Ganduri despre dogmatica in general

[iustin10]

În prealabil postat de cristiboss56

Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !

Daga cristi
Cat va tine forumul asta ,nu cred ca o sa ai ocazia sa vezi vreo convertire,nici intr-un sens nici in altul.Doar cineva parca zicea ca a fost ajutata de un baiat de pe forum sa se intoarca la ortodoxie. Cine si ar lasa credinta pt niste vorbe?
Mie imi place f mult cum gandeeste Adriana ,pentru ca surprinde esenta crestinismului .
Si pentru caldura ei sufleteasca,Domnul o va indruma poate si spre credinta adevarata ( eu nu stiu care e aceea,eu doar cred intruna )
La fel cum si tu,sub aspectul tau morocanos esti plin de iubire,deci faci parte dintre iubiristi :P . Exista un limbaj al cuvintelor,si exista un alt limbaj al inimilor .
In mod normal ar trebui sa turbez ca iubirea e luata in deridere. Dar ma amuz si ma umplu de drag,imi place mult termenul asta de iubiriist, pentru ca imi intareste convingerea ca a-ti inteles esentialul: prin iubire, in ortodoxie, catre iubire .

[Tartaruga]

În prealabil postat de cristiboss56

Mare atentie la iubire , iubiristi , maniacoiubiristi , confuzioiubiristi , sexoiubiristi , si alte nuante de iubire inselatoare , caci surioara Adriana deja a atras in plasele iubirii terestre pe fratiorul nostru Iustin , atat si atat de dezorientat de ata iubirism . . . !

Draga Cristi,

Era vorba de acea iubire desavarsita a Tatalui Ceresc pe care trebuie sa o avem si noi pentru a putea ajunge fiii Lui, ca altfel nu trecem de la moarte la viata in Imparatie ci facem coada la Judecata. Nu cred ca aceasta iubire desavarsita a Tatalui la care suntem cu totii chemati isi merita calificativele enuntate de dvs.
Multa pace si lumina intelegerii desavarsite sa va dea Domnul!

[iustin10]

În prealabil postat de Tartaruga

Draga Cristi,

Era vorba de acea iubire desavarsita a Tatalui Ceresc pe care trebuie sa o avem si noi pentru a putea ajunge fiii Lui, ca altfel nu trecem de la moarte la viata in Imparatie ci facem coada la Judecata. Nu cred ca aceasta iubire desavarsita a Tatalui la care suntem cu totii chemati isi merita calificativele enuntate de dvs.
Multa pace si lumina intelegerii desavarsite sa va dea Domnul!

Draga sora
Cristi vede iubirea impreunata si cu dogma credintei.De aceea e el impotriva noastra,dar el nu e impotriva iubirii. El nu vede dogma credintei in noi,si i se pare ca atunci si iubirea noastra e ratacita. Nu batjocoreste iubirea,ci ii e mila de noi cei rataciti.
In final o sa ne convingem toti ca de fapt vorbim de acelasi lucru.Dar pt asta noi va mai trebui sa invatam putina dogma,ca nu e rea, iar el va mai trebui sa invete putina iubire.Nu e minunat ca putem progresa impreuna?

[Tartaruga]

În prealabil postat de iustin10

Draga sora
Cristi vede iubirea impreunata si cu dogma credintei.De aceea e el impotriva noastra,dar el nu e impotriva iubirii. El nu vede dogma credintei in noi,si i se pare ca atunci si iubirea noastra e ratacita. Nu batjocoreste iubirea,ci ii e mila de noi cei rataciti.
In final o sa ne convingem toti ca de fapt vorbim de acelasi lucru.Dar pt asta noi va mai trebui sa invatam putina dogma,ca nu e rea, iar el va mai trebui sa invete putina iubire.Nu e minunat ca putem progresa impreuna?

Draga Iustin,

Daca asa stau lucrurile cu Cristi, atunci e minunat cum sa nu! :)

Poate ca ar trebui creata si dogma iubirii desavarsite a Tatalui precum si dogma chemarii noastre la aceasta desavarsire pentru a putea deveni fiii Sai si a mosteni astfel Imparatia (caci mostenirea se da doar fiilor), si apoi totul va fi in armonie :)

„Iubirismul” cred că s-ar traduce prin „iubire declarativă”, „sentimentalism”, „iubire inconsistentă”. Iar la el se ajunge dintr-o credinţă naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învăţăturile deoparte şi să ne apucăm să-i iubim pe toţi.
Or, de la cei care s-au îndeletnicit cu deprinderea iubirii vreme îndelungată, putem vedea că nu-i deloc uşor, că pentru a iubi trebuie să ne dezbărăm de toate formele egoismului nostru, să ne lepădăm de noi înşine; să ne deprindem cu o viaţă jertfelnică. Iar pentru a o practica pe aceasta e nevoie de învăţătură şi de învăţători. Întrucât aşa a lăsat Domnul. A venit, i-a învăţat pe apostoli şi le-a spus să meargă şi să dea mai departe ceea ce au primit.

Altfel spus: Iubirea e treabă serioasă.

În prealabil postat de N.Priceputu

... o credinţă naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învăţăturile deoparte şi să ne apucăm să-i iubim pe toţi.
Or, de la cei care s-au îndeletnicit cu deprinderea iubirii vreme îndelungată, putem vedea că nu-i deloc uşor, că pentru a iubi trebuie să ne dezbărăm de toate formele egoismului nostru, să ne lepădăm de noi înşine; să ne deprindem cu o viaţă jertfelnică. Iar pentru a o practica pe aceasta e nevoie de învăţătură şi de învăţători. Întrucât aşa a lăsat Domnul. A venit, i-a învăţat pe apostoli şi le-a spus să meargă şi să dea mai departe ceea ce au primit.

Altfel spus: Iubirea e treabă serioasă.

Zici rar, ce-i drept. Si zici bine!...:)
Oarecum in zona zic si eu: libertatea e o floare care creste cu multe ingradiri.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

„Iubirismul” cred că s-ar traduce prin „iubire declarativă”, „sentimentalism”, „iubire inconsistentă”. Iar la el se ajunge dintr-o credinţă naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învăţăturile deoparte şi să ne apucăm să-i iubim pe toţi.

Aţi sesizat foarte bine. Vă amintiţi de tăuraşul Ferdinand, de la desene animate ? Iubirismul promovează o viziune a legăturii cu Dumnezeu ca un fel de parfum. "Îl simţim pe Dumnezeu", adică "Îl mirosim pe Dumnezeu", religia e ceva ce facem cu nasul. Când colo, ea de fapt este dogmă şi praxă. Învăţătură şi practică. Interesant e că iubiriştii, câtă alergie au faţă de învăţătură, dezvoltându-şi până la urmă învăţătura lor simplificată, tot atâta au şi faţă de liturgică, ajungând la o liturgică paralelă. Fond şi formă, dogmă şi liturgie ei numesc "tipare", din care sunt hotărâţi să iasă în mod imprudent, fără să sesizeze că ieşirea din tipare vechi înseamnă intrarea în tipare noi. Numai că sunt tipare şi tipare, numai unele vin de la Dumnezeu.
Iubirism şi relativism sunt două aspecte ale modernismului, adică acea deviere numită de Sf Pius al X-lea "panerezia secolului nostru" şi împotriva căreia el, predecesorii şi urmaşii lui au scris numeroase documente culminând cu "Pascendi Dominici Gregis" a cărui traducere o voi termina în curând. De ce "panerezie" şi nu "erezie" ? Fiindcă, până acum, Biserica s-a obişnuit cu erezii punctuale, cu o negare (sau greşită interpretare) a unuia sau altuia dintre articolele credinţei. Or, panerezia secolului nostru este "transversală peste dogme", impregnând cu eroare fiecare aspect. Asta o face proteică (iubiriştii şi relativiştii au oroare faţă de orice sistemă) şi mereu surprinzătoare: nu ştii niciodată din ce tufiş apare iepuraşul. Sau tăuraşul Ferdinand, dacă preferaţi.

[Tartaruga]

În prealabil postat de N.Priceputu

„Iubirismul” cred că s-ar traduce prin „iubire declarativă”, „sentimentalism”, „iubire inconsistentă”. Iar la el se ajunge dintr-o credinţă naivă că iubirea este la îndemâna tuturor, că putem lăsa toate învăţăturile deoparte şi să ne apucăm să-i iubim pe toţi.
Or, de la cei care s-au îndeletnicit cu deprinderea iubirii vreme îndelungată, putem vedea că nu-i deloc uşor, că pentru a iubi trebuie să ne dezbărăm de toate formele egoismului nostru, să ne lepădăm de noi înşine; să ne deprindem cu o viaţă jertfelnică. Iar pentru a o practica pe aceasta e nevoie de învăţătură şi de învăţători. Întrucât aşa a lăsat Domnul. A venit, i-a învăţat pe apostoli şi le-a spus să meargă şi să dea mai departe ceea ce au primit.

Altfel spus: Iubirea e treabă serioasă.

Asa este, desavarsirea in iubire este drum anevoios si ingust pe care putini il gasesc, insa nu degeaba Evanghelia inseamna Buna vastire. Tocmai de aceea este Buna vestire si nu o Vestire trista pentru ca acum, prin Jertfa de sange a Domnului facuta pentru iertarea pacatelor noastre, este in sfarsit posibil pentru noi sa iubim desavarsit. Si aceasta veste buna au fost trimisi in lume apostolii sa ne vesteasca.
Trebuie invatator cu siguranta insa trebuie ales bine invatatorul. Pentru o nevointa atat de deosebita si dificila, desavarsirea in iubire, trebuie ales invatatorul cel mai bun si mai iscusit iar acesta nu este decat unul singur: cel ce a zis "fara Mine voi nu puteti nimic" si "sa nu numiti pe nimeni invatator caci voi un singur invatator aveti, pe Mine". Cine crede ca poate invata desavarsirea avand invatator mai mic decat Acesta, se inseala. Iar cine se intreaba cum poate el sa il aiba invatator pe Iisus avand in vedere ca nu il poate vedea niciodata cu ochii trupesti si nici auzi cu urechile trupesti, este foarte simplu cum trebuie facut: cum a zis Invatatorul: cereti Duh Sfant si veti primi iar Duhul Sfant va va aminti cele spuse de El. Cu alte cuvinte, prin Duhul Sfant invatatorul vorbeste cu toti ucenicii Sai iar acest Duh Sfant trebuie pur si simplu cerut cu credinta si el va fi primit. Si de aceea Invatatorul a spus ca stie cum anume sa isi recunoasca apoi ucenicii: dupa iubirea pe care au avut-o pentru ceilalti...

[Lucian008]

În prealabil postat de Tartaruga

Iisus s-a numit pe sine atat cu denumirea de Fiu al Omului cat si de Fiu al lui Dumnezeu. Iar ca om a murit pe cruce. Ca Dumnezeu nu avea cum sa moara. Acum daca vin unii si contesta nu numai ceea ce Iisus a facut si a zis, dar inclusiv evidenta: Dumnezeu nu putea muri iar Iisus a murit pe cruce, asta nu inseamna ca ulterior noi ne putem permite sa mai introducem cu de la noi putere si altele, de exemplu dogma care i-a divizat pe ortodocsii rasariteni de cei orientali.

Si asa ajungem la lucruri ce tin de dogmatica.

Ce inseamna moartea? Despartirea trupului de suflet. Moarte nu inseamna suprimare. Hristos a fost om si Dumnezeu si cele doua firi au fost nedespartite. Au fost nedespartite si in momentul "desprinderii" trupului de suflet. Tocmai jertfa pe cruce si prezenta si a firii dumnezeesti pe cruce ne-a mantuit pe noi.

Ps1: Hristos a spus si despre noi ca putem fi fii ai lui Dumnzeu, iar asta nu ne face dupa fire dumnezei.

Ps2: Deci nu invataturile si dogmele au despartit crestinismul, ci mandria si egoismul. Invataturile nu au fost inventate, ci comunicate de Hristos si revelate de Duhul Sfant. Despartirea a survenit ca urmare a schimbarii lor de catre unii.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Lucian008

Si asa ajungem la lucruri ce tin de dogmatica.

Ce inseamna moartea? Despartirea trupului de suflet. Moarte nu inseamna suprimare. Hristos a fost om si Dumnezeu si cele doua firi au fost nedespartite. Au fost nedespartite si in momentul "desprinderii" trupului de suflet. Tocmai jertfa pe cruce si prezenta si a firii dumnezeesti pe cruce ne-a mantuit pe noi.

Ps1: Hristos a spus si despre noi ca putem fi fii ai lui Dumnzeu, iar asta nu ne face dupa fire dumnezei.

Ps2: Deci nu invataturile si dogmele au despartit crestinismul, ci mandria si egoismul. Invataturile nu au fost inventate, ci comunicate de Hristos si revelate de Duhul Sfant. Despartirea a survenit ca urmare a schimbarii lor de catre unii.

Lucian,

Daca incluzi in "dogma" doar ceea ce a spus Domnul in Evanghelie, ca de exemplu cele ce le-ai afirmat aici, atunci intr-adevar aceasta invatatura si dogma nu separa crestinatatea nici la ora actuala, toti crestinii cred in Evanghelie. Eu insa nu despre acestea vorbeam ci exact despre celelalte care nu sunt in evanghelie, acelea ii separa pe crestini.