Ce este pacatul? Definitia ortodoxa vs. romano-catolica si protestanta

[nutucutu]

În prealabil postat de Eugen7

Spiritualitatea romano-catolica
1. Viziunea spirituala: perspectiva juridica, ce implica jertfa ca achitare pentru pacate.
2. Tinta hristificarii: starea de jertfa de pe cruce. (Golgota)
Explicatie: Scopul vietii omului este mantuirea, sfintenia, hristificarea inteleasca ca stare de jertfa ce achita pacatele in sens juridic, ascultare totala de Dumnezeu manifestata de Hristos Iisus pe Cruce. Aceasta este tinta hristificarii in spiritualitaea romano-catolica. De aceea multi sfinti romano-catolici care au atins aceasta stare au obtinut stigmate cand au ajus la acel nivel de identificare cu Hristos Iisus.
Exemple: Sfantul Francisc de Assisi.

Nu cred ca vorbiti cunoscind cu adevarat spiritualitatea catolica. In Biserica Catolica exista multi credinciosi care au avut manifestari gen stigmate insa doar citiva au fost recunoscuti de Biserica ca fiind sfinti (eu stiu doar doi). Exista nenumarati sfinti care n-au avut stigmate. Va sugerez sa cititi scrierile sfintilor declarati de Biserica Catolica ca invatatori ai Bisericii (sfinta Tereza de Lisieux, sfinta Tereza de Avila, sfintul Ioan al Crucii, sfintul Francisc de Sales, sfintul Ignatiu de Loyola; o parte din scrierile acestor sfinti le-am citit si eu si nu am gasit nimic din ceea ce spuneti dumneavoastra, din contra), inclusiv Francisc de Assisi, care nu e invatator al Bisericii, din cite stiu.
Si putem vorbi despre ce ne spun acesti invatatori ai Bisericii referitor la scopul omului pe pamant. Nici unul nu vorbeste de "ascultarea totala de Dumnezeu manifestata de Hristos pe cruce."

[Eugen7]

În prealabil postat de nutucutu

Nu cred ca vorbiti cunoscind cu adevarat spiritualitatea catolica.

Nu am pretentia ca sunt expert in teologia si spiritualitatea romano-catolica, de aceea invit reprezentatii romano-catolici sa se implice in dialogul onest.

Consider de referinta pentru sprititualitatea romano-catolica scrierile Magisterului Eckhart, si in acest sens recomand lucrarile:
Nichifor Crainic - Cursurile de misitica, Ed Deisis
MEISTER ECKHART - Benedictus Deus - Tratate si Predici, Ed Herald
http://www.edituraherald.ro/authorde...STER%20ECKHART

Pr. Prof. Dumitru Staniloae - Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe


Ceea ce doresc sa subiliniez inechivoc este faptul ca din cate cunosc in prezent, stigmatele sunt specifice exclusiv spiritualitatii romano-catolice si de asemenea nu am auzit de sfinti romano-catolici care sa vorbeasca de cognitia luminii divine (harul dumnezeiesc) in starile lor spirituale asa cum spre exemplu se gaseste inechivoc in spiritualitatea ortodoxa: Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Grigorie Palama...
In aceste cazuri exista si martori care descriu ca i-au vazut in lumina (harul) indumnezeitoare...

Consider pertinent ca prin dialogul onest sa ne ajutam reciproc sa intelegem cauza acestor stari spirituale diferite. Multumesc pentru intelegere.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[costel]

Pacatul este impartasirea de moarte, caci el sta in ruperea relatiei cu Dumnezeu care este Viata. Una este sa bei apa de la izvor si altceva apa stricata. Prima il tine pe om sanatos, cea de-a doua ii aduce boala si moartea.

[nutucutu]

În prealabil postat de Eugen7

Nu am pretentia ca sunt expert in teologia si spiritualitatea romano-catolica, de aceea invit reprezentatii romano-catolici sa se implice in dialogul onest.

Consider de referinta pentru sprititualitatea romano-catolica scrierile Magisterului Eckhart, si in acest sens recomand lucrarile:
Nichifor Crainic - Cursurile de misitica, Ed Deisis
MEISTER ECKHART - Benedictus Deus - Tratate si Predici, Ed Herald
http://www.edituraherald.ro/authorde...STER%20ECKHART

Pr. Prof. Dumitru Staniloae - Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe


Ceea ce doresc sa subiliniez inechivoc este faptul ca din cate cunosc in prezent, stigmatele sunt specifice exclusiv spiritualitatii romano-catolice si de asemenea nu am auzit de sfinti romano-catolici care sa vorbeasca de cognitia luminii divine (harul dumnezeiesc) in starile lor spirituale asa cum spre exemplu se gaseste inechivoc in spiritualitatea ortodoxa: Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Grigorie Palama...
In aceste cazuri exista si martori care descriu ca i-au vazut in lumina (harul) indumnezeitoare...

Consider pertinent ca prin dialogul onest sa ne ajutam reciproc sa intelegem cauza acestor stari spirituale diferite. Multumesc pentru intelegere.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Din cite stiu eu scrierile lui Maister Eckhart nu au fost aprobate de Biserica Romano-Catolica, iar el a declarat ca renunta la scrierile lui pentru a nu fi excomunicat. Eu am incercat sa-l citesc, iar o parte din scrierile lui pur si simplu nu le inteleg. Parca ar fi scrise in alta limba cu toate ca sint traduse de un laic, din latina in romana. Deasemenea, Nechifor Crainic a fost antisemit, deci nu pot considera punctul lui de vedere ca fiind nepartinitor si obiectiv.

Nici eu nu am auzit de sfinti romano-catolici care sa vorbeasca despre "cognitia luminii divine" (nici nu stiu ce inseamna). Daca mi-ati explica ce au vazut martorii care l-au vazut pe Sfantul Simeon Noul Teolog in aceasta stare poate ca as putea intelege mai bine; sau daca mi-ati explica efectiv ce inseamna.

In afara de stigmate, care sint manifestarile care considerati ca sint diferite?

[Eugen7]

În prealabil postat de nutucutu

Nici eu nu am auzit de sfinti romano-catolici care sa vorbeasca despre "cognitia luminii divine" (nici nu stiu ce inseamna). Daca mi-ati explica ce au vazut martorii care l-au vazut pe Sfantul Simeon Noul Teolog in aceasta stare poate ca as putea intelege mai bine; sau daca mi-ati explica efectiv ce inseamna.

Consider ca cel mai indicat este sa lecturati dvs descrierea acelor stari. In acest sens recomand:
SF. NICHITA STITHATUL - Viata Sf. Simeon Noul Teolog, ed. Herald
http://www.edituraherald.ro/bookdeta...?cod_carte=143

Pr. Prof. Dumitru Staniloae - Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe, Ed IBMBOR
Pr. Prof. Dumitru Staniloae - Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama, Ed. IBMBOR
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...itru,-pr..html

[Eugen7]

În prealabil postat de nutucutu

In afara de stigmate, care sint manifestarile care considerati ca sint diferite?

Asa cum ati remarcat si dvs faptul ca nici un mistic romano-catolic, sfant romano-catolic nu vorbeste despre cognitia luminii (harului) lui Dumnezeu, cel prezent in Hristos Iisus la Schimbarea la Fata.

Va rog cu aceasta ocazie, atat pe dvs cat si pe alti reprezentanti competenti romano-catolici sa recomandati lucrari elocvente pentru intelegera reciproca a spiritualitatii.

Personal, din cate am studiat pana in prezent, consider ca Biserica Romano-catolica nu a adoptat o pozitie corecta fata de spiritualitatea Magistrului Eckhart care dorea sa opuna o cognitie spirituala inechvoca tendintei rationaliste atat teologice cat si spirituale in crestere in acea perioada in lumea latina. Exacerbarea rationalismului teologic care putem afirma ca a atins apogeul cu Toma din Aquino, a avut influente nefaste asupra spiritualitatii romano-catolice. Apofatismul teologic romano-catolic se rezuma doar la o negare rationala, in timp ce apofatimsul teologic ortodox afirma cognitia duhovniceasca in lumina (harului) lui Dumnezeu.

Scolastica bazata pe teologia lui Toma din Aquino si-a risipit energia cautand asiduu argumente rationale, filozofice pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu (in acea perioada intocmindu-se o lista cu aproximativ 5000 de argumente)... astazi au ramas doar in jur de 6 argumente intelectuale (istoric, cosmologic, cauzalitate, miscare, teleologic, moral).

Rasaritul ortodox a fost si este strain de astfel de conceptii rationaliste atat in teologie cat si in spiritualitate.
In acest sens recomand lucrarea Pr.Prof. romano-catolic Thomas Spidlik, care prezinta inechivoc spiritualitatea ortodoxa.
Tomas Spidlik SJ - Spiritualitatea Rasaritului crestin. I. Manual sistematic, Ed Deisis
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=75

[nutucutu]

În prealabil postat de Eugen7

Asa cum ati remarcat si dvs faptul ca nici un mistic romano-catolic, sfant romano-catolic nu vorbeste despre cognitia luminii (harului) lui Dumnezeu, cel prezent in Hristos Iisus la Schimbarea la Fata.

Va rog cu aceasta ocazie, atat pe dvs cat si pe alti reprezentanti competenti romano-catolici sa recomandati lucrari elocvente pentru intelegera reciproca a spiritualitatii.

Personal, din cate am studiat pana in prezent, consider ca Biserica Romano-catolica nu a adoptat o pozitie corecta fata de spiritualitatea Magistrului Eckhart care dorea sa opuna o cognitie spirituala inechvoca tendintei rationaliste atat teologice cat si spirituale in crestere in acea perioada in lumea latina. Exacerbarea rationalismului teologic care putem afirma ca a atins apogeul cu Toma din Aquino, a avut influente nefaste asupra spiritualitatii romano-catolice. Apofatismul teologic romano-catolic se rezuma doar la o negare rationala, in timp ce apofatimsul teologic ortodox afirma cognitia duhovniceasca in lumina (harului) lui Dumnezeu.

Scolastica bazata pe teologia lui Toma din Aquino si-a risipit energia cautand asiduu argumente rationale, filozofice pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu (in acea perioada intocmindu-se o lista cu aproximativ 5000 de argumente)... astazi au ramas doar in jur de 6 argumente intelectuale (istoric, cosmologic, cauzalitate, miscare, teleologic, moral).

Rasaritul ortodox a fost si este strain de astfel de conceptii rationaliste atat in teologie cat si in spiritualitate.
In acest sens recomand lucrarea Pr.Prof. romano-catolic Thomas Spidlik, care prezinta inechivoc spiritualitatea ortodoxa.
Tomas Spidlik SJ - Spiritualitatea Rasaritului crestin. I. Manual sistematic, Ed Deisis
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=75

Ceea ce vreti sa faceti dumneavoastra este sa demonstrati ca spiritualitatea ortodoxa este superioara celei catolice. Nu sint eu in masura sa fac analize si comparatii pentru ca nu am citit si studiat suficient; chiar daca e asa nu ma influenteaza in viata mea.

Referitor la Harul Lui Dumnezeu prezent la schimba la fata. Sfanta Tereza de Avila, autoarea cartii "Castelul interior", vorbeste despre drumul omului pana la unirea cu DUmnezeu. Vorbeste despre 7 randuri de trepte (de fapt sint odai) dar eu nu am citit decit despre primele 4 si m-am intors la primul capitol. Imi amintesc doar ca ea spunea ca acela care ajunge in centru sufletului, acolo unde se afla Regele, nu mai poate fi sedus de nici o placere lumeasca si nu mai poate fi intors de nici o piedica lumeasca. Nici foamnea, nici frigul, nici mancarea buna sau altceva nu-l mai ating. Se bucura doar sa fie in compania DOmnului si asta este suficient. Mie mi se pare ca acesta stare este similara cu ceea ce au trait apostolii "Bine ne este noua in locul acesta..."
Deasemenea, sfantul Ioan al Crucii, care a scris "Muntele Desavarsirii", a fost un calugar destul de prigonit de confratii lui. A fost inchis intr-o odaita ingusta mai multe luni, iar din odaia lui iesea si se vedea lumina. Cu toate ca era prigonit si supus privatiunilor el era mereu senin si nu-l tulbura nimic. Si e firesc sa fie asa. Se afla in compania Domnului. Ce lucru lumesc l-ar fi putut distrage?

Referitor la Maister Eckhart: nu stiu daca pozitia luata de Biserica Catolica fata de el e una corecta sau nu pentru ca nu am pregatirea necesara de a face astfel de analize. Maister Eckhrdt a murit ca un catolic si ceea ce e cel mai important a murit spovedit, impartasit, in comuniune cu Biserica si sfintii sai. Nu am auzit ca Biserica Catolica sa-i fi interzis lucrarile dar nu am auzit nici prea multi preoti/calugari care sa-i recomande lucrarile. Pana la urma Maister Eckahart a fost indrumatorul spiritual al lui Thomas Kempis care a scris "Imitatiunea Lui Cristos." Maister Eckhardt, fie ca-i sant sau nu citite lucrarile, si-a adus contributia mai modest si mai din umbra la raspandirea Imparatiei Lui Cristos pe pamant, pregatindu-l pe Thomas Kempis. Am citit ca Imitatiunea Lui Cristos este pe locul 2 ca raspindire in lume, dupa Biblie.

Deasemenea, intimplator am citit putin si din Tomas Spidlick si am citit si parerea mai multor ortodocsi ca acesta ar fi militat pentru nu stiu ce schimbari radicale in Biserica Catolica. Va spun sincer parerea mea: ortodocsii sint obisnuiti ca atunci cind se vorbeste despre catolici sa se vorbeasca in special al modul negativ. Nu am citit nici o lucrare scrisa de un ortodox care sa analizeze obiectiv relatia dintre cele doua biserici. Daca lucrarea nu are injurii si invective de-a dreptul, are mesajul celalalt, ca pentru ruptura sintre cele doua Biserici ar fi vinovati numai si numai catolicii. Tomas Spidlick, catolic si iezuit, vorbeste obiectiv atit despre Biserica Ortodoxa cit si despre Biserica Catolica.El vorbeste si despre devierile din Biserica Ortodoxa, despre ereziile aparute in spatiul ortodox, fara sa piarda din vedere esenta, adica spiritualitatea ortodoxa. Dar el a ramas catolic, preot si om de stiinta. Si eu cred ca lucrarile lui merita citite pentru ca sint obiective si nepartinitoare, cel putin asa le-am vazut eu.

In concluzie, poate ca in spatiul catolic nu se vorbeste prea mult despre harul/starea omului similara cu cea traita de apostoli la Schimbarea la fata. Dar asta nu inseamna ca nu se vorbeste despre tinta suprema a crestinului (unirea cu Domnul sau). Dar se vorbeste intr-adevar mult mai mult despre drumul pe care il avem de strabatut pentru a ajunge la tinta, iar acest drum este similar cu drumul evreilor din Egipt pana in Tara Promisa. Trece prin desert, presupune incredere si ascultare de Domnul, insemana caderi, inseamna ridicari, inaintari si opriri. Si pentru ca marea majoritate a crestinilor se afla pe acest drum si nu sint inca la destinatie e firesc sa se vorbeasca mai mult despre drum si despre lupta si mai putin despre cum e cand primesti medalia de invingator.

[Eugen7]

În prealabil postat de nutucutu

Ceea ce vreti sa faceti dumneavoastra este sa demonstrati ca spiritualitatea ortodoxa este superioara celei catolice.

Va marturisesc cu toata onestitatea ca nu sunt in masura sa fac astfel de aprecieri in ceea ce priveste sfintenia, hristificarea. Dar facand apel la constiinta doresc sa marturisesc ca acea superioritate spirituala ortodoxa pe care remarcati ca o afirm trebuie legata strict de deplinatate si nu de eroare. In sesnul ca spiritualitatea romano-catolica s-ar fi limitat doar la Golgota si nu ar fi nazuit la o treapta superioara mai inalta: Taborul.
(Voi reveni intr-o postare ulteroara cu detalii, intrucat doresc asca cum am afirmat anterior ca prin dialogul nostru onest sa intelegem Adevarul pentru mantuirea noastra, ceea ce cu adevarat ne diferentiaza... nu ajuta cu nimic sa ne ascundem "dupa deget" diferentele: filioque, purcedere, catholic... important este ce intelegem prin acei termeni si nu termenii in sine.)

În prealabil postat de nutucutu

Nu sint eu in masura sa fac analize si comparatii pentru ca nu am citit si studiat suficient; chiar daca e asa nu ma influenteaza in viata mea.

Sunt in asentimentul dvs. de aceea reinoiesc apelul la persoane compentente atat romano-catolice cat si ortodoxe sa ne indice lucrari de specialitate (citate, pagini) elocvente pentru subiectul discutat.

Faptul ca exista diferente in spirtualitatile romano-catolice nu implica negarea reciproca a hristificarii, chiar daca asa cum am precizat, din cate am inteles pana in prezent, tina hristificarii este diferita in romano-catolicism (Golgota) si ortodoxie (Tabor, Schimbarea la Fata).

Consider ca acesta este un punct de plecare pertinent in cercetarea noastra onesta.

În prealabil postat de nutucutu

Deasemenea, intimplator am citit putin si din Tomas Spidlick si am citit si parerea mai multor ortodocsi ca acesta ar fi militat pentru nu stiu ce schimbari radicale in Biserica Catolica.

Va marturisesc ca nu am studiat corespunzator opera Pr. Prof. Thomas Spidlik, insa recomandarile pe care le-am primit (direct sau indirect, inclusiv prof. univ. teologie ortodoxa precum Ahidiac. Ioan Ica jr.) precum si cat am "rasfoit" lucrarile dumnealui ma indreptatesc sa va indemn sa nu plecati "urechea" la parerile unor ortodocsi ce nu au competentele necesare.

Biserica Romano-Catolica a facut schimbari de la Sfanta Traditie (dupa 1054 mai accentuat)... iar recent incearca sa faca schimbnari in directia Sfintei Traditii (primul mileniu). Imi permit sa mentionez cateva schimbari pe care le consider bune in directia Patristica: Reintroducerea unei rugaciuni de invocare a Duhului Sfant in Luturghie (chiar daca nu are sensul Epiclezi din Liturghia ortodoxa), documnetul Sanctitatii Sale Papa Ioan Paul al II-lea in care clarifica "filioque" subliniand ca purcerea implica faptul ca Tatal este originea...
Desigur ca astfel de schimbari au survenit si ca urmare urma dialogului onest cu Biserica Ortodoxa si trebuie apreciate ca atare.

În prealabil postat de nutucutu

Va spun sincer parerea mea: ortodocsii sint obisnuiti ca atunci cind se vorbeste despre catolici sa se vorbeasca in special al modul negativ. Nu am citit nici o lucrare scrisa de un ortodox care sa analizeze obiectiv relatia dintre cele doua biserici. Daca lucrarea nu are injurii si invective de-a dreptul, are mesajul celalalt, ca pentru ruptura sintre cele doua Biserici ar fi vinovati numai si numai catolicii.

Imi aduc aminte de o pilda din Patristica: "cand intri in ringul de box, nu conteaza cine da prima lovitura, cine initiaza lupta... ci vinovat este cel care da mai tare. Daca il lovesti pe atacatorul tau mai tare decat te-a lovit el... si chiar il omori... el e vinovat de lovitura... insa tu esti vinovat de moarte". Ideea este simpla, lupta trebuie sa fie in dragoste, in adevar si nu trebuie sa aiba ca scop moartea, vatamarea... ci Adevarul. In acest sens este elocvent pasajul din Epistola lui Iuda in care se prezinta lupta satanei cu Sfantul Arhanghel Mihai. Desi satana il ispitea pe Sfantul Arhanghel Mihai sa raspunda la injurii cu injurii, la lovituri grele cu lovituri grele... Sfantul Arhanghel Mihail nu a cazut in ispita ci cu harul lui Dumnezeu a indeplinit voia lui Dumnezeu: Adevarul, Dragostea... a luat trupul Sfantului Mosie, in lupta... insa fara pacat, caci nu a putut fi acuzat de satana nici de injurii si nici de lovituri grele...
Oare nu putea Sfantul Arhaghel Mihail sa ii dea o "bataie" duhovniceasca zdravana satanei asa cum o facuse inainte cand l-a invins in lupta si l-a alungat din cer? Desigur ca putea... dar nu era cazul. satana era deja osandit si mort duhovniceste....
"ferice de cei ce inteleg si fac voia lui Dumnezeu"

Cine este fara de pacat? Cu totii am gresit... important este cum ne indreptam, cum traim dupa Sfanta Traditie, dupa Sfintii Parinti. Ei sunt etalonul. Si oricine se indeparteaza de ei trebuie sa revina la comuniunea cu ei.
Astfel consider pertinent ca acesta trebuie sa fie directia atat la Bisericii Roamno-Catolice cat si a Bisericii Ortodoxe: cum sa traim asemnea Sfintilor Parinti, in duhul teologiei lor, in duhul spiritualitatii lor.

Vorbesc ca un "nebun" poate... dar cu ce ma ajuta pe mine ca ortodox ca altii sunt mai pacatosi sau mai rataciti sau mai schismatici decat mine? La ce ma ajuta pe mine ortodox fiind sa fiu in Biseirca si sa nu ascult de Hristos... sa vad clar ca viata mea nu se hristifica corespunzator... dar sa ma "consolez" cu ideea ca altii (eretici, schismatici, atei) sunt mai rataciti dacat mine? ... si mai grav in loc sa ma gandesc cum sa ajut la tamaduirea lor cu harul lui Dumnezeu daca pot, eu ma gandesc cum sa le dau in "cap" ... uitand ca Dumnezeu spune "Mila voiesc iar nu jertfa" si de asemenea "ia seama la tine insuti ca sa nu cazi si tu in ispita".

In Romania, trebuie sa recunoastem ca avem o trista experienta cu Biserica Greco-Catolica. Motive de vehementa si neincredere in BC sunt in acest sens din partea ortodocsilor... insa consider ca nu este o solutie atitudinea: "cel muscat de sarpe se teme si de soparla". Nu doresc sa intru in amanunte pe acest subiect intrucat consider ca polemica este garantata. Doresc sa sublinez totusi ca nu traim nici in trecut nici in viitor ci in prezent. Trebuie sa ne dorim mantuirea in prezent, aici si acum.

În prealabil postat de nutucutu

Tomas Spidlick, catolic si iezuit, vorbeste obiectiv atit despre Biserica Ortodoxa cit si despre Biserica Catolica.El vorbeste si despre devierile din Biserica Ortodoxa, despre ereziile aparute in spatiul ortodox, fara sa piarda din vedere esenta, adica spiritualitatea ortodoxa. Dar el a ramas catolic, preot si om de stiinta. Si eu cred ca lucrarile lui merita citite pentru ca sint obiective si nepartinitoare, cel putin asa le-am vazut eu.

Sunt in asentimentul dvs. Consider scrierile sale obiective si pertinente mai ales pentru romano-catolici dar si pentru ortodocsi. Este remarcabil cum un preot prof romano-catolic reuseste o monumentala lucrare de sinteza patrisitca si filocalica ortodoxa, contribuind astfel la valorificarea tezaurului filocalic si patristic in spatul vestic unde, mai ales in prezent este o criza spirituala acuta datorita filozofiei materialiste care acapareaza mintile oamenilor... si din nefericire spiritualitatea romano-catolica nu a reusit sa contracareze exagerarile fundamentalismului materilaist ascus bine sub o fateta "umanista" in care binele si raul au fost extrem de bine amestecate sub notiunea de "vital".

În prealabil postat de nutucutu

In concluzie, poate ca in spatiul catolic nu se vorbeste prea mult despre harul/starea omului similara cu cea traita de apostoli la Schimbarea la fata. Dar asta nu inseamna ca nu se vorbeste despre tinta suprema a crestinului (unirea cu Domnul sau).

Exact. Aceasta este si parera mea pe care am conturat-o pana in prezent.
Consider pertinenta afrimatia: Faptul ca nu se vorbeste prea mult in spiritualitatea romano-catolica despre Tabor nu este un motiv suficient pentru a nega posibilitatea experientei mistice a starii de pe Tabor (care este centrala in spiritualitatea ortodoxa), desi putem afirma cu cetitudine ca starea spirituala a hristificarii corespunzatoare Golgotei este nedeplina (inferioara) in comparatie cu cea a Taborului (Scimbarea la Fata).
(Voi reveni cu detalii in alta postare).

[Eugen7]

De ce nu se mentioneaza in spiritualitatea romano-catolica vederea (cognitia) luminii (harului) Dumnezeiesc? Pentru ca nu considerau din motive rationale ca este posibila si astfel se "blocau" rational? Sau pentru ca starea de hristificare, sfintire la care tinteau (Golgota), fiind nedeplina, nu implica si aceasta vedere duhovniceasca (congnitie duhovniceasca)? Sau amandoua motivele?... sau pentru ca nu puteau datorita erorii (ratacirii) spirituale?

Faptul ca nu se mentioneaza cognitia lumina harului divin in spiritulitatea romano-catolica este suficient sa ne determine sa negam hristificarea, sfintenia potrrivit spritualitatii romano-catolice? sau este mai indicat sa vorbim de o nedeplinatate a spiritualitatii, a hristificarii, a indumnezeirii si nicidecum sa le negam total. (De asemnea va rog sa nu interpretati ca argoanta ortodoxa afirmatiile mele, caci ortodxia nu este un "club privat" ci oricine este binevenit in Biserica Ortodoxa sa fie membru al ei conform invataturii Patristice, poate vietui intru Hristos dupa modelul patristic, filocalic, ortodox).

Am considerat important sa subliniem in acest sens o prima constatare, aceea ca tinta spritualitatii roamno-catolice este Golgota (starea de jertfa) si in acest sens hristificarea a determinat si apartia stigmatelor in cazul Sfanului Francisc de Assisi (spre exemplu. Am ales acest exemplu de sfant romano-catolic intrucat consider ca nici un om intreg la minte nu poate contesta sfintenita vietii intru Hristos a acestuia, hristificarea sa).
Pe Golgota nu este decat tristete, jertfa... nu se afirma cognitia duhovniceasca inechivoca a lumii harului lui Dumnezeu, asa cum se intampla pe Tabor, la Schimbarea la Fata (tinta spiritualitatii ortodoxe).

Situatia pe care o propun analizei oneste (nadajduind in harul si ajutorul Domnului pentru intelegerea Adevarului) este urmatoarea.

Daca Sfantul Francisc de Assisi, dupa ce a atins nivelul spiritual, sfintenia, hristificarea potrivit spirtualitatii romano-catolice (Golgota) ar fi fost alaturi de Sfinti ortodocsi precum: Sfantul Simeno Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov si si-ar fi ridicat tinta spirituala catre Tabor, Schimbarea la fata (asemnea sfintilor ortodocsi) oare ar fi putut avea cognitia luminii harului lui Dumnezeu, specifica sfintilor ortodocsi mentionati?

Consider ca un raspuns lapidar (fie afirmativ, fie negativ) nu rezolva dilema.

Personal consider ca ar fi putut avea congnitia luminii harului lui Dumnezeu, indrumat fiind de patristica rasariteana (ortodoxa) in sensul deplinatatii hristificarii (care este Taborul si nu Golgota).
Ca argument in acest sens doresc sa aduc episodul mentionat in lucrarea de mai jos, inainte de anul 1054 (Marea Schisma) dar dupa anul 1000 cand un episcop latin (din zona devenita uletrior romano-catolica) a ales sa vietuiasca duhovniceste sub indrumarea Sfantului Simeon Noul Teolog si a atins inalte nivele spirituale, fiind dat ca exemplu de catre Sfintii Parinti ortodocsi.
SF. NICHITA STITHATUL - Viata Sf. Simeon Noul Teolog, ed. Herald
http://www.edituraherald.ro/bookdeta...?cod_carte=143

Ideea pe care doresc sa o subliniez este relativ simpla: cine isi doreste deplinatatea sfinteniai, hristificarii (sa afirme deplin "Nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" ) trebuie sa aiba si indrumarea potrivita in Sfanta Biserica, Sfintele Taine, Sfanta Traditie, Sfintii Parinti... intru harul lui Dumnezeu.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.