Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Răspunsurile sunt foarte simple. Există, cu adevărat, probleme morale dificile, al căror răspuns nu este evident "din prima" şi care necesită uneori asistenţa calificată a unui preot. Dar acestea sunt, dacă nu chiar de cateheză primară, în orice caz chestiuni morale simple. Astfel, potrivit moralei catolice:
1. Existenţa unei boli ereditare este exemplul cel mai tipic de "caz grav", care face abstinenţa (periodică sau permanentă) o opţiune licită moral.
2. Recurgerea la alt bărbat în sensul relaţiilor sexuale este imorală chiar şi în această situaţie, deoarece relaţiile extramaritale sunt păcate intrinseci. Cu alte cuvinte, nu se poate imagina vreo situaţie în care ar fi licite. Intenţia bună nu modifică natura păcătoasă a unui păcat intrinsec: nu poţi face binele făcând răul.

Inseminarea in vitro este un păcat grav din mai multe motive, dintre care faptul că presupune uciderea mai multor copii este doar unul dintre ele.

Singura opţiune licită moral este folosirea spermiilor soţului prin inseminare fără contact sexual, definit ca apoziţie a genitaliilor. Se numeşte "inseminare in vivo", este licită dacă donorul este soţul viu care e de acord şi este practicată în clinicile catolice.

3. Donarea de ovule este imorală din mai multe motive, principalul fiind acela că presupune distincţie între mama genetică şi mama purtătoare.

Cu alte cuvinte scopul nu scuza mijloacele, orice ar zice unii si altii.
Este o vorba in engleza: drumul spre iad este pavat cu intentii bune.