Pentru Fumatori

Ce de energie alocam noi pentru dezbaterea pe marginea fumatului, in timp ce altele mai bune de vazut nu le vedem... Spun energie (viata), intrucat atentia e nimic altceva decat energie sufleteasca, energie a constiintei noastre vii. Iar cand dai multa atentie cuiva, se spune ca il iubesti... Ca il pretuiesti si-l respecti, in orice caz...
Spuneam pe alt topic legat de fumat, spre iritarea dragutilor ortodoxisti si a savantilor in pseudoteologie: dincolo de faptul ca fumatul e o complicatie evidenta a vietii, el e intr-un fel o binefacere. In ce sens?
Am descoperit pe pielea mea aceasta binefacere cand, meditind la ce inseamna fumatul pentru mine, am inceput sa imi cunosc laturi ascunse vederii mele obisnuite privind modul meu de a fi, privind caracterul meu, slabiciunile mele si pacalelile de sine. Cu alte cuvinte, cred ca Dumnezeu a ingaduit fumatul la mine pentru ca eu sa am o cale (asta pe care de fapt am ales-o singur, iar Domnul m-a ingaduit), fie si asa dureroasa si costisitoare si riscanta pentru sanatate, ca eu sa am asadar o cale catre mine insumi cel de care ma prefac ca nu am habar. Dar pe care il port in mine, sau mai bine zis, care ma poarta el pe mine... Mintea mea intalnindu-se cu cele ascunse ale tainitelor sufletului, cele care de fapt imi tin mintea in robie... Privindu-le, cu prilejul analizei fumatului, drept in ochi...
Am descoperit astfel ca fumatul e o perdea care se cere trasa la o parte...
Cum, insa? Cum sa dai perdeaua la o parte si sa spui, iata, sunt izbavit de nenorocirea fumatului?
Lucrind mai intai pe indelete si cu ajutorul lui Dumnezeu la mizeriile pe care le porti in tine si pe care luarea aminte la faptul ca esti fumator ti le-a scos la iveala.
Cand omul lasa o patima fortind lucrurile (a forta, a silui, siluire de sine pentru motive "nobile" - nimic mai ignobil), pe motiv ca asa i s-a spus sau asa crede el ca e bine - in astfel de situatii eu cred ca omul isi face un mare deserviciu.
Fumatul e un indicator catre tine insuti.
Cand el iti arata cu degetul, cred ca inteligenta te fereste sa il musti de deget...
Cand omul, insa, isi face lucrarea de pocainta, nevoindu-se si deprinzind fie si in mica masura cele bisericesti, la un moment dat pica precum frunza moarta si fumatul si altele. Ca nu mai au vreun rost, de-aia pica. In timp ce inainte de pocainta aveau multiple rosturi toate cele pe care le comentam mereu ca vicii. Macar ca functie de semnalizare a unor bube mari in noi si tot au un rost. Nu comportamentul e problema, ci resorturile adinci de unde gestul este inaltat ca semn...
Insa omul care se lasa de fumat si de alte adictii doar din motive de sanatate sau de impecabilitate morala si mai stiu eu cum, acela s-a aranjat desigur, dar nu pentru mantuire cat mai degraba pentru "morminte frumos varuite"...
Nu fumatul trebuie sa fie preocuparea noastra de capatai, ci acele ascunse mizerii dinlauntrul inimii noastre si aplecarea mintii spre desertaciuni cu mult mai surpatoare duhovniceste: egoismul, invidia, lenea, ambitiile, slava desarta, agresivitatea, prostia/ignoranta, lauda de sine etc.
Cand inima omului incepe sa bata un pic mai curata (iar asta trece mai intai prin rugaciunea care se vadeste ca urmeaza un drum al curatirii) pica treptat, usor-usurel, toate adictiile (curvia intreaga, ca despre asta-i vorba).

Unii se lasa de fumat pentru ca: se prajesc la buzunare, li se ingalbenesc dintii, isi strica tenul, le pute gura, le miros urat hainele, li se fac reprosuri ici si colo, etc. Ba chiar pentru ca, chipurile, nu poti intra in biserica daca ai fumat ... Si alte asemenea scorneli mentaliste. Pentru sanatatea plamanilor, pentru alte motive de sanatate. Ba chiar ca sa dovedeasca (demonstrativitate isterica) ca il iubesc pe Hristos (iar asta e un ingrozitor autosantaj emotional si mare nerozie stupida).

Nu pentru aceste motive ne lasam de fumat! Desi, desigur, au si ele rostul lor si nu sunt de lepadat. Riscul mare este insa, dupa cum e dovedit cu prisosinta, ca prin acest mod de a lepada fumatul, nu facem in realitate absolut nimic pe planul lucrarii duhovnicesti. Ba, mai mult, ne amagim ca am facut vreo isprava, uitind ca noi nu putem de fapt face nimic, fara Hristos. Adica ne invartosam si mai zdravan, ne udam singuri la radacina buruiana mandriei, a incantarii de sine si a punerii pe mantinela a Bunului Dumnezeu.

Ca sa ilustrez unde poate duce nebunia lasatului de fumat in numele lui Hristos, chipurile (pana aici a ajuns ticalosia minciunii), voi pomeni cazul unui om care a mers la duhovnic pentru sfat in vederea imbunatatirii rugaciunii. Avind duh de ravna la rugaciune, omul acesta a cautat un duhovnic batrin, crezind ca e vreun povatuitor incercat, sa ceara unele lamuriri. Insa nu stia ca sunt duhovnici cu parul alb insa cu mintea inca neduhovniceasca. Iar cand a pomenit de rugaciune, "inteleptul" duhovnic l-a luat cam iute in raspar si l-a intrebat: dar de fumat, fumezi? Da, a recunoscut omul, spunind ca un motiv pentru care vrea sfat duhovnicesc e legat si de nazuinta de a lasa, cu ajutorul lucrarii rugaciunii, unele patimi printre care si fumatul. Insa popa (ca altfel nu il pot numi) i-a zis rastit: ce rugaciune, domnule, cata vreme fumezi? Lasa intai fumatul si apoi vino sa discutam de rugaciune...

Consider ca v-am relatat un caz de crima in cele duhovnicesti, Dumnezeu sa-l ierte pe preotul acela de care nu mai voiesc sa imi amintesc... Dar pentru care iata, ma rog chiar acum, amintindu-mi totusi.

Asadar, cine voieste sa renunte la fumat, lucru bun dorind in fond, eu cred ca mai intai se cuvine sa se cerceteze bine si sa cada la cainta pentru ticalosiile sufletesti, mai intai. Apoi, pe masura inzdravenirii celor sufletesti, va pica si fumatul, ca o proteza de acum inutila.
In replica, cunosc oameni care s-au lasat de fumat pentru a intra in altele cu mult mai pagubitoare. Freud, pe care il huleste o parte (cea vatamata, cred eu) a oamenilor care se cred crestini, spunea raspicat si pe buna dreptate: cata vreme nu ai rapus inima bolii, prin vindecare autentica, boala isi va arata coltii printr-un alt simptom, inca mai abitir decat precedentul. Cine se nevoieste cat de cat, stie ca Freud nu mintea...

Sa mergem deci la inima lucrurilor, mai intai! La inima noastra duhovniceasca si sa vedem daca mai bate, cumva... Iar daca nu, sa chemam Doctorul pentru reanimare. Cu fumatul, vom vedea mai apoi.

Si pentru ca ortodoxistii ma vor injura iarasi (iarta-i Doamne, ca eu merit desigur sa fiu injurat), le dau inca un prilej de reflectie oferindu-le un cuvant autorizat, iar nu o simpla opinie subiectiva foarte, cum am postat eu aici.

http://www.youtube.com/watch?v=Q3x67GlCzDY
Minutul 1-16-05 Mantuirea pentru fumatori....:)

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Ce de energie alocam noi pentru dezbaterea pe marginea fumatului, in timp ce altele mai bune de vazut nu le vedem... Spun energie (viata), intrucat atentia e nimic altceva decat energie sufleteasca, energie a constiintei noastre vii. Iar cand dai multa atentie cuiva, se spune ca il iubesti... Ca il pretuiesti si-l respecti, in orice caz...
Spuneam pe alt topic legat de fumat, spre iritarea dragutilor ortodoxisti si a savantilor in pseudoteologie: dincolo de faptul ca fumatul e o complicatie evidenta a vietii, el e intr-un fel o binefacere. In ce sens?
Am descoperit pe pielea mea aceasta binefacere cand, meditind la ce inseamna fumatul pentru mine, am inceput sa imi cunosc laturi ascunse vederii mele obisnuite privind modul meu de a fi, privind caracterul meu, slabiciunile mele si pacalelile de sine. Cu alte cuvinte, cred ca Dumnezeu a ingaduit fumatul la mine pentru ca eu sa am o cale (asta pe care de fapt am ales-o singur, iar Domnul m-a ingaduit), fie si asa dureroasa si costisitoare si riscanta pentru sanatate, ca eu sa am asadar o cale catre mine insumi cel de care ma prefac ca nu am habar. Dar pe care il port in mine, sau mai bine zis, care ma poarta el pe mine... Mintea mea intalnindu-se cu cele ascunse ale tainitelor sufletului, cele care de fapt imi tin mintea in robie... Privindu-le, cu prilejul analizei fumatului, drept in ochi...
Am descoperit astfel ca fumatul e o perdea care se cere trasa la o parte...
Cum, insa? Cum sa dai perdeaua la o parte si sa spui, iata, sunt izbavit de nenorocirea fumatului?
Lucrind mai intai pe indelete si cu ajutorul lui Dumnezeu la mizeriile pe care le porti in tine si pe care luarea aminte la faptul ca esti fumator ti le-a scos la iveala.
Cand omul lasa o patima fortind lucrurile (a forta, a silui, siluire de sine pentru motive "nobile" - nimic mai ignobil), pe motiv ca asa i s-a spus sau asa crede el ca e bine - in astfel de situatii eu cred ca omul isi face un mare deserviciu.
Fumatul e un indicator catre tine insuti.
Cand el iti arata cu degetul, cred ca inteligenta te fereste sa il musti de deget...
Cand omul, insa, isi face lucrarea de pocainta, nevoindu-se si deprinzind fie si in mica masura cele bisericesti, la un moment dat pica precum frunza moarta si fumatul si altele. Ca nu mai au vreun rost, de-aia pica. In timp ce inainte de pocainta aveau multiple rosturi toate cele pe care le comentam mereu ca vicii. Macar ca functie de semnalizare a unor bube mari in noi si tot au un rost. Nu comportamentul e problema, ci resorturile adinci de unde gestul este inaltat ca semn...
Insa omul care se lasa de fumat si de alte adictii doar din motive de sanatate sau de impecabilitate morala si mai stiu eu cum, acela s-a aranjat desigur, dar nu pentru mantuire cat mai degraba pentru "morminte frumos varuite"...
Nu fumatul trebuie sa fie preocuparea noastra de capatai, ci acele ascunse mizerii dinlauntrul inimii noastre si aplecarea mintii spre desertaciuni cu mult mai surpatoare duhovniceste: egoismul, invidia, lenea, ambitiile, slava desarta, agresivitatea, prostia/ignoranta, lauda de sine etc.
Cand inima omului incepe sa bata un pic mai curata (iar asta trece mai intai prin rugaciunea care se vadeste ca urmeaza un drum al curatirii) pica treptat, usor-usurel, toate adictiile (curvia intreaga, ca despre asta-i vorba).

Unii se lasa de fumat pentru ca: se prajesc la buzunare, li se ingalbenesc dintii, isi strica tenul, le pute gura, le miros urat hainele, li se fac reprosuri ici si colo, etc. Ba chiar pentru ca, chipurile, nu poti intra in biserica daca ai fumat ... Si alte asemenea scorneli mentaliste. Pentru sanatatea plamanilor, pentru alte motive de sanatate. Ba chiar ca sa dovedeasca (demonstrativitate isterica) ca il iubesc pe Hristos (iar asta e un ingrozitor autosantaj emotional si mare nerozie stupida).

Nu pentru aceste motive ne lasam de fumat! Desi, desigur, au si ele rostul lor si nu sunt de lepadat. Riscul mare este insa, dupa cum e dovedit cu prisosinta, ca prin acest mod de a lepada fumatul, nu facem in realitate absolut nimic pe planul lucrarii duhovnicesti. Ba, mai mult, ne amagim ca am facut vreo isprava, uitind ca noi nu putem de fapt face nimic, fara Hristos. Adica ne invartosam si mai zdravan, ne udam singuri la radacina buruiana mandriei, a incantarii de sine si a punerii pe mantinela a Bunului Dumnezeu.

Ca sa ilustrez unde poate duce nebunia lasatului de fumat in numele lui Hristos, chipurile (pana aici a ajuns ticalosia minciunii), voi pomeni cazul unui om care a mers la duhovnic pentru sfat in vederea imbunatatirii rugaciunii. Avind duh de ravna la rugaciune, omul acesta a cautat un duhovnic batrin, crezind ca e vreun povatuitor incercat, sa ceara unele lamuriri. Insa nu stia ca sunt duhovnici cu parul alb insa cu mintea inca neduhovniceasca. Iar cand a pomenit de rugaciune, "inteleptul" duhovnic l-a luat cam iute in raspar si l-a intrebat: dar de fumat, fumezi? Da, a recunoscut omul, spunind ca un motiv pentru care vrea sfat duhovnicesc e legat si de nazuinta de a lasa, cu ajutorul lucrarii rugaciunii, unele patimi printre care si fumatul. Insa popa (ca altfel nu il pot numi) i-a zis rastit: ce rugaciune, domnule, cata vreme fumezi? Lasa intai fumatul si apoi vino sa discutam de rugaciune...

Consider ca v-am relatat un caz de crima in cele duhovnicesti, Dumnezeu sa-l ierte pe preotul acela de care nu mai voiesc sa imi amintesc... Dar pentru care iata, ma rog chiar acum, amintindu-mi totusi.

Asadar, cine voieste sa renunte la fumat, lucru bun dorind in fond, eu cred ca mai intai se cuvine sa se cerceteze bine si sa cada la cainta pentru ticalosiile sufletesti, mai intai. Apoi, pe masura inzdravenirii celor sufletesti, va pica si fumatul, ca o proteza de acum inutila.
In replica, cunosc oameni care s-au lasat de fumat pentru a intra in altele cu mult mai pagubitoare. Freud, pe care il huleste o parte (cea vatamata, cred eu) a oamenilor care se cred crestini, spunea raspicat si pe buna dreptate: cata vreme nu ai rapus inima bolii, prin vindecare autentica, boala isi va arata coltii printr-un alt simptom, inca mai abitir decat precedentul. Cine se nevoieste cat de cat, stie ca Freud nu mintea...

Sa mergem deci la inima lucrurilor, mai intai! La inima noastra duhovniceasca si sa vedem daca mai bate, cumva... Iar daca nu, sa chemam Doctorul pentru reanimare. Cu fumatul, vom vedea mai apoi.

Si pentru ca ortodoxistii ma vor injura iarasi (iarta-i Doamne, ca eu merit desigur sa fiu injurat), le dau inca un prilej de reflectie oferindu-le un cuvant autorizat, iar nu o simpla opinie subiectiva foarte, cum am postat eu aici.

http://www.youtube.com/watch?v=Q3x67GlCzDY
Minutul 1-16-05 Mantuirea pentru fumatori....:)

Bineinteles!
Scurt si la obiect.
(Ce-o fi asa de greu sa pricepem?)

[Cornel Urs]

nu va suparati,
insa un aspect este atunci cand omul se increstineaza, adica incepe sa frecventeze biserica desi a fost botezat in pruncie, si atunci nu este potrivit ca duhovnicul sa-i arate cu degetul toate pacatele, ba chiar sa-l trateze cu respingere, pana cand se va cai de pacate...si alt aspect atunci cand cineva se considera crestin practicant si totusi zice ca a fuma nu-i gresit! (vedeti cazul domnului MihaiG.)
Domnia-sa este de profesie avocat si credeti-ma, cuvantul unuia care lucreaza in aceasta bransa are mare greutate, un medic, un magistrat, un avocat, un profesor, au un cuvant de spus intotdeauna si sunt ascultati...

nu avem aici cazul unui neofit care abia incepe sa invete despre Hristos...

trebuie deci, sa venim cu materiale ortodoxe in care se invata corect adevarul despre aceasta practica a fumatului, pentru ca cei care vor citi aceste topice sa primeasca cunostinta exacta si nu abureli papistase sau neoprotestante, caci vedem bine cum Occidentul promoveaza depravarea si libertinajul.

adica...teorii permisive de genul celor emise de domnul MihaiG (prin care face mult rau celor care au acest viciu, doresc sa se lase si totusi le este foarte greu deoarece sunt dependeti deja de nicotina) nu sunt potrivite! cum adica...daca imi permit cate o tigara pe zi deci nu fac exces (oare ce inseamna fumat in exces si fumat moderat??? cine stabileste limitele cand medicul spune ca pe radiografie chiar si fumatul unei singure tigari se poate evidentia) si nu cumpar tigara aia din banii de paine...pot fuma linistit? dar tigara este aliment?

nu acuma serios, cum ar fi fost ca Pavel sa-i fi zis lui Timotei: ma Timotee, mai trage si tu cate o tigara, ca n-o fi foc...ca i-a zis sa mai bea putin vin, da, deoarece vinul ajuta la digestie, tonifica organismul avand tanin, dar in cantitati mici.

[antiecumenism]

În prealabil postat de ioan cezar

...Ca sa ilustrez unde poate duce nebunia lasatului de fumat in numele lui Hristos, chipurile (pana aici a ajuns ticalosia minciunii), voi pomeni cazul unui om care a mers la duhovnic pentru sfat in vederea imbunatatirii rugaciunii. Avind duh de ravna la rugaciune, omul acesta a cautat un duhovnic batrin, crezind ca e vreun povatuitor incercat, sa ceara unele lamuriri. Insa nu stia ca sunt duhovnici cu parul alb insa cu mintea inca neduhovniceasca. Iar cand a pomenit de rugaciune, "inteleptul" duhovnic l-a luat cam iute in raspar si l-a intrebat: dar de fumat, fumezi? Da, a recunoscut omul, spunind ca un motiv pentru care vrea sfat duhovnicesc e legat si de nazuinta de a lasa, cu ajutorul lucrarii rugaciunii, unele patimi printre care si fumatul. Insa popa (ca altfel nu il pot numi) i-a zis rastit: ce rugaciune, domnule, cata vreme fumezi? Lasa intai fumatul si apoi vino sa discutam de rugaciune...

Consider ca v-am relatat un caz de crima in cele duhovnicesti, Dumnezeu sa-l ierte pe preotul acela de care nu mai voiesc sa imi amintesc... Dar pentru care iata, ma rog chiar acum, amintindu-mi totusi.

-eu m-am spovedit 2 ani la Parintele Teofil si dansul nu ii spovedea pe cei care fumau,le zicea ca intai sa se lase de fumat si apoi sa vina la spovedanie,eu am fost "norocos" pt ca nu am fumat niciodata (si bine am facut) .Dar ,desi pe mine ma primea la spovedit,l-am intrebat pe parintele Teofil (eram curios) de ce nu-i spovedeste pe cei care fumeaza(decat dupa ce e lasa de fumat) -pt ca eu aveam o patima mai mare decat fumatul si pe mine ma spovedea - si mi-a zis ca daca ei nu se pot lasa de o patima mica nu se vor lasa nici de alte pacate mai mari.
Asa mi-a zis mie,Dumnezeu stie daca a gresit sau nu pt ca nu i-a spovedit pe cei care fumau...

În prealabil postat de antiecumenism

-eu m-am spovedit 2 ani la Parintele Teofil si dansul nu ii spovedea pe cei care fumau,le zicea ca intai sa se lase de fumat si apoi sa vina la spovedanie,eu am fost "norocos" pt ca nu am fumat niciodata (si bine am facut) .Dar ,desi pe mine ma primea la spovedit,l-am intrebat pe parintele Teofil (eram curios) de ce nu-i spovedeste pe cei care fumeaza(decat dupa ce e lasa de fumat) -pt ca eu aveam o patima mai mare decat fumatul si pe mine ma spovedea - si mi-a zis ca daca ei nu se pot lasa de o patima mica nu se vor lasa nici de alte pacate mai mari.
Asa mi-a zis mie,Dumnezeu stie daca a gresit sau nu pt ca nu i-a spovedit pe cei care fumau...

Fiecare cu experienta lui duhovniceasca personala. Cred ca ascultarea de duhovnic a unuia nu poate fi comparata cu a altuia.
Frecvent, acelasi duhovnic da uneori indrumari net diferite, chiar opuse, desi faptele credinciosului par a sugera o abordare identica. De pilda, pentru doi oameni care au marturisit ca au furat un bou sau un ou sau ce vrem noi sa zicem, e de asteptat ca duhovnicul sa dea canon/sfat duhovnicesc diferit. Ca doar nu lucram aici cu tabele logaritmice si alte calcule contabile!...
Frate, pesemne ca discutam, deja, discutii...

P.S. Nesuferita idolatrizarea duhovnicilor! Unii, dintre cei asazisi "mari" (alta dracovenie lumeasca) au pe suflet greseli atat de ingrozitoare fata de fii duhovnicesti incat s-ar cuveni sa ne rugam neincetat pentru ei. Domnul stie, desigur, mai bine ce si cum...!

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Ce de energie alocam noi pentru dezbaterea pe marginea fumatului, in timp ce altele mai bune de vazut nu le vedem... Spun energie (viata), intrucat atentia e nimic altceva decat energie sufleteasca, energie a constiintei noastre vii. Spuneam pe alt topic legat de fumat, spre iritarea dragutilor ortodoxisti si a savantilor in pseudoteologie: dincolo de faptul ca fumatul e o complicatie evidenta a vietii, el e intr-un fel o binefacere. In ce sens?
Cu alte cuvinte, cred ca Dumnezeu a ingaduit fumatul la mine pentru ca eu sa am o cale (asta pe care de fapt am ales-o singur, iar Domnul m-a ingaduit), fie si asa dureroasa si costisitoare si riscanta pentru sanatate, ca eu sa am asadar o cale catre mine insumi cel de care ma prefac ca nu am habar.

Intr-un anumit fel ai dreptate, am citit ca suntem lasati in vreo patima ca sa ne indreptam si sa invatam sa nu ne mandrim. Dar asta nu inseamna ca e ceva bun, Domnul le ingaduie pe cele rele, dar nu inseamna ca sunt bune. Toti avem pacate si patimi, primul pas e constientizarea ca e o greseala, de aceea ne si spovedim. Daca le justificam e semnul ca nu am ajuns la primul pas, in felul acesta orice pacat poate avea si o justificare.
In al doilea rand un preot e ingaduitor la inceput, dar daca dureaza cativa ani e si o greseala sa fie tot timpul ingaduitor, omul devine si el impacat cu pacatul sau. De exemplu cineva care desfraneaza, il spovedeste o data, de doua ori, dar apoi ii spune si ca ar cam trebui sa si faca ceva, nu sa ii pice din cer. Sunt preoti care spun aceluia sa caute un alt duhovnic, pentru ca poate el nu-l poate ajuta.
Fumatul e considerat viciu, diferenta fata de alcool este ca in cazul fumatulului devine aproape intotdeauna viciu de la prima tigare, la alcool poti bea mult pana sa devii dependent (dupa parerea mea).

[DragosP]

În prealabil postat de catalin2

In al doilea rand un preot e ingaduitor la inceput, dar daca dureaza cativa ani e si o greseala sa fie tot timpul ingaduito

Duhovnicul meu n-a fost îngăduitor nici măcar o clipă: "Fumezi Dragoş? Îmi pare rău, ne vedem la spovedanie de câte ori ai nevoie, dar de împărtăşit cel puţin după 6 luni de când îmi spui că te-ai lăsat!" Slavă Domnului, fac 5 ani!

[catalin2]

În prealabil postat de DragosP

Duhovnicul meu n-a fost îngăduitor nici măcar o clipă: "Fumezi Dragoş? Îmi pare rău, ne vedem la spovedanie de câte ori ai nevoie, dar de împărtăşit cel puţin după 6 luni de când îmi spui că te-ai lăsat!" Slavă Domnului, fac 5 ani!

Unei rude i-a spus preotul sa nu mai calce in biserica pana nu se lasa de fumat. Dar asta dupa mult timp de cand stia ca fumeaza.

[catalin2]

In trecut nu se stia exact ce este cu fumatul si ca e nociv.

[cristiboss56]

În prealabil postat de catalin2

In trecut nu se stia exact ce este cu fumatul si ca e nociv.

Nu chiar , dar asta nu-i o scuza pana la urma ! Fiecare dupa puterea si vointa lui , dar nu trebuie sa facem din asta o - ntreaga teorie , uitand de pacatele celelalte .
Doamne ajuta !