Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[chefdejoaca]

Sper sa va fie de ajutor :
Biserica Podeanu de pe strada Dornei din Capitala, este un loc al minunilor intamplate de-a lungul timpului :vindecari miraculoase, prunci daruiti la batranete, divorturi stopate.
Rugaciunile din inima catre Sfantul Simon Zilotul, ocrotitorul familiei, fac minuni si in cazul infertilitatii.

[Ekaterina]

"Mai bine este sa nu ai copii, dar sa ai bunatate, caci pomenirea bunatatii este nemuritoare; si Dumnezeu o stie si oamenii o cunosc".

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

http://sanatate.acasa.ro/articole/sa...-avea-un-copil

Asta recomanda toti specialistii.
Nu stiu de ce, dar desi biserica indeamna sa "ne inmultim", da sfaturi contrare: sex cat mai putin, alt fel de alimentatie etc. Si in acest forum este astfel sfatuita lumea si nu mi se pare corect. Suntem f.derutati.
Singurul sfat bun al credintei in acest sens: rugaciunea.
Am fugit si nu mai vin.

Pai sigur ca esti derutat cand stai cu fundul in doua barci.
Ca daca o barca o ia la dreapta si una la stanga (inevitabil) si nu te decizi in care stai pana la urma, cazi cu fundul in balta.
Desigur, poti face si o alegere proasta, sa ramai in aia care ia apa si nici busola nu are..

Depinde de tine.

[fallen]

În prealabil postat de sophia

http://sanatate.acasa.ro/articole/sa...-avea-un-copil

Asta recomanda toti specialistii.
Nu stiu de ce, dar desi biserica indeamna sa "ne inmultim", da sfaturi contrare: sex cat mai putin, alt fel de alimentatie etc. Si in acest forum este astfel sfatuita lumea si nu mi se pare corect. Suntem f.derutati.
Singurul sfat bun al credintei in acest sens: rugaciunea.
Am fugit si nu mai vin.

Daca am profita de fiecare zi de marti si joi dintre posturi, exceptand cand sunt alte sarbatori sau cand nu putem din motive fiziologice, ar fi oportunitati sufieciente, intre un post si urmatorul, daca totul ar functiona normal, sa ne atingem scopul, respectiv procreerea.
Dar cand nu functioneaza nimic cum ar trebui, atunci situatia se schimba. Si de multe ori nu functioneaza din vina noastra. Neputinta fizica se stie ca e cea mai grea incercare pentru om. Ea de obicei atrage dupa sine si alte neputinte de ordin spiritual. Unii pur si simplu renunta cand vad ca nu se implineste ce-si doresc, si nu neaparat pentru ca s-au impacat cu ideea ca asta e voia Domnului. Si n-avem ce face pana la urma vrem nu vrem, ne place sau nu, trebuie s-o acceptam.

[fallen]

Imi vin si mie in cap cel putin 2 situatii despre a caror moralitate ma intreb:
1. daca un om stie ca mosteneste o boala ereditara cu transmisie dominanta (adica foarte mare) care i-a omorat parinti si frati, cat e de moral/imoral ca el sa decida sa nu procreeze?
2. daca o femeie isi doreste copii si dintr-un motiv sau altul nu o poate face cu sotul (pentru ca nu are sau pentru ca acesta nu poate sau nu vrea) , cat e de moral/imoral sa recurga la ajutorul unui (alt) barbat doar in acest scop - aici nu discutam moralitatea mijloacelor prin care s-ar realiza acest lucru ( desigur insamantarea artificiala ar fi mai putin imorala decat o eventuala alta varianta) ci a faptului in sine.
Valabil si in situatia inversa.
3. cat e de imoral ca o femeie sa isi doneze ovulele unui cuplu care nu are si isi doreste copii? (asta in conditiile in care procedura nu ar fi atat de periculoasa pentru femeie, daca nu s-ar face in scopuri meschine si daca nu ar implica, cum s-a mai discutat, creerea unui numar mare de embrioni care apoi sunt distrusi)

[delia31]

Oameni buni, pe un alt topic, cineva in nevoi si in necazuri isi striga durerea cu lacrimi de mama, sperand ca intr-un spatiu virtual ca acesta, unde se pune atat de mult pret pe iubirea de Dumnezeu si de oameni, sa se gaseasca cine s-o auda.

„Azi 29 august ,am facut analize de singe Rebeccai ,anemia ei cronica este foarte grava si continua sa fie sedata ca sa nu faca niste spasme din aceasta cauza ,sa nu se repete crizele de epilepsie din cauza anemiei.Medicul hematolog mi-a dat o reteta cu o injectia care trebiue administrata cit de repede care se numaste FERINJECT,...PRETUL EI ESTE DE 540 DE L;EI daca nu se administreaza in cel mai scurt timp este posibil sa faca LEUCEMIE ,...in numele dragostei fata de D-zeu si a SFINTEI FECIOARA MARIA INCERCATI SA MA MAI AJUTATI CEI CARE PUTETI VA ROG DIN SUFLET,.......Doamne ajuta,....


http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=15080&page=20

[Demetrius]

În prealabil postat de fallen

Imi vin si mie in cap cel putin 2 situatii despre a caror moralitate ma intreb:
1. daca un om stie ca mosteneste o boala ereditara cu transmisie dominanta (adica foarte mare) care i-a omorat parinti si frati, cat e de moral/imoral ca el sa decida sa nu procreeze?
2. daca o femeie isi doreste copii si dintr-un motiv sau altul nu o poate face cu sotul (pentru ca nu are sau pentru ca acesta nu poate sau nu vrea) , cat e de moral/imoral sa recurga la ajutorul unui (alt) barbat doar in acest scop - aici nu discutam moralitatea mijloacelor prin care s-ar realiza acest lucru ( desigur insamantarea artificiala ar fi mai putin imorala decat o eventuala alta varianta) ci a faptului in sine.
Valabil si in situatia inversa.
3. cat e de imoral ca o femeie sa isi doneze ovulele unui cuplu care nu are si isi doreste copii? (asta in conditiile in care procedura nu ar fi atat de periculoasa pentru femeie, daca nu s-ar face in scopuri meschine si daca nu ar implica, cum s-a mai discutat, creerea unui numar mare de embrioni care apoi sunt distrusi)

1-Niciun om nu poate ști asta cu siguranță.

2-Dacă soțul/soția nu vrea, atunci sunt motive de desfacere a căsătoriei.
Dacă unul sau alta nu pot să zămislească, atunci să citească ce au făcut Zaharia și Elisabeta.
Unde să citească? În Scriptură.

3-În împărăția lui Dumnezeu nu se distruge niciun embrion.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Imi vin si mie in cap cel putin 2 situatii despre a caror moralitate ma intreb:
1. daca un om stie ca mosteneste o boala ereditara cu transmisie dominanta (adica foarte mare) care i-a omorat parinti si frati, cat e de moral/imoral ca el sa decida sa nu procreeze?
2. daca o femeie isi doreste copii si dintr-un motiv sau altul nu o poate face cu sotul (pentru ca nu are sau pentru ca acesta nu poate sau nu vrea) , cat e de moral/imoral sa recurga la ajutorul unui (alt) barbat doar in acest scop - aici nu discutam moralitatea mijloacelor prin care s-ar realiza acest lucru ( desigur insamantarea artificiala ar fi mai putin imorala decat o eventuala alta varianta) ci a faptului in sine.
Valabil si in situatia inversa.
3. cat e de imoral ca o femeie sa isi doneze ovulele unui cuplu care nu are si isi doreste copii? (asta in conditiile in care procedura nu ar fi atat de periculoasa pentru femeie, daca nu s-ar face in scopuri meschine si daca nu ar implica, cum s-a mai discutat, creerea unui numar mare de embrioni care apoi sunt distrusi)

Răspunsurile sunt foarte simple. Există, cu adevărat, probleme morale dificile, al căror răspuns nu este evident "din prima" şi care necesită uneori asistenţa calificată a unui preot. Dar acestea sunt, dacă nu chiar de cateheză primară, în orice caz chestiuni morale simple. Astfel, potrivit moralei catolice:
1. Existenţa unei boli ereditare este exemplul cel mai tipic de "caz grav", care face abstinenţa (periodică sau permanentă) o opţiune licită moral.
2. Recurgerea la alt bărbat în sensul relaţiilor sexuale este imorală chiar şi în această situaţie, deoarece relaţiile extramaritale sunt păcate intrinseci. Cu alte cuvinte, nu se poate imagina vreo situaţie în care ar fi licite. Intenţia bună nu modifică natura păcătoasă a unui păcat intrinsec: nu poţi face binele făcând răul.

Inseminarea in vitro este un păcat grav din mai multe motive, dintre care faptul că presupune uciderea mai multor copii este doar unul dintre ele.

Singura opţiune licită moral este folosirea spermiilor soţului prin inseminare fără contact sexual, definit ca apoziţie a genitaliilor. Se numeşte "inseminare in vivo", este licită dacă donorul este soţul viu care e de acord şi este practicată în clinicile catolice.

3. Donarea de ovule este imorală din mai multe motive, principalul fiind acela că presupune distincţie între mama genetică şi mama purtătoare.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Răspunsurile sunt foarte simple. Există, cu adevărat, probleme morale dificile, al căror răspuns nu este evident "din prima" şi care necesită uneori asistenţa calificată a unui preot. Dar acestea sunt, dacă nu chiar de cateheză primară, în orice caz chestiuni morale simple. Astfel, potrivit moralei catolice:
1. Existenţa unei boli ereditare este exemplul cel mai tipic de "caz grav", care face abstinenţa (periodică sau permanentă) o opţiune licită moral.
2. Recurgerea la alt bărbat în sensul relaţiilor sexuale este imorală chiar şi în această situaţie, deoarece relaţiile extramaritale sunt păcate intrinseci. Cu alte cuvinte, nu se poate imagina vreo situaţie în care ar fi licite. Intenţia bună nu modifică natura păcătoasă a unui păcat intrinsec: nu poţi face binele făcând răul.

Inseminarea in vitro este un păcat grav din mai multe motive, dintre care faptul că presupune uciderea mai multor copii este doar unul dintre ele.

Singura opţiune licită moral este folosirea spermiilor soţului prin inseminare fără contact sexual, definit ca apoziţie a genitaliilor. Se numeşte "inseminare in vivo", este licită dacă donorul este soţul viu care e de acord şi este practicată în clinicile catolice.

3. Donarea de ovule este imorală din mai multe motive, principalul fiind acela că presupune distincţie între mama genetică şi mama purtătoare.

Cu alte cuvinte scopul nu scuza mijloacele, orice ar zice unii si altii.
Este o vorba in engleza: drumul spre iad este pavat cu intentii bune.

[sophia]

În prealabil postat de fallen

Imi vin si mie in cap cel putin 2 situatii despre a caror moralitate ma intreb:
1. daca un om stie ca mosteneste o boala ereditara cu transmisie dominanta (adica foarte mare) care i-a omorat parinti si frati, cat e de moral/imoral ca el sa decida sa nu procreeze?
2. daca o femeie isi doreste copii si dintr-un motiv sau altul nu o poate face cu sotul (pentru ca nu are sau pentru ca acesta nu poate sau nu vrea) , cat e de moral/imoral sa recurga la ajutorul unui (alt) barbat doar in acest scop - aici nu discutam moralitatea mijloacelor prin care s-ar realiza acest lucru ( desigur insamantarea artificiala ar fi mai putin imorala decat o eventuala alta varianta) ci a faptului in sine.
Valabil si in situatia inversa.
3. cat e de imoral ca o femeie sa isi doneze ovulele unui cuplu care nu are si isi doreste copii? (asta in conditiile in care procedura nu ar fi atat de periculoasa pentru femeie, daca nu s-ar face in scopuri meschine si daca nu ar implica, cum s-a mai discutat, creerea unui numar mare de embrioni care apoi sunt distrusi)

1. Intrebare grea
Trebuie vazut mai intai ce spune geneticianul.
Pe urma exista teste care se pot face pentru a depista daca o persoana poarta gena respectiva, pentru ca multe gene nu se transmit in linie directa, sau nu la fiecare generatie.
Dar intrebarea mai grava este: Ce se intampla daca nu stii dinainte problema si copilul pe care il porti in tine poarta boala genetica. Stii ca va fi malformat si/sau va muri devreme.
Multi aici spun : "Vai de mine, dar lasa copilul, ca asa vrea Dumnezeu", sau " "Vai dar copilul este fericit si daca este bolnav/handicapat"

Exista o mare responsabilitate atunci cand faci copii si trebuie sa ai grija. Tu decizi pana la urma pentru el si viata lui. Si nu mi se pare corect sa arunci copilul intr-o existenta chinuita (orice s-ar spune, pentru mine un copil/om care nu poate duce o viata normala este un chinuit si un nefericit).

Mai bine, daca stii ca in familia ta exista cazuri, te duci la genetician si pe urma in functie de procent, mai bine iei decizia si nu mai faci copii.

2. Si aici este o situatie f.delicata ( si exista si situatia inversa, adica pentru barbat singur sau cu sotie care nu poate/nu vrea sa faca prunci)
Eu am mai spus si sustin in continuare ca oamenii trebuie sa discute inainte de casatorie astfel de probleme si chiar sa se controleze daca sunt fertili.
Este o suferinta care poate duce la divort si chiar mai rau. Si o duci toata viata (daca ramai fara copil).
Mai bine te desparti inainte de casatorie si gasesti pe altul cu care sa te potrivesti in aceasta situatie.

3. Ma doare teribil ca lumea nu stie, nu se informeaza si vehiculeaza lucruri gresite.
In general tratamentele pentru IVF (in vitro) se fac (sau cel putin asa ar trebui) cu dozari individuale, astfel incat sa nu se faca multi embrioni.
Si nici nu se fac embrioni care se arunca. Sunt unii neviabili si atat.Din astia neviabili nu se pot face copii. Punct.
Ceilalti se pun la congelat si se mai pot folosi.
Nimeni nu omoara embrioni asa aiurea!!!
Nici nu este sanatos sa faci multi embrioni. Se numeste suprastimulare si poate avea efecte grave. De aceea tratamentul cu hormoni se dozeaza si se urmareste (in sange si la ecografic).
Si multe femei abia pot face, cu tot tratamentul 2-3 ovule.
Eu nu stiu de unde s-a ajuns la aceasta idee ca se omoara embrioni la IVF.

In general donarea de gameti (ovule sau sperma) este considerata imorala mai ales pentru ca se spune ca este de fapt un adulter artificial (ca si cum ai avea reltii cu alt partener.

A avea copii cu ajutorul medicului este f. controversat si in cadrul bisericilor. Exista opinii si opinii, atat la noi oortodocsii cat si la alte confesiuni.
Am discutat cu preot ortodox, cu preot catolic. Nu s-au opus din principiu, dimpotriva. Exceptia o face folosirea gametilor donati, din motivul explicat mai sus (adulter).

Sa nu uitam totusi ca este vorba de a crea viata, de a concepe copii, deci de un fapt pozitiv.

Acum vin si eu si intreb:
1. Cum este privita adoptia unui embrion? Deci e vorba unui embrion de la un alt cuplu? Este tot pacat?
In lume se practica si asta. In fond este tot o adoptie, numai ca poti purta si sarcina.
2. Si daca gametii straini sunt preluati si folositi de comun acord al ambilor soti, se considera tot imoral (adulter)?

Nu inteleg problema ca ar avea copilul doua mame sau doi tati. Ca tot asa poate avea si cand este adoptat.

3. Este (mai) moral sa faci multi copii si sa nu te ocupi de ei, sau sa-i omori/abandonezi, sau sa-i dai in adoptie? (Intr-una asa)

Sunt multe probleme si intrebari f. delicate in acest domeniu. Cine poate sa spuna ce este bine si ce este rau.

Referitor la personajele biblice. Veniti mereu cu exemplul lor.
Poate ca ei au reusit. Ii respect.
Totusi sa recomanzi unei persoane care este la o varsta (menopauza) sau total infertil (organic sau genetic mai ales) sa se roage ca va avea copii, mi se pare chiar deplasat.
Ah, ca poate respectivul, in anumite conditii (bani multi) sa-i aibe prin adoptie e una. Dar in rest de unde stim noi cum au fost conceputi acei copii. Cu tot respectul.
Am inteles ca Sf.Ana si Sf. Ioachim erau peste 80-90 ani cand au avut-o pe Maria.

Si cum am mai spus si cu alte ocazii, de multe ori nici rugaciunea nu ajuta. Pur si simplu Dumnezeu nu vrea si gata. Are motivele lui.

De aceea e bine sa ne abtinem sa dam sfaturi altora aflati in suferinta, mai ales cand noi insine avem copii, sau nu avem si nici nu ne dorim.


@AlinB - la care doua barci te referi? N-am inteles ce vrei sa spui.