Dogme in diferite biserici

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nici pe departe. Singurul lucru necesar pentru ca dogma mea să fie fundamentul moral al vieţii mele este să o iau drept adevărată, nu să o înţeleg. Când eram copil, eu nu înţelegeam de loc de ce nu e bine să furi (aşa cum nu înţeleg nici acum). Dar, părinţii mei mi-au spus că nu e bine să fur şi au insistat asupra acestui lucru de neînţeles. Aşa l-am crezut, în baza autorităţii lor: dacă părinţii mei, care ştiu atât de multe lucruri şi care sunt cei mai buni prieteni ai mei spun că nu e bine să fur, înseamnă că nu e bine să fur, oricât de absurd pare. Cu atât mai mult, când Cristos ne spune ceva, înseamnă că aşa este.

Fiindcă, fără dogmatică, nu putem aprofunda nici ce este acela respect, nici ceea ce este aceea iubire.

Fără îndoială, da. Poate nu întotdeauna într-o formă atât de cristalizată, de definită precum astăzi, dar, cel puţin la un nivel intuitiv, le-au cunoscut. Revelaţia generală s-a încheiat, Dumnezeu a descoperit adevărurile Sale generale. Mai sunt posibile revelaţii particulare, lucruri cu caracter evenimenţial, de exemplu, precum recent în Coasta de Fildeş, o statuie a Sfintei Fecioare ar putea plânge cu lacrimi hemoragice, iar acest fapt ar putea anunţa anumite lucruri, dar nu ceva la nivel dogmatic. Ideea de "dogme noi" este foarte...antidogmatică, foarte modernistă. Nu uitaţi: ele au fost crezute de toţi, DINTOTDEAUNA, de peste tot.



"Mă întreb", dar "sunt convinsă". Dacă aveţi păreri preformate, de ce să mai întrebaţi ? Toţi preoţii pe care i-am cunoscut eu aveau o bună pregătire, cu mult deasupra mea, în privinţa dogmaticii. O studiaseră sistematic, iar acest lucru se vedea.



Ceea ce am observat eu la cei veniţi din ateism sau păgânismul de zi cu zi al superstiţiilor este o completă opacitate la dogmatică. Ei sunt pe atât de incapabili să vadă diferenţe dogmatice pe cât sunt europenii să vadă diferenţe între chinezi: par la fel, toţi au ochii oblici.



Faptul că nu putem înţelege pe deplin dogmele nu înseamnă că nu putem recunoaşte caracterul adevărat sau fals al unei propoziţii ce se vrea dogmatică. Putem face asta în baza a ceea ce ne-a spus Dumnezeu: este concordant ce auzim acum cu ceea ce ştim că ne-a spus Dumnezeu ? Ce anume şi cum ne-a spus Dumnezeu ? Revedeţi cele 4 izvoare ale credinţei.


Dar în niciun caz dogmele nu m-au atras. Am şi dificultate de a înţelege cum o dogmă ar putea avea caracter atractiv, poate doar având în vedere Cine este autorul ei. Eu am citit în Carte că Domnul a întemeiat o Biserică indefectibilă ("pe care porţile iadului nu o vor birui") şi toată problema a fost care e aceea din oferta largă de comunităţi ecleziale de pe piaţă. Deci, problema nu se pune de alegere de tip "care dogmă e mai atrăgătoare" ci "care este Biserica lui Cristos?". După aceea, e adevărat, vin dogmele. Biserica Lui nu poate fi decât infailibilă în privinţa dogmelor, fiindcă situaţia în care mai întâi Isus, apoi Duhul Sfânt ne-ar minţi ar fi de neconceput. Prin urmare, ceea ce consideră Biserica lui Cristos drept dogme nu poate fi decât adevărat.


Fiindcă ei au identificat Biserica lor ortodoxă drept Biserica lui Cristos. Aderenţa lor la dogmele lor are exact aceeaşi explicaţie cu aderenţa mea: Cristos nu ar putea minţi.

Sunt parinti care isi invata copiii sa fure, sa minta, sa insele etc. Iar copiii fac. De ce parintii dvs. ar avea mai multa dreptate decat aceia?
Daca nici acum nu intelegeti de ce anume nu este bine sa furati, pentru mine este clar ca dogma nu a avut puterea sa va invete ce este iubirea...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Daca nici acum nu intelegeti de ce anume nu este bine sa furati, pentru mine este clar ca dogma nu a avut puterea sa va invete ce este iubirea...

Noi, dogmatiştii, suntem obişnuiţi cu asemenea acuzaţii de neiubire din partea iubiriştilor şi relativiştilor. De aceea, eu ştiam că veţi ajunge aici. Un extras din postarea mea de deschidere a topicului despre dogmă în general:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dogmaticul (...) este un cineva lipsit de inimă şi incapabil de emoţie. Hotărât lucru: dogma este o nenorocire, iar dogmaticul un monstru.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Noi, dogmatiştii, suntem obişnuiţi cu asemenea acuzaţii de neiubire din partea iubiriştilor şi relativiştilor. De aceea, eu ştiam că veţi ajunge aici. Un extras din postarea mea de deschidere a topicului despre dogmă în general:

Aici exagerati. Dogmaticul nu este lipsit de iubire sau de inima, ci pur si simplu iubirea nu o invata din dogme ci o invata exact in acelasi mod ca si ceilalti care nu sunt dogmatici. Eu as propune un singur studiu observand modul in care ati raspuns in postarea anterioara: psiho-rigiditatea. Dar asta nu porneste din dogme ci conduce la un atasament irational (adica fara a le intelege sensul) fata de dogme. Acum se poate pleca pe varianta ebraica: intai accepti dogma si apoi vezi ce iese din ea in viata personala, insa daca pana la sfarsit nu va ajuta sa intelegeti de ce este bine sa evitati sa faceti un rau, inseamna ca dogma nu are aceasta putere. Este si motivul pentru care mantuirea nu a venit prin Lege.

Acum, stiu ca dvs. va pare ca in BC sunt incluse identic toate dogmele ortodoxe plus adaugate inca cateva din acea revelatie generala (care s-a oprit cand anume?), dar vedeti ca nu este si parerea BO care va considera in erezie conform dogmelor ortodoxe. Si in cazul asta, cum a zis Hristos de fapt? Ca si in BO sau ca si in BC?... Sesizati cum pornesc de aici diviziunile?
Cat despre atei si pagani, tocmai asta va spuneam ca ei sesizeaza aberatia existentei separarii crestinilor din cauza dogmelor care sunt date toate ca venind de la Iisus, deci toate cu aceeasi autoritate dumnezeiasca si totusi atat de contradictorii. Ori daca omul nu poate sti cu mintea lui unde-i adevarul iar in toate exista autoritatea suprema Iisus si deciziile capilor bisericesti, normal ca toti chinezii au ochii oblici... Si totusi ei il pot vedea pe Iisus si sa ii inteleaga mesajul exact ca "prostimea" needucata din timpul lui Iisus... S-a cam ajuns de unde s-a plecat...

Broscuta ai aici un curs de dogmatica ortodoxa si aici si aici Dogmatica parintelui Staniloaie.Parerea mea este ca daca iti acorzi ceva timp si le studiezi pe indelete nu va mai trebui sa ma intrebi pe mine nimic.Tu vrei cumva versiunea pe scurt si asta va afecta atat imaginea de ansamblu cat si functiile interne,de relationare.Acum tu faci cum crezi dar eu zic ca studiul nu a ucis inca pe nimeni..exceptand propriile noastre idei subiective la care,intemeiat sau nu,tinem atat de mult:) PS:aici ai si pe Sfantul Ioan Damaschin.Succes!

[Tartaruga]

Multumesc draga Pelerin

Studiul nu a ucis pe nimeni, perfect adevarat. Cum se face insa ca pe alte teme sunt atatia doritori sa publice postari lamuritoare cu raspunsul la intrebarea pusa etc etc., in timp ce la aceasta nu se gaseste nimeni cu exceptia catolicilor si a lui Iustin acuzat de protestantism, ci se dau doar trimiteri la studiu si asta in conditiile in care se afirma ca fara dogme nu-i mantuire? Eu raman atunci cu concluzia mea: nu se stie raspunsul

[catalin2]

În prealabil postat de Tartaruga

Ca atare cate dogme are Ortodoxia rasariteana si care sunt acelea?

Iar a doua intrebare: care sunt pasajele biblice care ar sustine fiecare dogma in parte?

Stiu ca exista gramada de carti de dogmatica si nu se poate trata totul in niste postari, ci ma intereseaza mai degraba modul de abordare al problemei de diversi useri interesati de capitolul dogme.

Adevarurile de credinta cuprind revelatia divina si sunt cuprinse in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Sinoadele au explicat unele adevaruri de credinta revelate atunci cand au aparut erezii, tagaduiri ale adevarului. Nu au fost create dogme atunci, ci doar clarificate intr-un limbaj omenesc.
Adevarurile de credinta revelate sunt de fapt credinta ce sta la baza crestinismului, vedem in Sfanta Scriptura ca celor convertiti la inceput li se spunea dogma pe scurt, acestia credeau si erau botezati, apoi primeau har prin punerea mainilor. Nimeni nu venea in Biserica pentru ca era o activitate interesanta, trebuiau sa creada.
Fiecare credincios trebuie sa cunoasca macar un minim necesar din invatatura, ca altfel nu e credincios, practic. Si trebuie sa creada toata invatatura Bisericii, adica adevarurile revelate, chiar daca nu le cunoaste pe toate, macar sa nu le tagaduiasca.
Dogma comprimata o stiu toti credinciosii (cred ca si tu), si este Crezul.
Tot un rezumat este cuprins in catehism. Lucrari mai ample sunt cartile dogmatice. Crezul il stiu toti credinciosii in general pe dinafara. Catehismul se citeste in cateva ore, e suficient pentru un credincios obisnuit.
Orice afirmatie contrara unui adevar revelat se numeste erezie, hula, si contine un pacat impotriva Duhului Sfant, care a revelat adevarul.
Ca este un mare pacat avem si confirmarea din Sfanta Scriptura, unde vedem ca acela este osandit:

"Tit 3, 9-11 10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, 11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. "
"1 Timotei 6, 3-5 3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, 4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, 5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. "
"2 Petru 2, 1-3 1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; 2. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; 3. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează."

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

-Tatal este in toate : natura om,univers,cer ,vazute si nevazute
-Dumnezeu are un Fiu !
-Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat si a devenit om,pentru ca noi sa redevenim placuti lui Dumnezeu
In consecinta nu exista alt mijloc de patrundere a harului in noi ,decat prin trupul lui HRISTOS , care doar aparent mai are forma painii
- Harul conlucreaza apoi cu voia omului,pentru a se manifesta in fapte
Nici omul singur fara har nu poate face faptele cele bune.

Am selectat pe cele care contineau nelamuriri, celelalte par adevarate.
- Divinitatea nu e in creatie, asta ti-am spus in cateva mesaje. In panteismul hindus divinitatea face parte din creatie, in crestinism Domnul este separat de creatie. Asta nu inseamna ca nu are grija tot timpul de creatie.
- Dumnezeu Tatal are un Fiu si pe Duhul Sfant, care e egal cu Fiul.
- urmatoarele sunt din teologia apuseana (catolicism si protestantism). In ortodoxie pacatul nu e o jignire la adresa lui Dumnezeu, ci duce la o imbolnavire a noastra prin departarea de Dumnezeu. Eugen7 a scris despre asta, a deschis chiar un topic de curand. Deci nu trebuie sa redevenim placuti lui Dumnezeu, ci Domnul ne-a ajutat si ne ajuta sa ramane cu el in comuniune, din cauza pacatelor dupa Adam noi nu mai puteam face asta.
- harul ne e dat prin Mirungere, facuta imediat dupa Botez. Prin impartasanie primi ceva in plus fata de har, pe Hristos.
- si asta ti-am mai scris, omul face fapte bune si fara har, doar calvinii spun ca fara har nu pot face fapte bune.

[Tartaruga]

În prealabil postat de catalin2

Adevarurile de credinta cuprind revelatia divina si sunt cuprinse in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Sinoadele au explicat unele adevaruri de credinta revelate atunci cand au aparut erezii, tagaduiri ale adevarului. Nu au fost create dogme atunci, ci doar clarificate intr-un limbaj omenesc.
Adevarurile de credinta revelate sunt de fapt credinta ce sta la baza crestinismului, vedem in Sfanta Scriptura ca celor convertiti la inceput li se spunea dogma pe scurt, acestia credeau si erau botezati, apoi primeau har prin punerea mainilor. Nimeni nu venea in Biserica pentru ca era o activitate interesanta, trebuiau sa creada.
Fiecare credincios trebuie sa cunoasca macar un minim necesar din invatatura, ca altfel nu e credincios, practic. Si trebuie sa creada toata invatatura Bisericii, adica adevarurile revelate, chiar daca nu le cunoaste pe toate, macar sa nu le tagaduiasca.
Dogma comprimata o stiu toti credinciosii (cred ca si tu), si este Crezul.
Tot un rezumat este cuprins in catehism. Lucrari mai ample sunt cartile dogmatice. Crezul il stiu toti credinciosii in general pe dinafara. Catehismul se citeste in cateva ore, e suficient pentru un credincios obisnuit.
Orice afirmatie contrara unui adevar revelat se numeste erezie, hula, si contine un pacat impotriva Duhului Sfant, care a revelat adevarul.
Ca este un mare pacat avem si confirmarea din Sfanta Scriptura, unde vedem ca acela este osandit:

"Tit 3, 9-11 10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, 11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit. "
"1 Timotei 6, 3-5 3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, 4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, 5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. "
"2 Petru 2, 1-3 1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; 2. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; 3. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează."

Catalin,

Postarile abunda de astfel de comentarii generale despre dogme. Daca sunt atat de importante si indispensabile, cum de nu exista si la ortodocsi o lista ca cea data de Mihai pentru Catolici, ca sa stie tot omul care sunt dogmele ortodoxe pe care ar trebui sa le creada? Tu crezi ca Dumnezeu este chiar asa de absurd, sa ceara dogme pentru mantuire si sa nu specifice care sunt exact aceste dogme? Cum de va este imposibil sa faceti o lista ca cea facuta de Mihai? Ca doar nu pot fi cu miile dogmele astea sa nu le puteti insirui in 2-3 postari. Sincer, ma asteptam ca sa fiti capabili sa dati raspunsul tinand seama de cum vorbiti unii dintre voi pe teme teologice. Acum insa m-am cam lamurit, si sincer sunt putin dezamagita pentru ca as fi vrut sa nu am dreptate in ceea ce priveste dogmele si afirmatiile facute pe marginea lor...

În prealabil postat de Tartaruga

Multumesc draga Pelerin

Studiul nu a ucis pe nimeni, perfect adevarat. Cum se face insa ca pe alte teme sunt atatia doritori sa publice postari lamuritoare cu raspunsul la intrebarea pusa etc etc., in timp ce la aceasta nu se gaseste nimeni cu exceptia catolicilor si a lui Iustin acuzat de protestantism, ci se dau doar trimiteri la studiu si asta in conditiile in care se afirma ca fara dogme nu-i mantuire? Eu raman atunci cu concluzia mea: nu se stie raspunsul

Broscuta,probabil ca in viata fiecaruia exista un moment cand ajungi la o maturitate si seninatate a convingerilor tale,finale,a certitudinilor spirituale cu care esti gata sa mergi in vesnicie.Ideal este sa nu incepi cu finalul ca nu cumva sa ratezi esenta din prea multa suficienta,care este mama esecului spiritual.Bineinteles ca nu se stie raspunsul cat timp te inchizi voluntar in propria conceptie si orice tentativa de studiu aprofundat si clarificator este privita drept o inutilitate.Draga mea tu ai deja raspunsurile iar eu inca nu m-am oprit din alergare iar relativismul si sincretismul sunt borne pe care le cunosc suficient de bine pt a nu ma opri la ele ci privesc cu speranta peste ele,intr-o directie undeva unde,chiar si intr-un aer mai rarefiat,esenta se inalta peste efemerul nostru si ne elibereaza de o zbatere trecatoare ca un fir de praf in comparatie cu infinitul dumnezeirii.Nu imi propun sa ma opresc mai repede de atat din alergarea catre mantuire,chiar si daca stiu ca drumul poate fi prea lung pentru viata asta a mea si nu voi ajunge sa ma odihnesc in aceea pace.Dar nu vad un drum pe care sa merite mai mult sa mergi.

Din punctul meu de vedere subscriu la opinia conform careia exista intotdeauna pericolul ca sub forma cunoasterii dogma sa inlocuiasca credinta sau s-o puna intr-o relatie cu o doctrina a religiei iar nu cu Dumnezeu si cu o experienta vie.Insa eliminarea dogmelor din Biserica ar inseamna reducerea credintei la un grup de idei diferite in care sa creada fiecare crestin individual in izolarea sa.Si chiar daca aceste idei ar fi chiar puternice,fie si individual,fie si izolat,nu ar mai fi vorba de nici o Biserica,ci de un numar de credinciosi care nu pot insemna nimic unul pentru altul,ei fiind precum un fascicul de drepte paralele care se intalnesc la infinit si nu mai repede,dupa cum spunea un om cu o neliniste similara cu a mea.Acest efect ar ucide practic esenta mesajului Evangheliei si pana si cei mai mari critici ai dogmelor au inteles acest pericol,mai putin sesizabil in rasturnarea valorilor in care traim.

Eu nu mai am nimic sa iti spun pe acest subiect intrucat este mai bine ca fiecare sa isi asume propriul drum care,la final,ne va sta in fata,martor al ruinei sau inaltarii noastre spirituale.Numai bine!

[Tartaruga]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Broscuta,probabil ca in viata fiecaruia exista un moment cand ajungi la o maturitate si seninatate a convingerilor tale,finale,a certitudinilor spirituale cu care esti gata sa mergi in vesnicie.Ideal este sa nu incepi cu finalul ca nu cumva sa ratezi esenta din prea multa suficienta,care este mama esecului spiritual.Bineinteles ca nu se stie raspunsul cat timp te inchizi voluntar in propria conceptie si orice tentativa de studiu aprofundat si clarificator este privita drept o inutilitate.Draga mea tu ai deja raspunsurile iar eu inca nu m-am oprit din alergare iar relativismul si sincretismul sunt borne pe care le cunosc suficient de bine pt a nu ma opri la ele ci privesc cu speranta peste ele,intr-o directie undeva unde,chiar si intr-un aer mai rarefiat,esenta se inalta peste efemerul nostru si ne elibereaza de o zbatere trecatoare ca un fir de praf in comparatie cu infinitul dumnezeirii.Nu imi propun sa ma opresc mai repede de atat din alergarea catre mantuire,chiar si daca stiu ca drumul poate fi prea lung pentru viata asta a mea si nu voi ajunge sa ma odihnesc in aceea pace.Dar nu vad un drum pe care sa merite mai mult sa mergi.

Din punctul meu de vedere subscriu la opinia conform careia exista intotdeauna pericolul ca sub forma cunoasterii dogma sa inlocuiasca credinta sau s-o puna intr-o relatie cu o doctrina a religiei iar nu cu Dumnezeu si cu o experienta vie.Insa eliminarea dogmelor din Biserica ar inseamna reducerea credintei la un grup de idei diferite in care sa creada fiecare crestin individual in izolarea sa.Si chiar daca aceste idei ar fi chiar puternice,fie si individual,fie si izolat,nu ar mai fi vorba de nici o Biserica,ci de un numar de credinciosi care nu pot insemna nimic unul pentru altul,ei fiind precum un fascicul de drepte paralele care se intalnesc la infinit si nu mai repede,dupa cum spunea un om cu o neliniste similara cu a mea.Acest efect ar ucide practic esenta mesajului Evangheliei si pana si cei mai mari critici ai dogmelor au inteles acest pericol,mai putin sesizabil in rasturnarea valorilor in care traim.

Eu nu mai am nimic sa iti spun pe acest subiect intrucat este mai bine ca fiecare sa isi asume propriul drum care,la final,ne va sta in fata,martor al ruinei sau inaltarii noastre spirituale.Numai bine!

Numai bine si tie pelerinule!
Ceea ce stiam este exact ceea ce vazusem practicand la ortodocsi: cati preoti atatea pareri. Dar credeam ca tinea de interpretarea fiecaruia a dogmelor si invataturilor si imi ziceam ca la catolici sunt ceva mai unitari pentru ca le dicteaza de sus Papa ce sa creada. Nu ma asteptam sa va fie imposibil sa enumerati dogmele, si dvs. si celorlalti care au scris. De aceea sunt dezamagita pentru ca imi confirma faptul ca fiecare are tot o alta parere in ortodoxie tocmai din cauza ca dogmele nu sunt suficient de clare ci sunt extrem de filozofice. Ceea ce explica si mai mult parerea ortodoxa mai ales rasariteana ca doar ea ar fi singura biserica. Ca atare am avut dreptate mai mult decat am crezut, dogmele ii separa pe crestini dar nu atat din cauza ca dogmele sunt diferite de la o confesiune la alta, ci pentru ca pur si simplu dogmele sunt neclare. De aceea nu se pot pune oamenii deacord decat in BC unde se impune de sus ce sa creada si chiar de ar fi ceva gresit, apai gresit se crede ca doar nimeni nu are dreptul la pareri personale. Ceea ce face ca Ortodoxia sa aiba doza ei de protestantism chiar daca nu prea isi da seama... Venind din partea mea, este un compliment, sa nu dati prea tare cu pietre inainte de a enumera dogmele pentru a-mi demonstra ca tot ceea ce am scris nu ar fi real...