Un exercitiu de imaginatie

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Orice om ar putea sa-mi spuna:,,Si ce vrei ma,sa vindem casele si sa traim in strada?"As lasa capul in jos pt ca nici eu nu as face asta si acesta,aici vroiam sa ajung,este barometrul indepartarii noastre de Dumnezeu,slujirii idolilor din noi,masura atasamentului fata de lucrurile materiale.Noi nu vrem sa renuntam la ele,vrem si o viata buna si un drum in Rai.Oare o fi o cale de mijloc sau sunt doar unii care vor avea puterea sa urmeze calea aspra a lui Hristos?Unde este echilibrul,cum il obtinem,exista un punct la mijloc sau este fara nuanta de gri?

Am să-ţi redau tâlcuirea părintelui Arsenie Boca cu privire la pilda Tânărului Bogat.
"Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menţine. Dar, dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu şi punem altă lege în iconomia lumii, avuţia se ia de la noi şi se risipeşte. Cu orice altă lege decât cea a lui Dumnezeu avuţia se risipeşte. În ceea ce priveşte avuţia, trebuie să fim cu aceasta ca şi când n-am avea-o".

"Înţelesul bogăţiei: Nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; precum nici bogăţia nu te mântuieşte, nici sărăcia nu te osândeşte, ci cum ai sufletul tău faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuieşte sărăcia ta. Eşti bogat dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Cum stai cu sufletul şi faţă de una şi faţă de alta, de la asta atârnă mântuirea sau osândirea ta".

Iată împăraţi care s-au mântuit: Sf Împărat Constantin şi maica sa Elena, Împărăteasa Irina. Sf Ioan Gură de Aur, Sf Vasile cel Mare erau de neam înalt şi aveau bogaţii, dar aveau inima dezlipita de acestea. Pescarii aveau oameni angajaţi.

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

"Înţelesul bogăţiei: Nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; precum nici bogăţia nu te mântuieşte, nici sărăcia nu te osândeşte, ci cum ai sufletul tău faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuieşte sărăcia ta. Eşti bogat dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Cum stai cu sufletul şi faţă de una şi faţă de alta, de la asta atârnă mântuirea sau osândirea ta".

Iată împăraţi care s-au mântuit: Sf Împărat Constantin şi maica sa Elena, Împărăteasa Irina. Sf Ioan Gură de Aur, Sf Vasile cel Mare erau de neam înalt şi aveau bogaţii, dar aveau inima dezlipita de acestea. Pescarii aveau oameni angajaţi.

Subscriu asertiunii pertinente.
"Bogatia (lumeasca) de ar curge nu va lipiti INIMA de ea" (Psalmi) caci singura, bogatia duhovniceasca il poate ferici pe om.

"Bogat (lumeste) nu este acela care are cat mai multe (bogatii, posesiuni etc) ci bogat este acela care are nevoie de cat mai putine lucruri lumesti".

Bogat cu adevarat este cel "sarac (lumeste), dar cu duhul" Sfant bogat (duhovniceste).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[glykys]

În prealabil postat de ovidiu b.

Iată împăraţi care s-au mântuit: Sf Împărat Constantin şi maica sa Elena, Împărăteasa Irina. Sf Ioan Gură de Aur, Sf Vasile cel Mare erau de neam înalt şi aveau bogaţii, dar aveau inima dezlipita de acestea. Pescarii aveau oameni angajaţi.

Nu l-ai amintit pe Sfantul Nicolae, episocp bogat si atent chivernisitor la averii sale, in sensul ca nu si-a vandut deodata averea sa, ca sa scape cat mai repede de ea, ci daruia cu masura tuturor pe care ii afla in nevoie.
Nu toti sunt chemati sa fie calugari, fiecare are cate un talant sau mai multi in viata. Eu cred ca atata timp cat ne tinem de Hristos si ramanem in Biserica Lui, va avea grija sa ne arate calea pe care sa mergem.

În prealabil postat de glykys

Nu l-ai amintit pe Sfantul Nicolae, episocp bogat si atent chivernisitor la averii sale, in sensul ca nu si-a vandut deodata averea sa, ca sa scape cat mai repede de ea, ci daruia cu masura tuturor pe care ii afla in nevoie.

Aşa este...să-mi fie ruşine.

În prealabil postat de ovidiu b.

Am să-ţi redau tâlcuirea părintelui Arsenie Boca cu privire la pilda Tânărului Bogat.
"Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Noi suntem iconomi. Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni, Stăpânul averii ne-o menţine. Dar, dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu şi punem altă lege în iconomia lumii, avuţia se ia de la noi şi se risipeşte. Cu orice altă lege decât cea a lui Dumnezeu avuţia se risipeşte. În ceea ce priveşte avuţia, trebuie să fim cu aceasta ca şi când n-am avea-o".

"Înţelesul bogăţiei: Nu sărăcia te mântuieşte, nici bogăţia nu te osândeşte; precum nici bogăţia nu te mântuieşte, nici sărăcia nu te osândeşte, ci cum ai sufletul tău faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere, iată că nu te mântuieşte sărăcia ta. Eşti bogat dar desfăcut cu inima de bogăţia ta, iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. Cum stai cu sufletul şi faţă de una şi faţă de alta, de la asta atârnă mântuirea sau osândirea ta".

Foarte frumoasa talcuire,va multumesc,arata masura profund duhovniceasca a Parintelui Boca,asta daca mai existau indoieli.Deci pana la urma este vorba de starea interioara,transformarea sufletului,metanoia sau cum vreti sa-i spunem, care influenteaza actiunea exterioara si determina si soarta sufletului.Sfantul Vasile cel Mare,intr-o omilie catre tineri :),mai exact Omilia a XXII-a catre tineri, spunea asa(va las si eu acest cuvant de incheiere ca semn de multumire pt talcuirea dvs):

,,Nici slava stramosilor, nici puterea trupului, nici frumusetea, nici maretia, nici cinstea data de toti oamenii, nici chiar demnitatea de imparat, in sfarsit, nimic din cele ce pot fi numite mari de oameni nu le socotim vrednice de dorit si nici nu admiram pe cei ce le au, ci prin nadejdile noastre, mergem mai departe si facem totul pentru pregatirea altei vieti.Sustinem ca trebuie sa iubim si sa urmarim din toata puterea cele ce ne pot ajuta la pregatirea celeilalte vieti, iar pe cele care nu tintesc spre viata aceea, sa le trecem cu vederea, ca fiind fara de valoare.

Care este aceasta viata, unde este si cum o vom trai, sunt intrebari la care n-am sa raspund acum, pe de o parte, pentru ca ne-ar departa de subiectul de fata, iar pe de alta parte, pentru ca ar trebui sa am ascultatori mai in varsta decat voi. Poate ca v-as arata indeajuns spunandu-va atat numai, ca daca cineva ar aduna cu mintea si ar strange la un loc toata fericirea de cand exista oameni, ar gasi ca nu poate fi egalata nici cu cea mai mica parte din bunatatile acelei vieti, ci, mai mult, toate bunurile din aceasta lume sunt mai prejos ca valoare decat cel mai mic dintre bunurile celeilalte lumi; si sunt tot atat de departe unele de altele pe cat este de departe umbra si visul de lucrurile reale. Dar, mai bine spus, ca sa ma folosesc de un exemplu mai potrivit, pe cat este mai de pret tuturora sufletul decat trupul, pe atat este si deosebirea dintre cele doua vieti. Spre viata aceasta ne conduc Sfintele Scripturi, care ne instruiasc cu cuvintele lor pline de taina.

Pentru viata vesnica v-as indemna sa strangeti merinde, miscand, dupa cum spune proverbul, orice piatra de unde ati putea avea folos. Sa nu ne temem ca este greu si ca este nevoie de osteneala! Sa ne aducem aminte de inteleptul care ne-a sfatuit ca trebuie sa alegem viata cea mai buna si sa facem fapte de virtute, cu nadejdea ca obijnuinta va face placuta o viata ca aceasta. Este rusinos sa pierdem prezentul, iar mai tarziu sa rechemam trecutul, cand cainta nu ne mai foloseste."

Doamne ajuta!+