Un exercitiu de imaginatie

[sophia]

În prealabil postat de Eugen7

Corect. Cu precizarea ca se refera strict la domeniul duhovnicesc (si nu cel stiintific, matematic, filozofic...).
Congnitia intelectuala duhovniceasca (in special latura contemplativa ca congnitiei intelectuale, dar si latura rationala a cognitiei intelectuale umane) nu are nevoie de imaginatie, caci SENSUL existentei obiectelor (fizice, matematice, duhovnicesti) catre care isi indreapta mintea (intelectul atat contemplativ cat si rational) omul duhovnicesc, este luminat (cognitiv) de harul Duhului Sfant... si daca omul duhovnicesc vede (duhovniceste) ce nevoie mai are de imaginatia sensului existentei? "omul duhovnicesc toate le cerceteaza si (le intelege intelectual -rational si contemplativ-duhovniceste), chiar si adancurile (lucrarii, harului necreat...) lui Dumnezeu" (I cor cap 2)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Ce inseamna a vedea duhovniceste? (Tot un simbol de fapt).
Si alt citat pe care nu-l inteleg. Tu intelegi ce scrie acolo? Eu m-am pierdut in termenii aia filozofici.

Eu totusi cred ca majoritatea oamenilor care nu stiu carte, sau pricep lucrari din astea, se bazeaza si in credinta tot pe imaginatia si sufletul lor.
Si nu cred ca este ceva rau.

Concret:

Ateul zice: Nu l-am vazut, nu exista. In cer nu este asa ceva.
Agnosticul sau cum se numeste, zice: exista, dar nu stiu exact ce si cum.
Credinciosul zice: nu L-am vazut, dar eu cred si simt ca exista. Si il descrie cum il "vede", picteaza icoane.
Deci credinciosul si-l imagineaza cumva.
Fiecare sfant are pentru noi o imagine. Si asa sunt icoanele.
Avem si moaste de sfinti si ne ducem la ele, le pipaim, ne rugam lor.