Responsabilitatea profesorului de religie

[costel]

În prealabil postat de catehumen

Personal cred ca succesul reusitei in a lucra cu un copil elev,adolescent este sa cunosti bine psihologia elevului ,din pacate modulul pedagogic pe care il studiem in facultate ,e putin cam rigid dupa parerea mea .Voi ce spuneti ? Am ales un drum bun profesor de religie sau e pierdere de timp ? Multumesc anticipat pentru raspunsuri .

Personal cred ca succesul reusitei nu sta in a cunoaste cat mai bine psihologia elevului, ci in a fi om de rugaciune. Ca sa ai cuvantul potrivit si sa rodeasca in ceilalti nu tine de cunoasterea psihologiei elevului, ci de lucrarea lui Dumnezeu. Observ ca se pune atat de mare pret pe cunoasterea acestei pshihologii, incat se uita de cel mai important lucru: Dumnezeu.

Nimic nu e piedere de timp daca e facut cu dragoste pentru ceilalti.

În prealabil postat de costel

Personal cred ca succesul reusitei nu sta in a cunoaste cat mai bine psihologia elevului, ci in a fi om de rugaciune. Ca sa ai cuvantul potrivit si sa rodeasca in ceilalti nu tine de cunoasterea psihologiei elevului, ci de lucrarea lui Dumnezeu. Observ ca se pune atat de mare pret pe cunoasterea acestei pshihologii, incat se uita de cel mai important lucru: Dumnezeu.

Nimic nu e piedere de timp daca e facut cu dragoste pentru ceilalti.

Subscriu in totalitate.
Psihologia, asa cum o cunosc eu, este in cel mai bun caz o slujitoare a Teologiei, am mai spus aceasta si deocamdata imi pastrez ferm pozitia. La fel cred ca e si cu celelalte discipline.
Iar prin Teologie nu inteleg disciplina scolara cu acest nume, ci Biserica. Iar prin teolog inteleg mai intai pe Hristofori, desi avem si acceptiunea de teolog in sensul celui care practica rugaciunea, de pilda.

Imi pare firesc ca miezul lucrarii profesorului de religie poate fi sustinut doar de un crestin vrednic. Eu, cel putin, asa ma astept sa fie, altminteri mi se pare o nebunie si un mare pericol pentru copii. De aceea am deplins deja faptul ca eu nu pot preda la disciplina religie, nu doar pentru ca nu am dosarul potrivit pentru examen, ci mai ales pentru ca nu ma consider vrednic sau, in fine, cu o viata suficient de curata pentru a fi un invatator sau un partener potrivit al elevilor pentru invatare, pentru crestere duhovniceasca.

Pe de alta parte, a fi profesor implica anumite competente, indiferent de disciplina. Printre ele se numara, ca foarte importante pentru buna desfasurare a activitatilor scolare, competentele pedagogice. iar acestea trec, in buna parte, prin psihologie.

Din pacate despre psihologie se cunosc putine lucruri de catre cei care nu sunt formati in domeniu, iar acest putin este, la randul sau, destul de deformat. Toata lumea "se pricepe" la psihologie, ca si la medicina, la politica, la fotbal... Ceea ce e adevarat, pana la un punct. Mai apoi insa, incep sa se complice lucrurile.
Partea cea mai proasta, dupa mine, este ca printre crestini exista multi oameni care percep in mod foarte critic si anxios psihologia. Aceasta reprezentare sociala a psihologiei are multe determinari si explicatii si cred ca, in timp, se vor petrece unele reasezari. Cu vremea, cu experientele de viata, vor afla si oamenii spariosi care sunt limitele intre care functioneaza psihologia iar opiniile vor fi, treptat, mai putin categorice decat sunt in prezent. Mizez pe o nuantare treptata, proces care depinde in primul rand tocmai de prestatia psihologilor.

In concluzie, cred ca prima conditie pentru un bun profesor de religie este calitatea lui umana, ce fel de crestin este. Mai apoi vine, destul de aproape si pedagogia si psihologia. Apoi mai sunt desigur multe alte variabile.

Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze atat elevii cat si pe profesorii lor!

[diana_ghiorghe]

Ce metode concrete folositi pentru a stapani o clasa "agitata" ?

Exista deja o serie de lucrari pe tema managementului clasei de elevi. Sunt multe tehnici prezentate, principii, metode, avem de unde alege. Asta in teorie.
In ce ma priveste, cat am predat la scoala, nu stiu cum s-a intamplat dar nu am avut clase "problematice". E drept ca mai veneau in cancelarie unii profesori plangind, insa eu am ales sa vin rizind... Probleme am avut mai degraba cu colegii rigizi, nu cu elevii...
"Metodele" mele concrete sunt urmatoarele:
1) Nu intru la clasa cu problemele de-acasa... Ma descalt la usa scolii de toate necazurile, supararile, resentimentele. E ca la intrarea in Biserica: intram cu o anumita stare de spirit... Grijile si toate ale noastre le lepadam... Avem de participat la o intalnire de dragoste. Sufleteasca.
2) Stilul meu de relationare este in general unul prietenos. Am invatat sa fiu cald si deschis. O repet: profesorul e un camarad, un coleg mai mare care isi sprijina colegii de cautari prin experienta sa mai bogata. Magistrocentrismul este radacina multor rautati. Clasa devine greu de condus atunci cand intri acolo cu convingerea ca tu esti sus, mare si tare, iar copiii sunt niste retarzi pe care ii vei slefui tu, profesorul. Pe masura ce intelegem mai bine locul si rolul nostru intre elevi, scad si problemele, in toate planurile.
Ma conduc dupa trei principii, de cand eram foarte tanar: 1) Marc Aureliu: "Educa-i sau pedepseste-i!"; 2) Bloom: "Nu se stie cine da si cine primeste"; 3) Elevul nu e o cutie pe care o umpli tu, cutia mai mare. Ci o flacara de care se apropie alta flacara...
3) Exclus tipetele, urletele, vorbele taioase, punerea la punct. Suntem dascali, nu gardieni. E destul ca traim intr-un stat politienesc. Copiii au nevoie de afectiune, suport, ingaduinta, blandete. La orice varsta!
4) Apelez la liderii clasei. Fiecare clasa are o ierarhie, unul sau mai multi lideri informali. Acestia trebuie castigati. majoritatea sunt perceputi ca elevi dificili, par la prima vedere elevi cu probleme. Tocmai lor le dau roluri, cum ar fi: un punct sau doua in plus la evaluare, in schimb tu ai grija de atmosfera. Merge bine metoda in clasele cu un climat mai tensionat, in acelea care au mijloace de autoreglare bazate pe forta si intimidare.
5) Am mare grija sa stiu ce vreau de la ora, de la activitatea aceea. Intru in clasa cu scopuri clare. Pe care, insa, nu le trec mecanic pe tabla, ci le negociez, le construiesc cu elevii. Ei sunt foarte incantati ca li se ia in calcul personalitatea, nevoile, interesele, dilemele, nemultumirile. Devin imediat atenti, relaxati, curiosi. Rapid dispare tensiunea. Sunt captivati. Pe de alta parte, ce-i drept, am si o disciplina generoasa... Poate la mate sau chimie ar fi mai greu...
6) Rezerv cateva minute pentru discutii amicale, deschise, fara vreo presiune. Copiii au atat de multe pe suflet... Aleg mai mereu sa ascult (in loc sa vorbesc) si exprim prin mimica si gestica acceptarea, intelegerea, compasiunea. Sprijin prompt orice element stenic, pozitiv. Ma abtin sa dau atentie aspectelor negative, in sensul ca nu le intaresc - notez, cu o simpla miscare a mimicii dar nu insist.
7) Nu ma trag cu elevii de sireturi. E important sa ne gestionam limitele. A fi bun nu inseamna a fi calcat in picioare. A fi bun nu inseamna a fi prost. Asadar practic o anumita sobrietate, insa afectuoasa, calda. Grav si totodata cald, cred ca e combinatia cea mai buna. Elevii inteleg ca au de-a face cu un om care le vrea binele insa care e foarte serios in ceea ce face. Si o lasa mai moale cu agitatiile, cu galagia etc.
8) Cand imi intind curse, capcane, siretlicuri etc. le arat subtil ca am priceput cum stau lucrurile, insa nu intru in joc, imi vad mai departe de treaba. Asadar nu intram in contre cu elevii si in acelasi timp aratam discret, fin, ca am sesizat momeala si capcana. Greu de spus in cuvinte aici... Sunt atatea nuante... Cand voi scoate primul cd cu un sir de lectii practice, o sa va trimit un exemplar...:) Desi cred ca, daca ma tine Dumnezeu sanatos, vor scoate elevii singuri, cu telefoanele lor performante, diverse videoclipuri pe net in care veti gasi pe viu modul cum lucrez...:))

Domnul sa ne ocroteasca!

P.S. O informatie pretioasa foarte, din partea unor experti din Vest care cunosc bine invatamantul romanesc, fiind traineri pe aici de cativa ani. Convingerea lor comuna, indiferent ca sunt francezi, olandezi, britanici, ar putea fi formulata cam asa: "Voi romanii sunteti mereu interesati sa invatati tot felul de tehnici pentru a-i conduce pe altii, vreti mereu sa dobanditi un "ceva" din afara, o putere daca se poate miraculoasa, dar nu prea va aratati interesati sa aflati ce fel de oameni sunteti si cum sa deveniti..." Dureros de adevarat, cred eu.
Psihologia nu e o arma de cunoastere si manipulare a altora, cum cred psihopatii de felurite genuri, ci un instrument fin de lucru cu tine insuti, mai intai, spre identificarea neajunsurilor proprii si optimizarea resurselor si abilitatilor. Nu fariseul, ci vamesul, asadar...

[catehumen]

În prealabil postat de ioan cezar

Exista deja o serie de lucrari pe tema managementului clasei de elevi. Sunt multe tehnici prezentate, principii, metode, avem de unde alege. Asta in teorie.
In ce ma priveste, cat am predat la scoala, nu stiu cum s-a intamplat dar nu am avut clase "problematice". E drept ca mai veneau in cancelarie unii profesori plangind, insa eu am ales sa vin rizind... Probleme am avut mai degraba cu colegii rigizi, nu cu elevii...
"Metodele" mele concrete sunt urmatoarele:
1) Nu intru la clasa cu problemele de-acasa... Ma descalt la usa scolii de toate necazurile, supararile, resentimentele. E ca la intrarea in Biserica: intram cu o anumita stare de spirit... Grijile si toate ale noastre le lepadam... Avem de participat la o intalnire de dragoste. Sufleteasca.
2) Stilul meu de relationare este in general unul prietenos. Am invatat sa fiu cald si deschis. O repet: profesorul e un camarad, un coleg mai mare care isi sprijina colegii de cautari prin experienta sa mai bogata. Magistrocentrismul este radacina multor rautati. Clasa devine greu de condus atunci cand intri acolo cu convingerea ca tu esti sus, mare si tare, iar copiii sunt niste retarzi pe care ii vei slefui tu, profesorul. Pe masura ce intelegem mai bine locul si rolul nostru intre elevi, scad si problemele, in toate planurile.
Ma conduc dupa trei principii, de cand eram foarte tanar: 1) Marc Aureliu: "Educa-i sau pedepseste-i!"; 2) Bloom: "Nu se stie cine da si cine primeste"; 3) Elevul nu e o cutie pe care o umpli tu, cutia mai mare. Ci o flacara de care se apropie alta flacara...
3) Exclus tipetele, urletele, vorbele taioase, punerea la punct. Suntem dascali, nu gardieni. E destul ca traim intr-un stat politienesc. Copiii au nevoie de afectiune, suport, ingaduinta, blandete. La orice varsta!
4) Apelez la liderii clasei. Fiecare clasa are o ierarhie, unul sau mai multi lideri informali. Acestia trebuie castigati. majoritatea sunt perceputi ca elevi dificili, par la prima vedere elevi cu probleme. Tocmai lor le dau roluri, cum ar fi: un punct sau doua in plus la evaluare, in schimb tu ai grija de atmosfera. Merge bine metoda in clasele cu un climat mai tensionat, in acelea care au mijloace de autoreglare bazate pe forta si intimidare.
5) Am mare grija sa stiu ce vreau de la ora, de la activitatea aceea. Intru in clasa cu scopuri clare. Pe care, insa, nu le trec mecanic pe tabla, ci le negociez, le construiesc cu elevii. Ei sunt foarte incantati ca li se ia in calcul personalitatea, nevoile, interesele, dilemele, nemultumirile. Devin imediat atenti, relaxati, curiosi. Rapid dispare tensiunea. Sunt captivati. Pe de alta parte, ce-i drept, am si o disciplina generoasa... Poate la mate sau chimie ar fi mai greu...
6) Rezerv cateva minute pentru discutii amicale, deschise, fara vreo presiune. Copiii au atat de multe pe suflet... Aleg mai mereu sa ascult (in loc sa vorbesc) si exprim prin mimica si gestica acceptarea, intelegerea, compasiunea. Sprijin prompt orice element stenic, pozitiv. Ma abtin sa dau atentie aspectelor negative, in sensul ca nu le intaresc - notez, cu o simpla miscare a mimicii dar nu insist.
7) Nu ma trag cu elevii de sireturi. E important sa ne gestionam limitele. A fi bun nu inseamna a fi calcat in picioare. A fi bun nu inseamna a fi prost. Asadar practic o anumita sobrietate, insa afectuoasa, calda. Grav si totodata cald, cred ca e combinatia cea mai buna. Elevii inteleg ca au de-a face cu un om care le vrea binele insa care e foarte serios in ceea ce face. Si o lasa mai moale cu agitatiile, cu galagia etc.
8) Cand imi intind curse, capcane, siretlicuri etc. le arat subtil ca am priceput cum stau lucrurile, insa nu intru in joc, imi vad mai departe de treaba. Asadar nu intram in contre cu elevii si in acelasi timp aratam discret, fin, ca am sesizat momeala si capcana. Greu de spus in cuvinte aici... Sunt atatea nuante... Cand voi scoate primul cd cu un sir de lectii practice, o sa va trimit un exemplar...:) Desi cred ca, daca ma tine Dumnezeu sanatos, vor scoate elevii singuri, cu telefoanele lor performante, diverse videoclipuri pe net in care veti gasi pe viu modul cum lucrez...:))

Domnul sa ne ocroteasca!

P.S. O informatie pretioasa foarte, din partea unor experti din Vest care cunosc bine invatamantul romanesc, fiind traineri pe aici de cativa ani. Convingerea lor comuna, indiferent ca sunt francezi, olandezi, britanici, ar putea fi formulata cam asa: "Voi romanii sunteti mereu interesati sa invatati tot felul de tehnici pentru a-i conduce pe altii, vreti mereu sa dobanditi un "ceva" din afara, o putere daca se poate miraculoasa, dar nu prea va aratati interesati sa aflati ce fel de oameni sunteti si cum sa deveniti..." Dureros de adevarat, cred eu.
Psihologia nu e o arma de cunoastere si manipulare a altora, cum cred psihopatii de felurite genuri, ci un instrument fin de lucru cu tine insuti, mai intai, spre identificarea neajunsurilor proprii si optimizarea resurselor si abilitatilor. Nu fariseul, ci vamesul, asadar...

Iti multumesc pentru toate sfaturile si ideile ! Am sa tin seama de ele . Tot aici la capitolul "Profesor de religie" cineva a postat ceva despre posibilitatea desfiintarii religiei din scoli ,licee. Voi ce parere aveti ? E posibil ca dupa incercarea de a scoate icoanele din salile de clasa sa urmeze ceva mai monstruos ? Scoaterea lui Dumnezeu din scoli ? Am citit cu atentie acele postari si cred ca e posibil sa se intample .Voi ce spuneti ?Cezar ce parere ai ca profesor activ ?

Sper ca nu se va intampla nimic din cele anuntate... Nu detin date concrete. Asteptam si vom vedea, deh, ce sa zic... Doamne ajuta!