Faurit intru primenirea forumului

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

De multa vreme incerc sa evit o implicare in discutie pe aceasta tema, fiindca n-as vrea ca prin pozitia mea, cineva care isi pune mari sperante in aceasta forma de "ajutor", sa cada in deznadejde. Dar pana la urma si deznadejdea este tot o incercare si o forma mai dureroasa de a ne smeri cu adevarat.
Candva s-a inceput pe forum o dezbatere despre ce-ar mai fi de facut pentru salvarea Romaniei si concluzia generala a fost ca cea mai buna solutie ar fi sa ne rugam. Astfel s-a infiintat un grup care (din cate cunosc eu) cu binecuvantarea duhovnicilor fiecaruia dintre participanti, citea pe perioada postului 1-2 poate chiar trei catisme pe zi. Aceasta indelednicire a durat ceva timp, dar intr-un final s-a destramat din motive mai mult sau mai putin subiective.
Acum, fiindca au tot venit mesaje cu cereri de ajutor in rugaciune pentru cei aflati in mare nevoie, s-a conturat incet-incet dorinta de a va organiza, pentru a face o treaba cat mai bine pusa la punct. La prima vedere, cineva mai rar dus la biserica ar spune: "Ce oameni buni si ce lucru minunat fac!... Ferice de ei." Dar lucrurile sunt mult mai profunde.
Acum... fiecare se roaga in felul lui si sunt convins ca multi dintre voluntari nu duc o viata tocmai curata si nu-i deranjeaza sa se "roage", intre doua telenovele, sau dupa o partida de sex. Viata personala a fiecaruia, nu-i treaba nimanui, dar cand ne implicam in astfel de treburi, situatia devine grava si viata "rugatorului" s-ar putea complica urat de tot. Asta pe de o parte. Iar pe de alta, in afara de fratele Zaharia (care a cazut si el in plasa naivitatii de destule ori), toti cei care se ofera sa se inhame la "rugaciunea pentru altul" nu stiu si nici nu-i intereseaza ce vrea Dumnezeu de la acei oameni. Ei stiu ca vor sa se roage pentru "un caz", UITAND faptul ca, sub nasul lor, poate chiar in familie, poate chiar in vecini, poate chiar la niste prieteni care in timp au facut dovada multor gesturi salvatoare pentru ei, sunt oameni disperati care n-ar indrazni niciodata sa ceara un astfel de ajutor, dar pentru care Dumnezeu ar aprecia mult mai mult plecarea genunchilor in rugaciune.
In ce ma priveste, o singura zi m-am dedicat cu toata fiinta in rugaciunea pentru cineva care ceruse ajutorul, iar ce-am simtit pe intreg parcursul acelei zile, n-as vrea sa mai simt niciodata. Am familie si cu voia lui Dumnezeu o ducem cum o ducem. Nu sunt indeajuns de vrednic sa ma rog nici pentru ai mei, dar Dumnezeu vede si intelege. Cand insa trebuie sa ma rog pentru cineva care habar nu am ce pacate duce in spate, mi se pare ca imi bag nasul unde nu-mi fierbe oala, iar asta ma cam sperie. Adica da, ma rog, dar sa stiu ca cei implicati in necaz sunt botezati, spovediti, constienti de puterea lui Dumnezeu si nu pun pe altii sa se roage in timp ce ei isi petrec viata in grele patimi mai departe. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar eu asa am simtit in acea zi ca merg de fapt lucrurile si de atunci mi-am promis sa-mi vad de familia mea si de cei pe care-i cunosc indeajuns sa ma pun "chezas" catre Dumnezeu.

Pornind de la acest aspect , pe care il consider absolut veridic, incerc sa mai aduc in atentie un alt aspect, o alta practica care prin folosirea ei fara mult discernamint poate produce mult mai mult rau decit bine .

Aceasta este "practica pomenirii la cerere" la sfintele taine.
F. multi isi roaga fratii , si nu numai, sa ii pomeneasac la Sf. Liturghie sau Maslu, pt. cine stie ce pricina , fara insa sa dea detalii amanuntite, ca sa zic asa, despre felul de viata pe care o duce .
Mi-aduc bine aminte , ca am fost injurat de multe ori cind , mai ales, pt. pomenirea la rugaciune , ceream amanunte despre viata celui care solicita aceasta .
Cu atit mai mult pomenirea la Liturghie sau si mai si la Sf. Proscomidie.
De departe , cele mai multe pacate ale cuplului ca si ale tinarului f. tinar sunt legate de sex, si care sunt pacate f. grele ! Ori de multe ori nici cuplul si nici tinarul nu stiu in primul rind ce este pacat si ce nu . Nestiind f. bine aceasta , evident ca nici nu se marturiseste de placerile lui trupesti , iar ca o face el (nemarturisit dar trecut pe pomenlnic) este cum este , dar ca sa te faci si tu partas pacatelor lui (prin pomenirea la sfintele taine) pote deveni un lucru periculos .
In urma cu vreo 3 ani , adica la putina vreme dupa intrarea mea pe forum , cind activau Fany, Ori, Melisa,Andreicozia, MariS,Noesissa &comp., era asa o emulatie si o forfota prin forum care incuraja faptul de a ne ruga , de a pomeni , de a ajuta cu rugaciunea pe oricine indiferent de credinta iar Fany chiar critica faptul ca ce tot timpul o dam cu duhovnicul in sus si in jos de parca el ar fi elementul esentia pt. viata ortodoxului.

Acum lucruruile sunt mai asezate, mai clare , unii chiar patiti cu cite ceva , doctrina mai sigura, astfel incit efortul colectiv de rugaciune are o forma mai duhovniceasca si mai putin de cooperativa.

Si probabil ca pe masura ce patimirile vor aparea sau se va constientiza mai bine care este cauza patimirilor indelungate si practica de a ne pomenii unii pe altii la sfintele taine nu se va mai face decit cu mult discernamint .
Daca este facuta cum trebuie , conform cartii care conteaza, atunci este de un mare folos dar daca nu se face asa se poate intoarce ca o mare urgie !

De asemenea , a cunoaste intr-atit de bine pe aproapele incit sa il poti pomeni la Sf.Taine insemneaza mare, mare lucru !