Ganduri despre dogmatica in general

[Tartaruga]

În prealabil postat de Lucian008

Invataturile despre Fiinta lui Dumnezeu, despre Persoanele Sfintei Treimi, despre Taine, despre Biserica etc au fost fie predicate de Hristos, fie traite (exemplul Persoanei Sale), fie revelate ulterior prin pogorarea Duhului Sfant. Sa spunei ca invataturile au aparut ulterior si ca ele au fost cele care au divizat crestinatatea, si nu mandria si egoismul unora este un mare neadevar.
Si am sa dau un singur exemplu: Hristos nu a spus despre Sine ca este Om adevarat si Dumnezeu adevarat. Dar asta este realitatea. Ulterior s-au trezit niste rataciti care au spus ca nu a fost decat Dumnezeu. Oare nu Il vom iubi mai mult pe cel ce a luat trupul nostru stricacios, supus degradarii, suferintei si mortii, si lund asupara-Si pacatele noastre ne-a mantuit? Deci nu conteaza adevarul? Nu conteaza invatatura si dogma?

Iisus s-a numit pe sine atat cu denumirea de Fiu al Omului cat si de Fiu al lui Dumnezeu. Iar ca om a murit pe cruce. Ca Dumnezeu nu avea cum sa moara. Acum daca vin unii si contesta nu numai ceea ce Iisus a facut si a zis, dar inclusiv evidenta: Dumnezeu nu putea muri iar Iisus a murit pe cruce, asta nu inseamna ca ulterior noi ne putem permite sa mai introducem cu de la noi putere si altele, de exemplu dogma care i-a divizat pe ortodocsii rasariteni de cei orientali. Asta este doar un exemplu, dar sunt mai multe. Toate diviziunile dintre crestini sunt pe cauze dogmatice nebiblice ci "revelate" ulterior. Cu o exceptie: Martorii lui Iehova unde cauza este in chiar modificarea bibliei, deci acestia ies din start din discutie fiind eretici puri ca si musulmanii dealtfel.

Asta nu schimba insa faptul ca Dumnezeu este iubire si dreptate, ca atare a-l iubi pe Dumnezeu nu inseamna a spune: "Dumnezeu te iubesc pentru ca eu stiu ca tu esti Trinitate si etc. etc" ci a-l iubi pe Dumnezeu inseamna ceea ce Dumnezeu insusi a spus: a-l iubi pe aproapele si a lucra dreptatea in viata proprie. Tocmai iubitorii de dogmatism exagerat in defavoarea iubirii persoanelor sunt iubiristii adevarati, iar dogmatismul devine astfel idolatrie pentru ca este iubit pentru el insusi crezandu-se ca se iubeste Dumnezeu...

Evanghelia trebuie cunoscuta pentru a scapa de Judecata si a ajunge astfel in Imparatie mai repede. Asta insa nu inseamna ca cei care nu au avut sansa cunoasterii ei nu mai au nici o sansa. Dumnezeu este iubire si atata timp cat se practica iubirea totul este ok. Si de fapt cei care practica iubirea n-au nici o grija...

Pentru mine, Dogmatica nu este o disciplina care prezinta si ordoneaza/comenteaza/teoretizeaza scorneli omenesti. Intrucat dogmele de care "stralucesc sfintii", cum cantam la un acatist, nu sunt creatii ale mintilor omenesti (cum nu mai obosesc sa ne tot sugereze rau-voitorii). Ci revelatii dumnezeiesti, evident cu temeiul (pentru noi cautatorii unui Testament, iar nu ca izvor, caci Izvorul e Unul Intreit) in Predanie si Scriptura.
Predania nu a facut decat, mai intai, sa fixeze aceste dogme (adevaruri revelate, eterne, fixe, imuabile) in scris si in alte forme comunicabile in istoria Bisericii.
Apoi sa le dezvolte anumite laturi, prin ceea ce a fost trait de Sfintii Parinti si adus la expresie deplina in Sinoadele Ecumenice.
Exista o continuitate (si dezvoltare) deplina a revelatiei Dumnezeiesti, fixata (partial) in Scriptura de catre Sfanta Traditie a Bisericii, inlauntrul tainei dogmelor.
Dogmele sunt, pentru mine, in primul rand taina vietuirii sfinte a Parintilor in Duhul Revelatiei, in Duhul Evangheliei.
Ca urmare, consider ca orice atingere cu gandul, cu vorba sau in orice alt mod a dogmelor, nu reprezinta altceva decat un act grav de cadere a (pseudo)crestinului inaintea lui Dumnezeu. (Pacat de moarte? Hula? Nu ma pricep sa nuantez si nu-i menirea mea...)
Aceasta si nu alta este convingerea pe care o nutresc deocamdata in privinta dogmelor si a Dogmaticii.
Cuvant Dumnezeiesc, trait si dezvoltat de sfintii lui Dumnezeu in Istoria Bisericii, in Predanie, pentru ca noi acestia, de ieri de azi dintotdeauna, sa avem mereu un reper, sa nu ratacim in noaptea preumblarilor noastre. Ci sa ajungem, la bun sfarsit, Acasa. Spre Slava lui Dumnezeu, in veci!

În prealabil postat de Tartaruga

Iisus s-a numit pe sine atat cu denumirea de Fiu al Omului cat si de Fiu al lui Dumnezeu. Iar ca om a murit pe cruce. Ca Dumnezeu nu avea cum sa moara. Acum daca vin unii si contesta nu numai ceea ce Iisus a facut si a zis, dar inclusiv evidenta: Dumnezeu nu putea muri iar Iisus a murit pe cruce, asta nu inseamna ca ulterior noi ne putem permite sa mai introducem cu de la noi putere si altele, de exemplu dogma care i-a divizat pe ortodocsii rasariteni de cei orientali. Asta este doar un exemplu, dar sunt mai multe. Toate diviziunile dintre crestini sunt pe cauze dogmatice nebiblice ci "revelate" ulterior. Cu o exceptie: Martorii lui Iehova unde cauza este in chiar modificarea bibliei, deci acestia ies din start din discutie fiind eretici puri ca si musulmanii dealtfel.

Asta nu schimba insa faptul ca Dumnezeu este iubire si dreptate, ca atare a-l iubi pe Dumnezeu nu inseamna a spune: "Dumnezeu te iubesc pentru ca eu stiu ca tu esti Trinitate si etc. etc" ci a-l iubi pe Dumnezeu inseamna ceea ce Dumnezeu insusi a spus: a-l iubi pe aproapele si a lucra dreptatea in viata proprie. Tocmai iubitorii de dogmatism exagerat in defavoarea iubirii persoanelor sunt iubiristii adevarati, iar dogmatismul devine astfel idolatrie pentru ca este iubit pentru el insusi crezandu-se ca se iubeste Dumnezeu...

Evanghelia trebuie cunoscuta pentru a scapa de Judecata si a ajunge astfel in Imparatie mai repede. Asta insa nu inseamna ca cei care nu au avut sansa cunoasterii ei nu mai au nici o sansa. Dumnezeu este iubire si atata timp cat se practica iubirea totul este ok. Si de fapt cei care practica iubirea n-au nici o grija...

Excelent, sora! Ai surprins esenta esentei!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Excelent, sora! Ai surprins esenta esentei!

Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !

În prealabil postat de cristiboss56

Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !

Inteleg....interesanta asertiune...
Oricum, eu fiind cu mult mai mult Solarian decat Colon (ca sa folosesc o figura de stil din SF-ul asimovian drag mie, care in acest caz e partial suprapusa realitatii), nu prea pot fi manipulat de nimeni, nici macar de cineva care are la dispozitie magnetismul emotional feminin. Puteti fi pe pace: tumultul meu de cautator si "eretic ca vocatie", cum m-a numit un prieten, speriat de imensa mea libertate conceptuala si de atitudini in raport cu Ekklesia, este si va ramane singura sursa de impuls-spre-scepticism: nimeni nu ma poate manipula. Si cred ca fratele Iustin, desi extrem de diferit conceptual {si nu numai} de mine, ii este alaturi din ratiuni de convergenta ideatica in exclusivitate, ca si mine, de altfel. Chiar admir gandirea sorei Adriana, si o gasesc, pana la un punct, convergenta celei pe care, din mila lui Dumnezeu si a Preasfintei Fecioare, o am ca talant de lucrat si inmultit. Vietile particulare, sau afinitatile, de orice fel, ale fratilor/surorilor de pe forum sau de oriunde nu sunt in topul curiozitatilor mele.
P. S. In cu totul alta ordine de idei, Sfantul Mucenic Mercurie m-a fascinat dintotdeauna. Sincer, ma gandesc ca nimicirea imparatului Julianus Apostata de catre el este o preinchipuire a nimicirii lui Anti de catre Domnul, la finele veacurilor. As dori sa scriu ceva despre aceasta, cu slabele mele puteri, si sa imi spuneti parerea dvs., daca gasiti cu cale. Va multumesc.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

nu prea pot fi manipulat de nimeni, nici macar de cineva care are la dispozitie magnetismul emotional feminin. nimeni nu ma poate manipula.
P. S. In cu totul alta ordine de idei, Sfantul Mucenic Mercurie m-a fascinat dintotdeauna. Sincer, ma gandesc ca nimicirea imparatului Julianus Apostata de catre el este o preinchipuire a nimicirii lui Anti de catre Domnul, la finele veacurilor. As dori sa scriu ceva despre aceasta, cu slabele mele puteri, si sa imi spuneti parerea dvs., daca gasiti cu cale. Va multumesc.

Cand spui cu atata convingere ca nimeni nu te poate manipula , l-ai uitat pe specialistul manipularii , diavolul , caci el lucreaza peste tot , si mai nou acum si in spatiul virtual !
Draga frate , te invit sa scri cu mult drag aici :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=3122

[iustin10]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Inteleg....interesanta asertiune...
Oricum, eu fiind cu mult mai mult Solarian decat Colon (ca sa folosesc o figura de stil din SF-ul asimovian drag mie, care in acest caz e partial suprapusa realitatii), nu prea pot fi manipulat de nimeni, nici macar de cineva care are la dispozitie magnetismul emotional feminin. Puteti fi pe pace: tumultul meu de cautator si "eretic ca vocatie", cum m-a numit un prieten, speriat de imensa mea libertate conceptuala si de atitudini in raport cu Ekklesia, este si va ramane singura sursa de impuls-spre-scepticism: nimeni nu ma poate manipula. Si cred ca fratele Iustin, desi extrem de diferit conceptual {si nu numai} de mine, ii este alaturi din ratiuni de convergenta ideatica in exclusivitate, ca si mine, de altfel. Chiar admir gandirea sorei Adriana, si o gasesc, pana la un punct, convergenta celei pe care, din mila lui Dumnezeu si a Preasfintei Fecioare, o am ca talant de lucrat si inmultit. Vietile particulare, sau afinitatile, de orice fel, ale fratilor/surorilor de pe forum sau de oriunde nu sunt in topul curiozitatilor mele.

Welcome to the club :) Suntem mai ciudati e drept , dar cand prea multa cumintenie conceptuala nu se regaseste si in simplitatea exterioara , apar specimene rebele ca noi ,care in felul nostru agitat ,vrem sa spunem ca ceva nu e in regula .Nici cu noi,da nici cu ceilalti. Putem purta germenul unei mari smerenii viitoare ,nu trebuie sa fim confundati neapart cu ratacitii, ci mai degraba cu cautatorii.
Eu sunt de parere ca toti avem de fapt suflete minunate,si de aia imi e greu sa mai judec pe cineva.Adica credinta din noi e de fapt minunata.
Uite ,ca sa dau un exemplu ,rugaciunea aiursitica a lui cristi pt mine,caci presupunea judecata si excluderea mea , pe mine m-a linistit f mult . Pentru ca i-am simtit sufletul.
Asa cred ca si Dumnezeu se uita mult la sufletele noastre,si nu la ce indrugam noi pe aici.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Welcome to the club :) Suntem mai ciudati e drept , dar cand prea multa cumintenie conceptuala nu se regaseste si in simplitatea exterioara , apar specimene rebele ca noi ,care in felul nostru agitat ,vrem sa spunem ca ceva nu e in regula .

Tu esti demult pe forum, abia acum ai observat ca sunt multi pe forum care au conceptii din ecumenism? De fapt era grupul dominant pe forum, acum unii au aflat mai multe despre dreapta invatatura, iar unii s-au retras. Si penticostalul, scotianul, MariS, cativa catolici si ortodocsi aveau puncte de vedere comune, desi religii diferite.

[Decebal]

În prealabil postat de iustin10

Eu sunt de parere ca toti avem de fapt suflete minunate,si de aia imi e greu sa mai judec pe cineva.

În cazul ăsta este necesar să decretăm că şi Stalin şi Hitler sau alţii şi alţii ca ei aveau suflete minunate, şi tocmai din acest motiv au trecut atâţia prin foc şi sabie. Ba unii spun că şi Diavolul are un suflet minunat, oricât s-ar împotrivi el lui Dumnezeu şi oricât a încercat să Îl ispitească pe Christos să nu cumva să purceadă la mântuirea lumii. Ba chiar alţii spun că şi duhurile drăceşti sunt minunate. Ce mai, că "doar toţi suntem minunaţi ..."

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

În cazul ăsta este necesar să decretăm că şi Stalin şi Hitler sau alţii şi alţii ca ei aveau suflete minunate, şi tocmai din acest motiv au trecut atâţia prin foc şi sabie. Ba unii spun că şi Diavolul are un suflet minunat, oricât s-ar împotrivi el lui Dumnezeu şi oricât a încercat să Îl ispitească pe Christos să nu cumva să purceadă la mântuirea lumii. Ba chiar alţii spun că şi duhurile drăceşti sunt minunate. Ce mai, că "doar toţi suntem minunaţi ..."

Cred ca exagerezi. Gandeste-te mai bine la Saul daca vrei intr-adevar sa intelegi despre ce este vorba.