Poate contine urme de lapte sau ou

În prealabil postat de ioan cezar

Marturisesc (si cine imi poate spune cuvant de lamurire, il rog s-o faca) ca eu dau inclusiv tigari celor necajiti. Inclusiv bani pe care stiu ca ii vor cheltui pe bautura sau pe alte vicii.

Consider acest mic dialog cu părintele Paisie Aghioritul edificator în problema pe care ai deschis-o:
"- Gheronda, Avva Pimea spune: "Află ce voieşte fratele şi-l odihneşte pe el". Ce vrea să spună mai exact?
- Vrea să spună că trebuie să afli ce nevoie are fratele tău, aproapele tău, şi să i-o satisfaci, în sensul cel bun. Căci şi dragostea are nevoie de discernămînt. Dacă cineva, de pildă, este lacom de mâncare, nu trebuie să-i dai mereu mâncăruri gustoase, căci aceata îl va vătăma. Vei face mâncare gustoasă pentru unul care nu are poftă de mâncare, ca să o poată mânca. Sau, este dovadă de dragoste a-i da dulciuri unui diabetic?" - Vol. V - "Patimi şi Virtuţi"

Dialogul acesta după cum putem observa se referă mai mult la aproapele nostru, la fratele nostru. Cred totuşi că se poate generaliza şi în cazul celor nevoiaşi, deşi în cazul acesta unele derogări ar putea fi acceptate.

Eu consider că unuia care poate să-şi câştige existenţa, mai rău îi faci dacă îi dai, decât dacă nu i-ai da, deşi la primă vedere pare un gest frumos de milostenie, aducând bucurie acelui om. Nu le facem rău unora pe care aşa îi învăţăm, dându-le? Eu şi copiilor, în general de ţigani, rar le dau un bănuţ...mai bine le dau de mâncare...dar şi aşa mă gândesc că le fac rău învăţându-i cu binele din partea celor "milostivi". Eu le spun aproape de fiecare dată să meargă să muncească că se vor învăţa aşa şi nu e bine. Nu se pune problema când vezi un om handicapat sau încercat de o boală/necaz...atunci nici nu se mai pune problema de a face sau nu milostenie. Părerea mea este că trebuie să fim atenţi cui facem milostenie.