Pentru Fumatori

Ce de energie alocam noi pentru dezbaterea pe marginea fumatului, in timp ce altele mai bune de vazut nu le vedem... Spun energie (viata), intrucat atentia e nimic altceva decat energie sufleteasca, energie a constiintei noastre vii. Iar cand dai multa atentie cuiva, se spune ca il iubesti... Ca il pretuiesti si-l respecti, in orice caz...
Spuneam pe alt topic legat de fumat, spre iritarea dragutilor ortodoxisti si a savantilor in pseudoteologie: dincolo de faptul ca fumatul e o complicatie evidenta a vietii, el e intr-un fel o binefacere. In ce sens?
Am descoperit pe pielea mea aceasta binefacere cand, meditind la ce inseamna fumatul pentru mine, am inceput sa imi cunosc laturi ascunse vederii mele obisnuite privind modul meu de a fi, privind caracterul meu, slabiciunile mele si pacalelile de sine. Cu alte cuvinte, cred ca Dumnezeu a ingaduit fumatul la mine pentru ca eu sa am o cale (asta pe care de fapt am ales-o singur, iar Domnul m-a ingaduit), fie si asa dureroasa si costisitoare si riscanta pentru sanatate, ca eu sa am asadar o cale catre mine insumi cel de care ma prefac ca nu am habar. Dar pe care il port in mine, sau mai bine zis, care ma poarta el pe mine... Mintea mea intalnindu-se cu cele ascunse ale tainitelor sufletului, cele care de fapt imi tin mintea in robie... Privindu-le, cu prilejul analizei fumatului, drept in ochi...
Am descoperit astfel ca fumatul e o perdea care se cere trasa la o parte...
Cum, insa? Cum sa dai perdeaua la o parte si sa spui, iata, sunt izbavit de nenorocirea fumatului?
Lucrind mai intai pe indelete si cu ajutorul lui Dumnezeu la mizeriile pe care le porti in tine si pe care luarea aminte la faptul ca esti fumator ti le-a scos la iveala.
Cand omul lasa o patima fortind lucrurile (a forta, a silui, siluire de sine pentru motive "nobile" - nimic mai ignobil), pe motiv ca asa i s-a spus sau asa crede el ca e bine - in astfel de situatii eu cred ca omul isi face un mare deserviciu.
Fumatul e un indicator catre tine insuti.
Cand el iti arata cu degetul, cred ca inteligenta te fereste sa il musti de deget...
Cand omul, insa, isi face lucrarea de pocainta, nevoindu-se si deprinzind fie si in mica masura cele bisericesti, la un moment dat pica precum frunza moarta si fumatul si altele. Ca nu mai au vreun rost, de-aia pica. In timp ce inainte de pocainta aveau multiple rosturi toate cele pe care le comentam mereu ca vicii. Macar ca functie de semnalizare a unor bube mari in noi si tot au un rost. Nu comportamentul e problema, ci resorturile adinci de unde gestul este inaltat ca semn...
Insa omul care se lasa de fumat si de alte adictii doar din motive de sanatate sau de impecabilitate morala si mai stiu eu cum, acela s-a aranjat desigur, dar nu pentru mantuire cat mai degraba pentru "morminte frumos varuite"...
Nu fumatul trebuie sa fie preocuparea noastra de capatai, ci acele ascunse mizerii dinlauntrul inimii noastre si aplecarea mintii spre desertaciuni cu mult mai surpatoare duhovniceste: egoismul, invidia, lenea, ambitiile, slava desarta, agresivitatea, prostia/ignoranta, lauda de sine etc.
Cand inima omului incepe sa bata un pic mai curata (iar asta trece mai intai prin rugaciunea care se vadeste ca urmeaza un drum al curatirii) pica treptat, usor-usurel, toate adictiile (curvia intreaga, ca despre asta-i vorba).

Unii se lasa de fumat pentru ca: se prajesc la buzunare, li se ingalbenesc dintii, isi strica tenul, le pute gura, le miros urat hainele, li se fac reprosuri ici si colo, etc. Ba chiar pentru ca, chipurile, nu poti intra in biserica daca ai fumat ... Si alte asemenea scorneli mentaliste. Pentru sanatatea plamanilor, pentru alte motive de sanatate. Ba chiar ca sa dovedeasca (demonstrativitate isterica) ca il iubesc pe Hristos (iar asta e un ingrozitor autosantaj emotional si mare nerozie stupida).

Nu pentru aceste motive ne lasam de fumat! Desi, desigur, au si ele rostul lor si nu sunt de lepadat. Riscul mare este insa, dupa cum e dovedit cu prisosinta, ca prin acest mod de a lepada fumatul, nu facem in realitate absolut nimic pe planul lucrarii duhovnicesti. Ba, mai mult, ne amagim ca am facut vreo isprava, uitind ca noi nu putem de fapt face nimic, fara Hristos. Adica ne invartosam si mai zdravan, ne udam singuri la radacina buruiana mandriei, a incantarii de sine si a punerii pe mantinela a Bunului Dumnezeu.

Ca sa ilustrez unde poate duce nebunia lasatului de fumat in numele lui Hristos, chipurile (pana aici a ajuns ticalosia minciunii), voi pomeni cazul unui om care a mers la duhovnic pentru sfat in vederea imbunatatirii rugaciunii. Avind duh de ravna la rugaciune, omul acesta a cautat un duhovnic batrin, crezind ca e vreun povatuitor incercat, sa ceara unele lamuriri. Insa nu stia ca sunt duhovnici cu parul alb insa cu mintea inca neduhovniceasca. Iar cand a pomenit de rugaciune, "inteleptul" duhovnic l-a luat cam iute in raspar si l-a intrebat: dar de fumat, fumezi? Da, a recunoscut omul, spunind ca un motiv pentru care vrea sfat duhovnicesc e legat si de nazuinta de a lasa, cu ajutorul lucrarii rugaciunii, unele patimi printre care si fumatul. Insa popa (ca altfel nu il pot numi) i-a zis rastit: ce rugaciune, domnule, cata vreme fumezi? Lasa intai fumatul si apoi vino sa discutam de rugaciune...

Consider ca v-am relatat un caz de crima in cele duhovnicesti, Dumnezeu sa-l ierte pe preotul acela de care nu mai voiesc sa imi amintesc... Dar pentru care iata, ma rog chiar acum, amintindu-mi totusi.

Asadar, cine voieste sa renunte la fumat, lucru bun dorind in fond, eu cred ca mai intai se cuvine sa se cerceteze bine si sa cada la cainta pentru ticalosiile sufletesti, mai intai. Apoi, pe masura inzdravenirii celor sufletesti, va pica si fumatul, ca o proteza de acum inutila.
In replica, cunosc oameni care s-au lasat de fumat pentru a intra in altele cu mult mai pagubitoare. Freud, pe care il huleste o parte (cea vatamata, cred eu) a oamenilor care se cred crestini, spunea raspicat si pe buna dreptate: cata vreme nu ai rapus inima bolii, prin vindecare autentica, boala isi va arata coltii printr-un alt simptom, inca mai abitir decat precedentul. Cine se nevoieste cat de cat, stie ca Freud nu mintea...

Sa mergem deci la inima lucrurilor, mai intai! La inima noastra duhovniceasca si sa vedem daca mai bate, cumva... Iar daca nu, sa chemam Doctorul pentru reanimare. Cu fumatul, vom vedea mai apoi.

Si pentru ca ortodoxistii ma vor injura iarasi (iarta-i Doamne, ca eu merit desigur sa fiu injurat), le dau inca un prilej de reflectie oferindu-le un cuvant autorizat, iar nu o simpla opinie subiectiva foarte, cum am postat eu aici.

http://www.youtube.com/watch?v=Q3x67GlCzDY
Minutul 1-16-05 Mantuirea pentru fumatori....:)