Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de Fani71

Dragos, nu stiu daca intre timp ai citit articolul. Poate ai vazut atunci ca in el scrie ca si sfantul Iustin Popovici spune ca nu este corecta limitarea tainelor la 7.
Asa ca vezi, nu intotdeauna in lumea ortodoxa toti cei mari sunt de acord in toate punctele. Sunt totusi ortodocsi cu totii. Nu vad de ce eu as fi mai putin ortodoxa daca imi permit sa aleg o parere sau alta dintre cele care exista.
Dar in fine, stiu ca asta n-are chiar nimic de-a face cu subiectul.

Dar nu e important pentru tine, Fani, ce zice Biserica?
Drept sa-ti spun, eu nu cred ca poti fi mai mult sau mai putin ortodoxa. Ori DA, ori NU. Ai vazut ca Domnul l-a facut pe Petru necredincios doar pentru o vorba spusa in treacat?

Viaţa o avem de la Dumnezeu: prin El trăim, ne mişcăm şi suntem. Adică Dumnezeu este izvorul, susţinătorul şi rostul sau destinul vieţii noastre. Dacă mergem aşa, potrivit acestora, avem viaţa asigurată de Dumnezeu, temelia ei; dacă nu urmăm aşa, ci încâlcim viaţa noastră în toate fărădelegile şi spurcăciunile, care îndrăcesc şi sufletul şi trupul şi o ducem aşa vreme îndelungată, atunci Dumnezeu se desface din viaţa noastră. Totuşi nu se desface îndată după greşeala noastră, ci rabdă o vreme rătăcirea omului, a fiului Său mai mic, în tot chipul chemându-l.

Iar moartea o avem de la ucigaşul. Deci, când oamenii se leagă cu totul de voile celui rău, le este în primejdie viaţa şi primejduiesc şi pe alţii. Iar de se leagă ca robii cu inima de lumea aceasta şi de voile trupului cele împotriva firii, mintea li se strâmbă, încât nu mai deosebeşte adevărul de rătăcire; atunci Dumnezeu se-ntunecă din mintea, din inima şi din voinţa lor şi ajung că nu vor să mai ştie de Dumnezeu şi aşa vine osânda la moarte, aşa vine prăpădul în vremea fiecărui rând de oameni. Întâi e moartea sufletească a ateismului, a necredinţei, pe urmă se arată şi moartea din afară a trupului, după vrednicie şi spre înţelepţirea multora.

[vasiu_c]

[quote=ovidiu b.;477102]Viaţa o avem de la Dumnezeu: prin El trăim, ne mişcăm şi suntem. Adică Dumnezeu este izvorul, susţinătorul şi rostul sau destinul vieţii noastre. Dacă mergem aşa, potrivit acestora, avem viaţa asigurată de Dumnezeu, temelia ei; dacă nu urmăm aşa, ci încâlcim viaţa noastră în toate fărădelegile şi spurcăciunile, care îndrăcesc şi sufletul şi trupul şi o ducem aşa vreme îndelungată, atunci Dumnezeu se desface din viaţa noastră. Totuşi nu se desface îndată după greşeala noastră, ci rabdă o vreme rătăcirea omului, a fiului Său mai mic, în tot chipul chemându-l.

Trebuie să ne învăţăm mai întâi a tăcea: „Cine nu ştie să tacă, nu ştie nici să vorbească”. Cuvântul pentru care se poate părăsi tăcerea, trebuie să fie foarte ziditor de suflet.Parintele Arsenie Boca , stia ce spunea, ca un vazator cu duhul, al lumii acesteia.