Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[sophia]

În prealabil postat de fallen

Imi vin si mie in cap cel putin 2 situatii despre a caror moralitate ma intreb:
1. daca un om stie ca mosteneste o boala ereditara cu transmisie dominanta (adica foarte mare) care i-a omorat parinti si frati, cat e de moral/imoral ca el sa decida sa nu procreeze?
2. daca o femeie isi doreste copii si dintr-un motiv sau altul nu o poate face cu sotul (pentru ca nu are sau pentru ca acesta nu poate sau nu vrea) , cat e de moral/imoral sa recurga la ajutorul unui (alt) barbat doar in acest scop - aici nu discutam moralitatea mijloacelor prin care s-ar realiza acest lucru ( desigur insamantarea artificiala ar fi mai putin imorala decat o eventuala alta varianta) ci a faptului in sine.
Valabil si in situatia inversa.
3. cat e de imoral ca o femeie sa isi doneze ovulele unui cuplu care nu are si isi doreste copii? (asta in conditiile in care procedura nu ar fi atat de periculoasa pentru femeie, daca nu s-ar face in scopuri meschine si daca nu ar implica, cum s-a mai discutat, creerea unui numar mare de embrioni care apoi sunt distrusi)

1. Intrebare grea
Trebuie vazut mai intai ce spune geneticianul.
Pe urma exista teste care se pot face pentru a depista daca o persoana poarta gena respectiva, pentru ca multe gene nu se transmit in linie directa, sau nu la fiecare generatie.
Dar intrebarea mai grava este: Ce se intampla daca nu stii dinainte problema si copilul pe care il porti in tine poarta boala genetica. Stii ca va fi malformat si/sau va muri devreme.
Multi aici spun : "Vai de mine, dar lasa copilul, ca asa vrea Dumnezeu", sau " "Vai dar copilul este fericit si daca este bolnav/handicapat"

Exista o mare responsabilitate atunci cand faci copii si trebuie sa ai grija. Tu decizi pana la urma pentru el si viata lui. Si nu mi se pare corect sa arunci copilul intr-o existenta chinuita (orice s-ar spune, pentru mine un copil/om care nu poate duce o viata normala este un chinuit si un nefericit).

Mai bine, daca stii ca in familia ta exista cazuri, te duci la genetician si pe urma in functie de procent, mai bine iei decizia si nu mai faci copii.

2. Si aici este o situatie f.delicata ( si exista si situatia inversa, adica pentru barbat singur sau cu sotie care nu poate/nu vrea sa faca prunci)
Eu am mai spus si sustin in continuare ca oamenii trebuie sa discute inainte de casatorie astfel de probleme si chiar sa se controleze daca sunt fertili.
Este o suferinta care poate duce la divort si chiar mai rau. Si o duci toata viata (daca ramai fara copil).
Mai bine te desparti inainte de casatorie si gasesti pe altul cu care sa te potrivesti in aceasta situatie.

3. Ma doare teribil ca lumea nu stie, nu se informeaza si vehiculeaza lucruri gresite.
In general tratamentele pentru IVF (in vitro) se fac (sau cel putin asa ar trebui) cu dozari individuale, astfel incat sa nu se faca multi embrioni.
Si nici nu se fac embrioni care se arunca. Sunt unii neviabili si atat.Din astia neviabili nu se pot face copii. Punct.
Ceilalti se pun la congelat si se mai pot folosi.
Nimeni nu omoara embrioni asa aiurea!!!
Nici nu este sanatos sa faci multi embrioni. Se numeste suprastimulare si poate avea efecte grave. De aceea tratamentul cu hormoni se dozeaza si se urmareste (in sange si la ecografic).
Si multe femei abia pot face, cu tot tratamentul 2-3 ovule.
Eu nu stiu de unde s-a ajuns la aceasta idee ca se omoara embrioni la IVF.

In general donarea de gameti (ovule sau sperma) este considerata imorala mai ales pentru ca se spune ca este de fapt un adulter artificial (ca si cum ai avea reltii cu alt partener.

A avea copii cu ajutorul medicului este f. controversat si in cadrul bisericilor. Exista opinii si opinii, atat la noi oortodocsii cat si la alte confesiuni.
Am discutat cu preot ortodox, cu preot catolic. Nu s-au opus din principiu, dimpotriva. Exceptia o face folosirea gametilor donati, din motivul explicat mai sus (adulter).

Sa nu uitam totusi ca este vorba de a crea viata, de a concepe copii, deci de un fapt pozitiv.

Acum vin si eu si intreb:
1. Cum este privita adoptia unui embrion? Deci e vorba unui embrion de la un alt cuplu? Este tot pacat?
In lume se practica si asta. In fond este tot o adoptie, numai ca poti purta si sarcina.
2. Si daca gametii straini sunt preluati si folositi de comun acord al ambilor soti, se considera tot imoral (adulter)?

Nu inteleg problema ca ar avea copilul doua mame sau doi tati. Ca tot asa poate avea si cand este adoptat.

3. Este (mai) moral sa faci multi copii si sa nu te ocupi de ei, sau sa-i omori/abandonezi, sau sa-i dai in adoptie? (Intr-una asa)

Sunt multe probleme si intrebari f. delicate in acest domeniu. Cine poate sa spuna ce este bine si ce este rau.

Referitor la personajele biblice. Veniti mereu cu exemplul lor.
Poate ca ei au reusit. Ii respect.
Totusi sa recomanzi unei persoane care este la o varsta (menopauza) sau total infertil (organic sau genetic mai ales) sa se roage ca va avea copii, mi se pare chiar deplasat.
Ah, ca poate respectivul, in anumite conditii (bani multi) sa-i aibe prin adoptie e una. Dar in rest de unde stim noi cum au fost conceputi acei copii. Cu tot respectul.
Am inteles ca Sf.Ana si Sf. Ioachim erau peste 80-90 ani cand au avut-o pe Maria.

Si cum am mai spus si cu alte ocazii, de multe ori nici rugaciunea nu ajuta. Pur si simplu Dumnezeu nu vrea si gata. Are motivele lui.

De aceea e bine sa ne abtinem sa dam sfaturi altora aflati in suferinta, mai ales cand noi insine avem copii, sau nu avem si nici nu ne dorim.


@AlinB - la care doua barci te referi? N-am inteles ce vrei sa spui.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

3. Ma doare teribil ca lumea nu stie, nu se informeaza si vehiculeaza lucruri gresite. (...)Eu nu stiu de unde s-a ajuns la aceasta idee ca se omoara embrioni la IVF.



Si nici nu se fac embrioni care se arunca. Sunt unii neviabili si atat.Din astia neviabili nu se pot face copii. Punct.
Ceilalti se pun la congelat si se mai pot folosi.

Înţeleg că sunteţi informată şi vehiculaţi lucruri corecte. Spuneţi-ne, vă rog, ce se întâmplă cu embrionii puşi la îngheţat şi care nu se mai folosesc ?

[sophia]

Sunt destul de informata. Nu stiu daca stiu sau am inteles totul corect.
Exista informatii de tot felul in circulatie.
Din pacate nu am experienta directa in acest domeniu, in sensul ca nu am facut in vitro.

Din cate am aflat eu, embrionii congelati apartin respectivului cuplu care i-a produs. Ei decid asupra lor. Pot sa-i foloseasca pentru mai multe sarcini.
In unele tari se pot dona altor cupluri care au nevoie si nu au reusit.
Un cuplu are in general cativa embrioni. Din astia se folosesc 2-3 (de la caz la caz) pentru o sarcina. Daca mai raman 2-3 se folosesc pentru urmatoarea.
Din care nu se stie cati sunt viabili. Mai multi nu sunt.
Deci nu au cum sa se arunce embrioni.

Repet, spun din ceea ce am aflat si eu de pe unde m-am informat.
Exista si in tara astfel de clinici si medici si puteti sa intrebati.

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Înţeleg că sunteţi informată şi vehiculaţi lucruri corecte. Spuneţi-ne, vă rog, ce se întâmplă cu embrionii puşi la îngheţat şi care nu se mai folosesc ?

Buna intrebare. Poate ar trebui ca cuplul care i-a conceput sa-si ia angajamentul sa-i "foloseasca" pe toti. Sau macar sa-i doneze altor cupluri care nu pot zamisli din motive fiziologice (steriltate, boli genetice).
Pacatul este insa ca oamenii care recurg la stiinta ca la solutia suprema au impresia ca pot controla ei totul inclusiv viata, adica cu alte cuvinte au uitat de Dumnezeu. Nu le mai trebuie, ii arunca, fac ce vor cu samanta lor. De fapt la fel fac si mamele care avorteaza, si barbatii care se feresc sa faca copii (daca zic onanie o sa fiu iar acuzata de lipsa de pudoare). Femeia nu-si poate distruge voluntar ovulele (doar sa-si suprime ovulatia prin anticonceptionale), dar daca nu are nici un barbat care s-o insamanteze, acestea oricum se pierd. Astea insa sunt pacate mai elementare, pe care le fac oameniii de rand. La antipod sunt cei care platesc bani grei sa li se faca un copil, cum am auzit o poveste, au platit o mama purtatoare si cand s-a nascut copilul avea un handicap si nu l-au mai vrut. Iar el legal era al mamei care l-a nascut...asa ca...sa se spele pe cap cu el. Nici nu i-au mai dat restul de bani. In fine povestea s-a terminat frumos pt ca tanara mama a pastrat copilul chiar daca genetic nu era al ei.

Poate asa cum nu e imoral sa cresti, sa adopti un copil care nu e al tau, nu e atat de imoral nici sa cresti in pantec un embrion care nu e din samanta ta.

Sau poate nu e moral. Daca te casatoresti si apoi constati ca unul din voi e infertil, asta e. Asa a fost voia lui Dumnezeu, la bine si la rau.
Daca e fertil si nu vrea copii, ai dreptul sa divortezi, dar in felul asta tot nu vei avea copii, ca daca iti iei pe altul/alta, tot se spune ca e adulter.
Daca stii sigur ca ai o boala genetica cu transmitere dominanta la un sex sau altul, sau la ambele, atunci cel mai bine e sa nu te casatoresti (si nici sa nu ai relatii sexuale cu nimeni). Daca totusi cineva stie si accepta sa te ia asa, atunci sa-si asume faptul ca nu va avea copii biologici. Aici chiar e o chestiune serioasa. Nu poti sa-ti bati joc, nici sa faci copii bolnavi, nici sa ii concepi si sa-i avortezi. Acum depinde si de boala. Cunosc doi baieti carora le-a murit tatal de o boala genetica si au mostenit-o si ei, nu doar gena, ci si boala, dar fiindca au aflat la timp se trateaza si sunt bine sanatosi. Daca omul e sufiecient de sanatos cat sa poata concepe, insemana ca si fiul lui ar putea duce o viata cel putin la fel de buna. daca e doar purtatorul unei gene care se transmite recesiv conform legilor mendeliene la 25% din urmasi, daca ai suficienta credinta poti sa-ti asumi acest risc.

Ceea ce e cert e ca pentru orice femeie e dureros sa stie ca din pantecele ei nu a iesit nici un copil si nu l-a alaptat la sanul ei. Nu stiu care e reactia fireasca a unei mame care adopta un copil nou nascut, daca i se declanseaza imediat instinctul matern sau in prima faza are tendinta de a respinge bebelusul. Am auzit ca si mamele naturale cateodata, mai ales cele care nasc prin cezariana nu simt din prima mare lucru pt copilul lor, de-abia dupa cateva zile. Cat despre barbat, instinctul patern nu e inascut, ci conditionat. E acelasi lucru daca copilul e sau nu din samanta lui sau daca e adoptat sau e nascut de nevasta lui.