impotriva avort, copii sau fara copii, mantuire prin copii, boli, etc.).

N-am inteles ce este cu acel grup de rugaciune de care se tot discuta.
Eu personal nu inteleg un lucru mai intai: trebuie dezlegare de la preot pentru asa ceva? Daca da, de ce?
Personal nu prea sunt pentru asemenea mod de rugaciune, dintr-o experienta personala negativa, in urma careia am decretat ca nu ma mai rog pentru o persoana in viata, anume. Mai bine duc sa se roage preotul pentru persoana in cauza. Eu ma rog numai la nivel general pentru toti.
Gandesc eu ca un preot este cel mai in masura sa se roage pentru oameni. Noi poate ca nu suntem placuti lui Dumnezeu pentru asa ceva si mai rau facem.
Si daca se intampla ca Dumnezeu sa ia totusi alta decizie pentru persoana pentru care ne rugam, poate sa fie un adevarat soc pentru noi, remuscari care ne urmaresc o viata.
Sa se roage acel care este fara de prihana, adica preoti, calugari, asa cum stiu ei.

Va mai rog o data sa o lasati pe Glykys si sa nu o mai certati. A incercat sa faca un lucru bun.

Mai bine sa aducem toti idei si sa faca adminul ceva pentru imbunatatirea forumului.

Si acum ma duc sa scriu in alta sectiune, sa intreb ceva legat de biserica.

În prealabil postat de sophia

Am tot incercat sa-mi continui pozitia de tacere si abtinere legata de acest forum si nu numai, dar nu reusesc.

Mai intai ca m-a deranjat ce am vazut pe acest topic. Am ajuns sa nu mai recunosc lumea.
Au sarit toti cu gura pe Glykys si cred ca de fapt n-au inteles ideea ei, sensul topicului
Si o parte din acestia credeam eu ca sunt de partea ei si o vor sustine.
Dar ce ton bataios! Doamne, ce s-a intamplat cu voi: ioan cezar (s-ar putea sa te confund iar cu ovidiu b., ca uneori scrieti cam la fel), lore.
Altii nu mai sunt o surpriza pentru mine, asa cum scriu si ataca la persoana.

Ca sa intru pe subiect.
Glykys incearca sa faca ordine pe forum si nu cred ca va reusi, asa cum n-au reusit nici altii, nici macar adminul.

Si exact ea incearca, asa fina si blanda cum este.

Problema cu discutiile care se tot deschid pe forum este si pentru mine un semn de intrebare. Tot mai ciudate.Pana si Costel m-a uimit in ultima vreme cu ce subiecte deschide.

Eu am mai incercat ceva vreme in urma sa clarific niste probleme, mai ales scopul acestui forum.
Fiindca eu cred ca asta nu este nici acum clar.

As ruga pe fondatorul/adminul acestui forum sa intre totusi si explice ce doreste cu acest forum, ca sa avem un punct de pornire

Ori se doreste un forum la nivel mai general si scolastic, in care lumea sa mai invete ceva, sa intrebe probleme generale (gen pot sa spal, sau sa gatesc in ziua de cutare, sau ce sa fac daca am problema X si Y cu sotul, parintii, copii, etc.), de cateheza, sau reguli de baza de credinta, sau probleme/suferinte personale in care sa cerem sfatul. Pentru omul de rand, fara multe cunostinte de religie.

Ori se doreste un forum cu caracter special, gen club, sau cerc de religie la nivel ridicat, pentru preoti, teologi, studenti in teologie.

Ceea ce vrea Glykys, tinde sa fie alternativa a doua.

Personal sustin prima varianta, pentru ca eu cred ca sunt mult mai multi care au nevoie de sfaturi si lamuriri

Sunt multe subiecte la care nu stiu cati inteleg si mai ales cati se pricep sa raspunda.

Concret ceva: subiectele pe tema politica nu prea au ce cauta pe un forum de religie, e drept, dar depinde din nou de ce fel de forum se doreste.
Din cate am inteles, in tara se intampla lucruri f.deosebite, care creeaza griji si temeri mari oamenilor.
Poate ca cei care deschid aceste subiecte chiar sunt speriati. Numai ca sunt facute asa de prost: nici nu intelegi de la ce au pornit, ce s-a intamplat.

Deci: trebuie definit ce fel de forum se vrea, niste reguli de urmat. Dar nu reguli in limba engleza (cum sunta cum), generale pentru tot internetul.

Poate ca dintre cei care au mai mult timp si intra mai des pe forum sa se formeze un grup de cativa moderatori, la care sa ne putem adresa, sau care sa ia si ei initiativa de a interveni in discutii, de a bloca useri care nu respecta regulile, etc.

Intelesesem ca asa ceva este Cristi, dar vad ca abia mai intra pe forum...

Pe urma: nu este vorba de o cenzura anume, ci numai de anumite reguli, norme de comunicare respectuoasa pe un forum: fara atacuri la persoana, ci discutat numai pe marginea diverselor opinii (pe care sai dreptul sa le spui si sustii).
Daca se doreste se pot exclude si trece in acest sens in reguli, anumite domenii de discutie: politica, subiecte de natura f.personala (cele cu pentru/impotriva avort, copii sau fara copii, mantuire prin copii, boli, etc.).

N-am inteles ce este cu acel grup de rugaciune de care se tot discuta.
Eu personal nu inteleg un lucru mai intai: trebuie dezlegare de la preot pentru asa ceva? Daca da, de ce?
Personal nu prea sunt pentru asemenea mod de rugaciune, dintr-o experienta personala negativa, in urma careia am decretat ca nu ma mai rog pentru o persoana in viata, anume. Mai bine duc sa se roage preotul pentru persoana in cauza. Eu ma rog numai la nivel general pentru toti.
Gandesc eu ca un preot este cel mai in masura sa se roage pentru oameni. Noi poate ca nu suntem placuti lui Dumnezeu pentru asa ceva si mai rau facem.
Si daca se intampla ca Dumnezeu sa ia totusi alta decizie pentru persoana pentru care ne rugam, poate sa fie un adevarat soc pentru noi, remuscari care ne urmaresc o viata.
Sa se roage acel care este fara de prihana, adica preoti, calugari, asa cum stiu ei.

Va mai rog o data sa o lasati pe Glykys si sa nu o mai certati. A incercat sa faca un lucru bun.

Mai bine sa aducem toti idei si sa faca adminul ceva pentru imbunatatirea forumului.

Si acum ma duc sa scriu in alta sectiune, sa intreb ceva legat de biserica.

Eu sunt de parere ca forumul ar trebui sa fie un amestec din cele 2 variante propuse de d-voastra.

Eu tot nu inteleg de ce nu ar trebui totusi sa ne rugam pentru altii, mi se pare absurd ce propun unii pe forum, e un trend general, sa ii lasam doar pe preoti sau calugari sa se roage pentru altii, atunci care mai e diferenta intre noi si atei?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de TunsDiana

Eu tot nu inteleg de ce nu ar trebui totusi sa ne rugam pentru altii, mi se pare absurd ce propun unii pe forum, e un trend general, sa ii lasam doar pe preoti sau calugari sa se roage pentru altii, atunci care mai e diferenta intre noi si atei?

De multa vreme incerc sa evit o implicare in discutie pe aceasta tema, fiindca n-as vrea ca prin pozitia mea, cineva care isi pune mari sperante in aceasta forma de "ajutor", sa cada in deznadejde. Dar pana la urma si deznadejdea este tot o incercare si o forma mai dureroasa de a ne smeri cu adevarat.
Candva s-a inceput pe forum o dezbatere despre ce-ar mai fi de facut pentru salvarea Romaniei si concluzia generala a fost ca cea mai buna solutie ar fi sa ne rugam. Astfel s-a infiintat un grup care (din cate cunosc eu) cu binecuvantarea duhovnicilor fiecaruia dintre participanti, citea pe perioada postului 1-2 poate chiar trei catisme pe zi. Aceasta indelednicire a durat ceva timp, dar intr-un final s-a destramat din motive mai mult sau mai putin subiective.
Acum, fiindca au tot venit mesaje cu cereri de ajutor in rugaciune pentru cei aflati in mare nevoie, s-a conturat incet-incet dorinta de a va organiza, pentru a face o treaba cat mai bine pusa la punct. La prima vedere, cineva mai rar dus la biserica ar spune: "Ce oameni buni si ce lucru minunat fac!... Ferice de ei." Dar lucrurile sunt mult mai profunde.
Acum... fiecare se roaga in felul lui si sunt convins ca multi dintre voluntari nu duc o viata tocmai curata si nu-i deranjeaza sa se "roage", intre doua telenovele, sau dupa o partida de sex. Viata personala a fiecaruia, nu-i treaba nimanui, dar cand ne implicam in astfel de treburi, situatia devine grava si viata "rugatorului" s-ar putea complica urat de tot. Asta pe de o parte. Iar pe de alta, in afara de fratele Zaharia (care a cazut si el in plasa naivitatii de destule ori), toti cei care se ofera sa se inhame la "rugaciunea pentru altul" nu stiu si nici nu-i intereseaza ce vrea Dumnezeu de la acei oameni. Ei stiu ca vor sa se roage pentru "un caz", UITAND faptul ca, sub nasul lor, poate chiar in familie, poate chiar in vecini, poate chiar la niste prieteni care in timp au facut dovada multor gesturi salvatoare pentru ei, sunt oameni disperati care n-ar indrazni niciodata sa ceara un astfel de ajutor, dar pentru care Dumnezeu ar aprecia mult mai mult plecarea genunchilor in rugaciune.
In ce ma priveste, o singura zi m-am dedicat cu toata fiinta in rugaciunea pentru cineva care ceruse ajutorul, iar ce-am simtit pe intreg parcursul acelei zile, n-as vrea sa mai simt niciodata. Am familie si cu voia lui Dumnezeu o ducem cum o ducem. Nu sunt indeajuns de vrednic sa ma rog nici pentru ai mei, dar Dumnezeu vede si intelege. Cand insa trebuie sa ma rog pentru cineva care habar nu am ce pacate duce in spate, mi se pare ca imi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, iar asta ma cam sperie. Adica da, ma rog, dar sa stiu ca cei implicati in necaz sunt botezati, spovediti, constienti de puterea lui Dumnezeu si nu pun pe altii sa se roage in timp ce ei isi petrec viata in grele patimi mai departe. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar eu asa am simtit in acea zi ca merg de fapt lucrurile si de atunci mi-am promis sa-mi vad de familia mea si de cei pe care-i cunosc indeajuns sa ma pun "chezas" catre Dumnezeu.

[glykys]

Fratilor, nu mai am internet acasa, asa ca nu am avut acces la internet zilele acestea si intr-un fel, ma bucur ca nu am avut. Nu va speriati, ca sunt aici! Abia acum am citit tot ce s-a scris si ce am primit pe privat. Ma bucur ca lucrurile au revenit pe un fagas normal si ca inimile s-au mai imblanzit. Slava Domnului!

Le multumesc si celor care nu au fost / nu sunt de acord cu mine, si celor care m-au sprijinit, ma bucur ca au revenit Ory si Sophia, eu una m-am folosit foarte mult de trebusoara asta, dupa cum v-am spus.

V-as ruga sa nu mutam aici discutia referitoare la grupul de rugaciune si sa incercam sa lamurim in privat sau pe viu aspectele privitoare la persoana. Pentru cine nu stie, grupul de rugaciune de pe forum are binecuvantarea parintelui Negroponte, in rest, este treaba fiecarui membru daca doreste / are o binecuvantare de la duhovnic si ce viata duhovniceasca sau mai putin duhovniceasca duce sau daca vrea sau nu sa participe la rugaciune. Din proprie experienta va zic ca sunt suficiente ispitele si piedicile din viata reala atunci cand vrei sa stai la rugaciune si, in general, cand vrei sa faci o fapta buna, ca sa se mai adauge si ispitele de pe forum, venite de la oameni care se doresc a fi - si sunt - credinciosi. Dar asta e, mantuirea nu e floare la ureche.

Va iombratisez pe toti si va doresc spor la rugaciune si in toate!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

De multa vreme incerc sa evit o implicare in discutie pe aceasta tema, fiindca n-as vrea ca prin pozitia mea, cineva care isi pune mari sperante in aceasta forma de "ajutor", sa cada in deznadejde. Dar pana la urma si deznadejdea este tot o incercare si o forma mai dureroasa de a ne smeri cu adevarat.
Candva s-a inceput pe forum o dezbatere despre ce-ar mai fi de facut pentru salvarea Romaniei si concluzia generala a fost ca cea mai buna solutie ar fi sa ne rugam. Astfel s-a infiintat un grup care (din cate cunosc eu) cu binecuvantarea duhovnicilor fiecaruia dintre participanti, citea pe perioada postului 1-2 poate chiar trei catisme pe zi. Aceasta indelednicire a durat ceva timp, dar intr-un final s-a destramat din motive mai mult sau mai putin subiective.
Acum, fiindca au tot venit mesaje cu cereri de ajutor in rugaciune pentru cei aflati in mare nevoie, s-a conturat incet-incet dorinta de a va organiza, pentru a face o treaba cat mai bine pusa la punct. La prima vedere, cineva mai rar dus la biserica ar spune: "Ce oameni buni si ce lucru minunat fac!... Ferice de ei." Dar lucrurile sunt mult mai profunde.
Acum... fiecare se roaga in felul lui si sunt convins ca multi dintre voluntari nu duc o viata tocmai curata si nu-i deranjeaza sa se "roage", intre doua telenovele, sau dupa o partida de sex. Viata personala a fiecaruia, nu-i treaba nimanui, dar cand ne implicam in astfel de treburi, situatia devine grava si viata "rugatorului" s-ar putea complica urat de tot. Asta pe de o parte. Iar pe de alta, in afara de fratele Zaharia (care a cazut si el in plasa naivitatii de destule ori), toti cei care se ofera sa se inhame la "rugaciunea pentru altul" nu stiu si nici nu-i intereseaza ce vrea Dumnezeu de la acei oameni. Ei stiu ca vor sa se roage pentru "un caz", UITAND faptul ca, sub nasul lor, poate chiar in familie, poate chiar in vecini, poate chiar la niste prieteni care in timp au facut dovada multor gesturi salvatoare pentru ei, sunt oameni disperati care n-ar indrazni niciodata sa ceara un astfel de ajutor, dar pentru care Dumnezeu ar aprecia mult mai mult plecarea genunchilor in rugaciune.
In ce ma priveste, o singura zi m-am dedicat cu toata fiinta in rugaciunea pentru cineva care ceruse ajutorul, iar ce-am simtit pe intreg parcursul acelei zile, n-as vrea sa mai simt niciodata. Am familie si cu voia lui Dumnezeu o ducem cum o ducem. Nu sunt indeajuns de vrednic sa ma rog nici pentru ai mei, dar Dumnezeu vede si intelege. Cand insa trebuie sa ma rog pentru cineva care habar nu am ce pacate duce in spate, mi se pare ca imi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, iar asta ma cam sperie. Adica da, ma rog, dar sa stiu ca cei implicati in necaz sunt botezati, spovediti, constienti de puterea lui Dumnezeu si nu pun pe altii sa se roage in timp ce ei isi petrec viata in grele patimi mai departe. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar eu asa am simtit in acea zi ca merg de fapt lucrurile si de atunci mi-am promis sa-mi vad de familia mea si de cei pe care-i cunosc indeajuns sa ma pun "chezas" catre Dumnezeu.

Pornind de la acest aspect , pe care il consider absolut veridic, incerc sa mai aduc in atentie un alt aspect, o alta practica care prin folosirea ei fara mult discernamint poate produce mult mai mult rau decit bine .

Aceasta este "practica pomenirii la cerere" la sfintele taine.
F. multi isi roaga fratii , si nu numai, sa ii pomeneasac la Sf. Liturghie sau Maslu, pt. cine stie ce pricina , fara insa sa dea detalii amanuntite, ca sa zic asa, despre felul de viata pe care o duce .
Mi-aduc bine aminte , ca am fost injurat de multe ori cind , mai ales, pt. pomenirea la rugaciune , ceream amanunte despre viata celui care solicita aceasta .
Cu atit mai mult pomenirea la Liturghie sau si mai si la Sf. Proscomidie.
De departe , cele mai multe pacate ale cuplului ca si ale tinarului f. tinar sunt legate de sex, si care sunt pacate f. grele ! Ori de multe ori nici cuplul si nici tinarul nu stiu in primul rind ce este pacat si ce nu . Nestiind f. bine aceasta , evident ca nici nu se marturiseste de placerile lui trupesti , iar ca o face el (nemarturisit dar trecut pe pomenlnic) este cum este , dar ca sa te faci si tu partas pacatelor lui (prin pomenirea la sfintele taine) pote deveni un lucru periculos .
In urma cu vreo 3 ani , adica la putina vreme dupa intrarea mea pe forum , cind activau Fany, Ori, Melisa,Andreicozia, MariS,Noesissa &comp., era asa o emulatie si o forfota prin forum care incuraja faptul de a ne ruga , de a pomeni , de a ajuta cu rugaciunea pe oricine indiferent de credinta iar Fany chiar critica faptul ca ce tot timpul o dam cu duhovnicul in sus si in jos de parca el ar fi elementul esentia pt. viata ortodoxului.

Acum lucruruile sunt mai asezate, mai clare , unii chiar patiti cu cite ceva , doctrina mai sigura, astfel incit efortul colectiv de rugaciune are o forma mai duhovniceasca si mai putin de cooperativa.

Si probabil ca pe masura ce patimirile vor aparea sau se va constientiza mai bine care este cauza patimirilor indelungate si practica de a ne pomenii unii pe altii la sfintele taine nu se va mai face decit cu mult discernamint .
Daca este facuta cum trebuie , conform cartii care conteaza, atunci este de un mare folos dar daca nu se face asa se poate intoarce ca o mare urgie !

De asemenea , a cunoaste intr-atit de bine pe aproapele incit sa il poti pomeni la Sf.Taine insemneaza mare, mare lucru !

Se spune ca e bine sa ne purtam sarcinile unii, altora. Si cum sa facem acest lucru, daca nu rugandu-ne unii pentru altii?!?
Nu prea am inteles de ce atata opozitie la a face grup de rugaciune, atata timp cat un duhovnic a binecuvantat initiativa. Inteleg ca pot veni si ispite, dar temandu-ne de ispite, sa renuntam la a ne ruga pentru cei, care au nevoie de ajutor? Teama nu e de la Dumnezeu.

In curand vine Postul Craciunului; probabil ca iar vom porni un grup de rugaciune. In anii trecuti unii s-au rugat individual, altii in grup. E un fel de a spune, caci fiecare a stat la el acasa si a spus rugaciunea sau Psalmii stabiliti in asa fel incat sa cititm Psaltirea zilnic. Si ce bucurie, cand am dus la bun sfarsit rugaciunea, pe care ne-am angajat sa o facem.
Cei care nu vor sa se roage impreuna cu altii, sa nu o faca; iar cei care au facut acest lucru, sa continue; sau care nu au mai participat la rugaciunea comuna dar doresc sa faca acest lucru, sa se alature. Lumea are nevoie de rugaciune!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Miha-anca

Se spune ca e bine sa ne purtam sarcinile unii, altora. Si cum sa facem acest lucru, daca nu rugandu-ne unii pentru altii?!?
Nu prea am inteles de ce atata opozitie la a face grup de rugaciune, atata timp cat un duhovnic a binecuvantat initiativa. Inteleg ca pot veni si ispite, dar temandu-ne de ispite, sa renuntam la a ne ruga pentru cei, care au nevoie de ajutor? Teama nu e de la Dumnezeu.

In curand vine Postul Craciunului; probabil ca iar vom porni un grup de rugaciune. In anii trecuti unii s-au rugat individual, altii in grup. E un fel de a spune, caci fiecare a stat la el acasa si a spus rugaciunea sau Psalmii stabiliti in asa fel incat sa cititm Psaltirea zilnic. Si ce bucurie, cand am dus la bun sfarsit rugaciunea, pe care ne-am angajat sa o facem.
Cei care nu vor sa se roage impreuna cu altii, sa nu o faca; iar cei care au facut acest lucru, sa continue; sau care nu au mai participat la rugaciunea comuna dar doresc sa faca acest lucru, sa se alature. Lumea are nevoie de rugaciune!

Desi scopul si sensul acestui fir de discutie este unul clar , eu am sa incerc sa raspund postarii evidentiate de mine, adica sa ies putin din context .
Poate ca totusi fratii iertatori si ortodocsi nu vor amenda aceasta incercare a mea si vor face dragoste si iertare frateasca suportindu-ma .

Asadar , sorei M-Anca :

Este f. adevarat ca invatatura hristica spune sa ne purtam sarcinile unii altora caci asa ne vom mintui .
Dar Scriptura nu este un tratat de teologie , o lucrare in extenso, atotexplicativa . Rolul acesta il au sfintii si parintii bisericii si insasi Biserica .
Adica , noi trebuie sa avem bunavointa, iubirea frateasca si dorinta de a purta sarcinile altora , dar atunci cind ne bagam sub sarcina altuia este musai sa vedem daca o si putem duce, ajutindu-l, sau ne vom strivi si noi insine sub greutatea ei .
Daca eu duc un sac de 60 de Kg. in spinare si istovit ajungind, cad la un moment dat sub greutatea lui , iar dumneata sora, fiind pe acelasi drum cu mine, si coborind si mata de la Ierusalim , ma vezi si ai dragostea sa ma ajuti, vi degraba si fara judecata iei pe umeri cele 60 de Kg. nu cred ca vei zburda cu greutatea ci din contra , ca nici macar, cu trupul tau feminin si gracil, nu vei urni sacul . Sau daca te incapatinezi , ori chiar ma iubesti atit de mult incit te vei invirtosa sa ridici sacul , vei cadea in scurt timp lovita de greutatea lui !
Si atunci , nici pe mine nu m-ai ajutat si si pe tine te-ai vatamat !
Care este folosul ? Care este iubirea cea adevarata ? Care este discernamintul duhovnicesc in tot acest exemplu ? Cu ce ne-am folosit unul de altul ?

Trebuie sa sti, si sunt convins ca sti deja acestea, ca in toata viata si tot locul nostru de pe aceasta lume functioneaza regulile, invataturile , conditiile ... pt. a putea trai cu folos si spre mintuire . Dar mintuirea nu se face, nu se lucreaza la intimplare , dupa cum ni se pare fiecaruia ! Ce bine ar fi fost daca se putea face si din intimplare !
Daca nu le implinim pe acestea , inafara faptului ca ne aratam mai mult neintelepciunea decit dreapta judecata, zile bune nu vom ajunge !
Daca noi din multa graba (prefer acum sa ii spun asa !) ne repezim, sau chiar si pe indelete putem face greseli, fara sa judecam bine situatiile si in loc de dreapta socoteala si buna rinduiala aplicam gresit o invatatura de credinta ... nu facem decit sa ne vatamam pe noi ! Sau cum spune acelasi Iisus in Scriptura : orb pe orb calauzind , cad impreuna in prapastie .
Credinta dreapta si mintuitoare presupune tinerea cont a multor invataturi , a tuturor , si nu numai a celora pe care ni le amintim sau le apreciem la un moment dat ! Adica , nici o data sa nu ne grabim sa facem un lucru recomandat de Scriptura ,pt. noi , ca si pt. aproapele, bucurosi ca implinim poruncile , ci din mare incontra, sa stam tare bine si sa cugetam daca putem face acest lucru si mai ales daca trebuie facut acest lucru in conditiile in care el ni se prezinta . La tot pasul omul este supus ispitirii si mai ales inselarii vrasmasului ! Sa nu uitama asta ! Negresit, la orice fapta buna pe care voim sa o implinim sigur ne vom ciocni (mai mult sau mai putin) de vrasmasul !
Iar a trage pt. pacatele altora , in care singuri ne bagam sub greutatea lor, poate insemna in cele mai multe cazuri ispitiri si patimiri dintre cele mai diverse greutati . Daca nu facem invataturile Scripturii cu discernamint si cu paza buna , apoi pt. mindria noastra nebanuita va veni ispititorul si ne va frige el sufletul de nu vom mai sti pe unde sa scoatem camasa .
Am mai si spus prin alte postari ca unii dintre noi au avut ocazia , chiar de mai multe ori, sa primeasca asemnea razboaie si sa aibe de furca tare neplacut dar mai ales in mod nebanuit , nestiind nici macar ce se intimpal cu ei, de ce si mai ales pt. ce , adica de unde ii vine raul !

Si iarasi am mai spus , ca pacatele cele mai frecvente la tinerii intre 17-69 de ani sunt cele ale sexului . De multe ori , din lipsa cunoasterii temeinice a invataturii ortodoxe, nici nu stiu ca ei desfrineaza chiar in sinul familiei . Sau poate ca pot fi pacate legate de altceva : mers pe la descintatoare, fermecatoare , ghicitoare chiar simple (mamica sau sora noastra , acasa , in joaca cu o cesca de cafea !), ignorarea virtutilor crestine , tagaduirea existentei, milei sau puterii lui Dumnezeu , chiar si in gluma , ascultarea nevinovata a prezicerilor astrologice de pe posturile Tv chiar in mod nevinovat (adica : lasa ca eu nu cred astea dar le urmaresc asa, din obisnuinta ) ... si cite si mai cite alte si alte pacate grele (cele pe care le-am enumerat eu aici , casi cele f.f. multe amintite in molitva de la spovedanie sau in molitvele sfintilor Vasile , Ioan Hrisostom, Ciprian, etc) pot fi savirsite fara de cunostinta , dar noi , prin propria voie , sa ne facem partasi la ele si sa incepem sa patimim alaturi de faptas .
Pt. ca sa putem sa ne rugam pt. altii , ori trecem cu buna stiinta peste toate aceste considerente si ne asumam patimirea ori care ar fi (de obicei asa se face in mod normal pt. membrii familiei, apropiatii nostrii, casnicii nostrii, copii) ori trebuie sa cunoastem cit mai bine cam cum sta cu practica ortodoxa cel care cere ajutor in rugaciune si sa putem aproxima sub ceea ce ne bagam !
Dar ca si conditie minima pt. a putea sa te rogi pt. cineva trebuie ca acesta macar sa se spovedeasca regulat si sa practice dupa puteri virtutiile (sa le zicem asa) ortodoxe : postul , rugaciunea sau vorbirea cu Dumnezeu, milostenia din inima si nu din mindrie, si prezenta negresita de la slujbele bisericii .
Daca acel cineva nu face aceste minime lucruri(adica nu vrea sa se pocaiasca) dar cere ajutor (ca nu este deloc greu sa ceri ajutor !) atunci lucrurile nu mai sunt in buna rinduiala pt. noi si el si nu mai poate avea scapare reala decit pe la batrinii rugatori , obisnuiti cu razboiul duhovnicesc si care se incumeta la asa ceva ... dar si aceia cer/recomanda macar o minima pocainta . Pt. ca daca tu nu vrei sa faci nimic pt. tine , atunci greu de tot mai poate cineva sa te ajute !

Acum , ca si o concluzie , fiecare face ce voieste si cum indrasneste , dar indiferent ce ajutor vrei sa dai verodata (primajutor medical, ajutor naufragiatilor, remorcarea vehiculelor avariate, evacuarea oamenilor din medii periculoase , razboi, cataclisme naturale... orice fel de fel !) daca acesta duce la caderea si pieirea ta , atunci este lesne de vazut ca ori ai gresit din neatentie , ori ca din mindrie ai fost osindit la rindul tau pt nesocotirea bunei rinduieli si a dreptei socoteli !

Cei ce au duhovnici incercati , cunosc aceast aspect care le-a fost predat , fie ca si invatatura de credinta fie din dorinta de a-i feri de ispitiri care uneori pot fi tare grele si care ii pot duce in caderi cel putin la fel cu cele pt. care au primit sa se roage !


NB: daca intelegi ca exista si ispite... va veni vremea sa intelegi ca acestea pot fi atit de mari incit sa te copleseasca ! Sa nu crezi ca ispititorul se joaca de-a vatiascunselea cu cei care urmaresc mintuirea !
Nici un marinar nu se arunca in marea involburata ca sa o treaca ci asteapta macar sa se domoleasca putin . Dar cind este prins pe neasteptate in furtuna mare , atunci ori desnadajduieste si moare , ori se lupta , dupa puteri, sa traiasca si sa ajunga la liman !
Dar sunt 2 lucruri absolut diferite !

Multumesc, frate Zaharia, pentru acest cuvant frumos pe care l-ai adresat tuturor, inclusiv mie.
Trebuie sa recunosc, ca in ciuda incapatanarii mele, m-ai facut sa ma opresc in loc si sa ma gandesc la cele scrise de tine. In principiu ai dreptate si voi tine cont de spuse le tale, atunci cand se va ivi ocazia de a ma mai ruga pentru cineva, caci trebuie cantarit bine.
Ce ne facem insa, in cazurile in care nu e timp deloc, cand un accidentat e pe masa de operatie si are nevoie, la cererea cuiva, de rugaciune multa, starea lui fiind grava? Ma gandesc, ca Dumnezeu nu ne ia chiar in nume de rau dorinta noastra de a contribui chiar si doar cu o rugaciune la imbunatatirea starii acelui bolnav.
Apoi, ne-am rugat pentru binele Romaniei, Romanie, care nu prea da semne aparente, ca ar vrea sa se indrepte; poate nu imediat. Ma uit insa la cele ce se intampla in Romania de azi si parca vad ca ceva se misca. Nu pot afirma ca se misca din cauza rugaciunilor mele, dar sper ca Dumnezeu a scultat tanguirea noastra si vrea El sa ajute.
Fortele mele, frate, sunt infime; dar sper ca impartind povara cu inca o mana de rugatori, sa putem in final sa ridicam sacul tau mult prea greu, fara a fi vatamati in vreun fel de cel viclean.
Indiferent ce se intampla, stiu un singur lucru: nu trebuie sa imi fie frica decat de Dumnezeu. Iar ca mijloc de aparare avem Psalmii, care pe mine m-au scos din cele mai grele situatii. De aceea ii iubesc.
Iti multumesc pentru aceasta atentionare, facuta cu dragoste frateasca. Multumesc, frate!