Poate contine urme de lapte sau ou

[Demetrius]

În prealabil postat de zaharia_2009

Aceste produse nu sunt de frupt, nu au in compozitia lor ingrediente de dulce , nu au fost concepute (intentia si dorinta din momentul producerii) ca produse de frup , ...

Intenția și dorința lor nu are nicio legătură cu postul și nici nu-i interesează de post sau frup; ei pun acolo o specificație care să-i acopere din punct de vedere legal în cazul oricărei situații și să amăgească în folosul lor. Părerea mea.

În prealabil postat de andravenache

...
2- In al doilea rand cred ca daca ai consuma un produs despre care tu crezi ca e de post dar (fara ca tu sa banuiesti) el contine urme de lapte, oua, etc., nu e pacat; insa avand in vedere ca ai fost instiintata...

Nu prea merge cu ce cred că ar trebui să fie pentru că demonstrează că nu mă asigur; dacă nu mă asigur înseamnă că nu sunt sigur că Iisus a murit pentru mine.
Am fost înștiințat de la bun început că e post și depinde de mine cum îl respect; vina nu poate fi a altcuiva.

[andravenache]

În prealabil postat de Demetrius

Nu prea merge cu ce cred că ar trebui să fie pentru că demonstrează că nu mă asigur; dacă nu mă asigur înseamnă că nu sunt sigur că Iisus a murit pentru mine.
Am fost înștiințat de la bun început că e post și depinde de mine cum îl respect; vina nu poate fi a altcuiva.

Eu ma refeream la situatia in care, sa zicem ca ai cumparat paine ca sa o mananci cu mancarica de fasole pe care ai facut-o de post. Acum, la paine, mai rar gasesti eticheta cu ingrediente si, aproape orice om, presupune ca aceasta este facuta din faina, apa si drojdie. Dar .... daca are urme de lapte si oua (pentru ca e posibil ca in aceleasi utilaje sa se produca si cozonac, de exemplu)? Ce faci ca sa te "asiguri"? Te duci la fabrica sa vezi cum produc painea?...... La genul asta de situatii in care nu stii, ma refeream.

[AlinB]

Sarim calul, da' nu pe partea care trebuie.

Daca am fi atat de scrupulosi si cu ce mai trebuie facut pe langa postul trupesc bine ar fi ..

Dar acolo nu gasim etichete de genul "vorbire desarta, poate contine urme de barfa" iar daca nu scrie, nu este, corect?

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Sarim calul, da' nu pe partea care trebuie.

Daca am fi atat de scrupulosi si cu ce mai trebuie facut pe langa postul trupesc bine ar fi ..

Dar acolo nu gasim etichete de genul "vorbire desarta, poate contine urme de barfa" iar daca nu scrie, nu este, corect?

Imi place ideea :)
Aveti dreptate si tu si Zaharia!

În prealabil postat de AlinB

Sarim calul, da' nu pe partea care trebuie.

Daca am fi atat de scrupulosi si cu ce mai trebuie facut pe langa postul trupesc bine ar fi ..

Dar acolo nu gasim etichete de genul "vorbire desarta, poate contine urme de barfa" iar daca nu scrie, nu este, corect?

Pai da, Aline, de nu cumva caii insisi ne cam duc pe unde vor ei, neinfrinati...
Legat de asta, linkul atasat mai jos ofera un dialog in care, la un moment dat, sesizam ca parintele arhimandrit Mihail Stanciu evita sistematic sa raspunda intrebarii tintite ridicate (in numele publicului larg) de parintele Visarion Alexa. Facind, ca sa spun asa, pe "naivul", parintele Visarion se tot preface ca nu pricepe unde bate arhimandritul si repeta si tot reia intrebarea: ce trebe, domne, sa mancam in post? - ar suna pe limba romanului de astazi.
Iar parintele arhimandrit prinde cheia si tot asa, "naiv", se face ca nu vede, nu aude si ii da nainte cu teologhisirea...
Oare de ce acest mod de a dialoga? Parintii au un "dialog al surzilor", fiecare pre limba lui?...:) DA si Nu...
Da, intrucat cu o maiestrie aleasa ei fac, dupa cate pricep eu, o replicare a dialogului real dintre omul duhovnicesc si omul lumesc care se screme sa posteasca. Se screme zic, intrucat nu posteste, de fapt. Face sport, in cel mai bun caz, un sport bizar in care recordul sau performanta se exprima in cele ale stomacului si falcilor, iar nu in cele care se petrec taman acum la Olimpiada de la Londra.
Ca urmare, in jocul de rol utilizat ca metoda de a incita la reflectie si descoperire, parintele Visarion se smereste sa joace rolul "crestinului obisnuit", iar parintele Mihail joaca rolul (ca asa cere situatia convorbirii) omului duhovnicesc... (Nu ca ambii nu ar fi oameni duhovnicesti, asta e o problema care nu sta in intentie de a o ridica cumva.)

Nu, pe de alta parte, intrucat parintii par a avea o intelegere tainica privind derularea (oarecum demonstrativa, regizata frumos) a dialogului. Miza discutiei, parem ca intrezarim, este natura insasi a Postului. Menirea, rostul, TAINA postului, as indrazni sa zic...

O discutie purtata in termeni culinari pica din start in afara folosului duhovnicesc al postului.
Hristos nu este bucatar, nu S-a intrupat si nu a patimit pentru ca noi sa evitam grasimile, E-urile si sa ridicam in slavi rafinamentul produselor din soia. Nici doctor nutritionist nu este Domnul. Nici performer sportiv. Iar Biserica a randuit posturile nefiind vreun restaurant cu mancaruri de post. Ci acea pastratoare vie a cuvantului lui Dumnezeu Care a spus despre un anume neam (de demoni) ca se scoate cu rugaciune si cu post... Aha, va sa zica iarasi treaba cu demonii... Pai, fratilor, iertati-ma ca insist: avem deocamdata vreuna mai importanta? Ducem vreun alt razboi de la caderea copiilor acelora de demult?... Patimile noastre de pe urma carui amic se trag si de cine sunt cu mestesugire sprijinite? Firea noastra de cine a fost grav mutilata? De ce ne poticnim, oare, in neputinte felurite si cine ne "ajuta"? Ori, poate, nu am priceput eu inca...

In definitiv, daca ne preocupa devenirea noastra intru Fiinta lui Hristos (si cerem aceasta la rugaciune cand spunem "painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi") "ancorele" noastre fac parte din lumea Duhului, asadar din zona listei roadelor... "Organele" duhovnicesti, iar nu cele trupesti, sunt cele tintite spre a fi revitalizate si trofice cu ajutorul postului. Hrana DE CAPATAI A CRESTINULUI este duhovniceasca, iar nu trupeasca. Lacomia de a manca salam cu soia este la fel cu aceea de a rontai bomboane, ba inca e pe deasupra si stupida, ori pur si simplu masochista.
Problema nu imi pare a fi ce anume mancam, cat mai ales in ce duh ne luam hrana... Hrana postului este simpla si mai sumara ca de obicei, asta-i clar. Iar simplitatea ei vine in tandem (si oarecum in consecinta, desi mai degraba ele se sprijina reciproc) cu simplitatea cugetului, fara de care nu mai conteaza de loc simplitatea fizica si putinatatea hranei. Deci, in ce duh mancam?
Pai in ce duh? In Duhul Mariei! In Duhul Fecioarei! In Duhul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu! In Duhul Dragostei lui Hristos, asadar,
slava lui Dumnezeu ca ni-L ofera in dar, neincetat, cata vreme gasim dispozitia de a-L primi.
Insa, cata vreme atentia noastra (adica zarea preocuparilor constiintei, lumina ei) este atrasa (sedusa, ISPITITA) spre retetele culinare SI GRIJILE AFERENTE (sa nu cumva sa fie o urma de laptic, ca gata cu desavarsirea si sfintirea!, o, nerozie cutremuratoare a mintii noastre omenesti...), pesemne ca vremea de
CAINTA PENTRU PUTINA / CVASINULA NOASTRA IUBIRE
se risipeste
si postul nostru trece... fara sa postim...
SA NU FIE!
Zic si eu... Iertare ca dadui cu proasta-mi gura.

Dar mai bine sa urmarim a doua parte a dialogului amintit, despre post: http://www.trilulilu.ro/muzica-podca...nia-cultural-0

[Yasmina]

Am gasit un comentariu mai vechi al colegului de forum Mihailt,postat pe threadul dedicat Postului Adormirii Maicii Domnului,comentariu care tratreaza f echilibrat problematica postului.

"Bolnavii,batrani de peste 80 de ani,copii sunt scutiti de post.
Cine face munci grele fizice poate sa manance cu ulei a se vedea la parintele Cleopa.
Postul se tine pentru omorarea pacatelor iar nu pentru omorarea trupului care e foarte bun si e dat de preabunul Dumnezeu.
Cine tine post considerand carnea si vinul si uleiul rele in loc de a se considera pe el pacatos si nevrednic de aceste binecuvantari ale lui Dumnezeu in loc de folos duhovnicesc se alege cu paguba si se desparte de Dumnezeu prin aceasta gandire adica cade sub anatema".

În prealabil postat de ioan cezar

Dar mai bine sa urmarim a doua parte a dialogului amintit, despre post: http://www.trilulilu.ro/muzica-podca...nia-cultural-0

Frumos dialog cu părintele Mihail de la mănăstirea Antim!

Am şi eu o întrebare, oarecum legată de ceea ce spune părintele: putem vedea postul şi ca pe o oportunitate de a economisi resursele noastre destinate hranei, folosind aceste economii pentru milostenii. Deci mâncăm mai puţin şi le dăm şi altora din surplusul rezultat.

Întrebarea: este păcat să oferim mâncare "de dulce" în perioada postului? Celor care într-adevăr nu au ce să mănânce şi care nu se ştie dacă vor să ţină post?

În prealabil postat de Annyta

Întrebarea: este păcat să oferim mâncare "de dulce" în perioada postului? Celor care într-adevăr nu au ce să mănânce şi care nu se ştie dacă vor să ţină post?

In indreptarul de spovedanie scrie ca este pacat, dar acum depinde cred ca la copii si batrani mai merge sau intreaba-l pe pr duhovnic, pentru linistea ta. Eu una am cam evitat sa dau de dulce in post dar sotul meu mereu imi spunea ca daca nu au ce sa manance sa dau de dulce.

[lore86]

În prealabil postat de Annyta

Întrebarea: este păcat să oferim mâncare "de dulce" în perioada postului? Celor care într-adevăr nu au ce să mănânce şi care nu se ştie dacă vor să ţină post?

Nu toata lumea tine post. Nu poti obliga pe nimeni sa tina post, nu ii poti impune nimanui nevointa ta.

Omul acela care intradevar nu are ce sa manace , eu cred ca tine un post continuu.
In plus, nu toti sunt ortodocsi. Sau poate ca sunt ortodocsi, dar tin calendarul vechi. Or noi suntem Datori sa facem milostenie fata de fratele nostru, indiferent de culoarea lui spirituala.
Sau poate ca chiar ortodocsi fiind, nu au ajuns inca sa il cunoasca pe Domnul. Si cum ar putea sa il cunoasca, daca marturisirea noastra prin fapte nu exista?

Uneori ma gandesc la situatia mea(cand tin post, dar unul obisnuit cu fiertura, ulei etc). Daca un nevoitor in cele ale postului care a ajuns sa traiasca doar cu posmagi ar vrea sa faca o fapta de milostenie cu mine(in ideea in care nu as avea ce sa manac, as rabda foamea) si mi-ar da posmagi poate ca m-as intrista putin. Poate ca m-as bucura mai mult daca as primi ceva hrana la nivelul duhovnicesc la care ma aflu.(adica mancare fiarta).

Personal, cred ca trebuie ca milostenia sa fie insotita de dragoste. Dragoste fata de starea si neputinta aproapelui.
Iertare, poate deviez de la invatatura Bisericii. Dar asta e concluzia pe care mi-am facut-o in ani, dupa ce initial facusem legea cu barda. Unde-i lege, nu-i tocmeala, ziceam. Daca e post, e post ptr toata lumea. Ei, cand am ajuns si eu in neputinta, am vazut cat de dureroasa e legea fara dragoste.
Cred ca in subtilitatea ei, Biserica a ingaduit si masa dragostei. Ca sa nu raneasca iubirea de aproapele.Intotdeauna Biserica a aratat cat de mult il iubeste si apreciaza pe fiul/fiii ei. Si a aratat ingaduinta fata de neputintele lui.(atentie neputintele, nu pacatele!)

[Demetrius]

În prealabil postat de Annyta

...Întrebarea: este păcat să oferim mâncare "de dulce" în perioada postului? Celor care într-adevăr nu au ce să mănânce şi care nu se ştie dacă vor să ţină post?

Da, este păcat.
Postul pe care accept să-l urmez este o formă de apropiere de Dumnezeu pe Calea lui Iisus Hristos; a oferi altuia ceea ce eu nu fac(să mănânc carne) înseamnă acțiunea mea conștientă de a-l îndepărta pe acela de Dumnezeu.

Pot să-i ofer și lui mâncare de post; dacă nu ține post e treaba lui, iar eu n-am cum să-l ajut în zi de post.
Carnea pe care eu o economisesc azi, pot s-o ofer lui mâine.