Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Fani71]

În prealabil postat de DragosP

Măi nene, mai sunteţi mulţi?
@Fani: spui că predai religia?

Da. Care-i problema? Este un fel de a vedea lucrurile raspandit la teologii neopatristici.

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Da. Care-i problema? Este un fel de a vedea lucrurile raspandit la teologii neopatristici.

Am aflat si eu acum de pe net ce este teologia neopatristica si mi-am dat seama unde e radacina unor conceptii moderniste din ortodoxie.
Teologia neopatristica este de fapt propovaduita de cei ce vor sa imbine ortodoxia cu conceptiile ecumeniste, un fel de protestantism ortodox. Ei spun sa ne intoarcem la inceputuri, exact asta spun si protestantii.
Am mai citat dintr-un articol care spunea ca scoala teologica ortodoxa de la Paris, formata din rusi plecati datorita venirii comunismului, unii dintre acesti scriitori venind in contact cu gandirea occidentala au adoptat conceptii moderniste si au incercat sa liberalizeze invatatura ortodoxa.
Acum pe net am gasit alte lucruri interesante. Anul acesta s-a tinut in Grecia o conferinta impotriva teologiei post-patristice, la care au participat si cativa Mitropoliti: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...si-altii-foto/
Si un articol care descrie aceasta teologie si greselile ei, scris de un Mitropolit grec: http://acvila30.ro/2012/08/11/ips-ie...i-contextuala/

Citez din ultimul link:
"Consider, aşadar, că sintagmele teologie „neo-patristică” şi „post-patristică” au fost create în cadrul unei astfel de perspective [anti-ortodoxe]. La început, cu timiditate, a apărut termenul „neo-patristic”, în sensul că textele Părinţilor nu trebuie doar repetate, ci „duhul” lor trebuie localizat şi transpus în conjuncturile vremii noastre, adică să fie cercetat modul în care ar fi vorbit Părinţii despre chestiunile contemporane [nouă].
Apoi a apărut expresia teologie „post-patristică”, considerându-se că Părinţii nu ne mai sunt necesari, căci ei au trăit în alte vremuri, au abordat alte probleme, au avut alte întrebări ontologice şi cosmologice, „o cu totul altă viziune asupra lumii” şi, în consecinţă, ei nu mai pot veni în ajutorul epocii noastre.
La apariţia aşa-zisei teologii neo-patristice şi post-patristice au contribuit anumiţi teologi care au profesat în apus, îndeosebi la Paris. Ei au intrat în dialog cu gândirea apuseană şi au încercat să răspundă problemelor întâlnite de ei.
Ei vorbesc despre un ecumenism care „ar trebui să renunţe la argumentările verbale şi să se bazeze pe un realism experimental al mântuirii: scufundând sistemele şi sensurile, care, la urma urmei, nu sunt decât urme, în trăirea sferică a Bisericii, în tot ceea ce experienţa Ei are mai bun”.
Fanatismul este legat de „identitatea confesională”, care „dacă nu constituie sămânţa lui, este, cel puţin, pământul pe care el este cultivat”, din acest motiv vorbindu-se de necesitatea reconstruirii unei case „cu porţile deschise, noul Ierusalim, Împărăţia”, în care toţi să aibă loc. Iar cei care nu vor să contribuie la construirea unei astfel ce case, trebuie îndepărtaţi, „cheia” casei fiind tot ceea ce are celălalt mai bun şi tot ceea ce ne uneşte.
De altfel, cei mai mulţi dintre aceşti apărători îndârjiţi ai traducerii textelor liturgice şi atacatori cu patimă şi necuviinţă ai celor care exprimă o altă opinie, aparţin acestui climat teologic „post-patristic” şi „contextual”. La fel se întâmplă şi cu cei care neagă valabilitatea gândirii patristice în vremea noastră. Ei vor să lase terenul liber pentru orice speculaţie şi orice sincretism.
În concluzie, consider că teologia modernă care se desparte de Părinţi şi se exprimă în termeni zgomotoşi, din pretinsă dragoste faţă de omul contemporan, constituie un pericol pentru Biserică şi pentru teologia acesteia. Ea nu este altceva decât o formă speculativă de teologie, un populism practicat de „teologi auto-proclamaţi” datorat unei proaste înţelegeri a „preoţiei împărăteşti”.

Teologii mai apropiati din zilele noastre sunt Sfantul Iustin Popovici, Sfantul Igantie Briancianinov, Sfantul Nectarie, Sfantul Serafim de Sarov.
P.S. Am raspuns unui mesaj al tau, dar mesajul meu nu iti este adresat doar tie.

[Fani71]

Ei, Catalin, poate stii dictonul: 'Non idem est si duo dicunt idem'
Daca protestantii (unii) vorbesc despre intoarcerea la Biserica primara, si se intampla ca si cei care, pentru ca au redescoperit parintii (cam neglijati in secolele dinainte, de captivitate babilonica a ortodoxiei in concepte scolastice), sa vorbeasca de reintoarcere la adevarata traditie ortodoxa, nu inseamna ca ei spun acelasi lucru. Chiar deloc.
Nu uita ca si p. Staniloae a facut parte din aceasta miscare, intr-un fel.
Mai cerceteaza. Fa cum spune sf Pavel si incearca sa vezi ce este bun.

In ortodoxie avem acest defect sa ne acuzam unii pe altii de a nu fi cu adevarat ortodocsi. In care cadem toti, desigur.

Sigur, eu am studiat la St Serge, fondata de rusii albi, scoala vad criticata de sur
sle tale... Deci nu pretind sa-mi acorzi incredere. Anca de asta nu crede niciodata ce zis, banuiesc... ;-)

M-ar interesa ce au de zis Mihail, Eugen si Ioan Cezar despre acest subiect.

În prealabil postat de catalin2

Am aflat si eu acum de pe net ce este teologia neopatristica si mi-am dat seama unde e radacina unor conceptii moderniste din ortodoxie.
Teologia neopatristica este de fapt propovaduita de cei ce vor sa imbine ortodoxia cu conceptiile ecumeniste, un fel de protestantism ortodox. Ei spun sa ne intoarcem la inceputuri, exact asta spun si protestantii.
Am mai citat dintr-un articol care spunea ca scoala teologica ortodoxa de la Paris, formata din rusi plecati datorita venirii comunismului, unii dintre acesti scriitori venind in contact cu gandirea occidentala au adoptat conceptii moderniste si au incercat sa liberalizeze invatatura ortodoxa.
Acum pe net am gasit alte lucruri interesante. Anul acesta s-a tinut in Grecia o conferinta impotriva teologiei post-patristice, la care au participat si cativa Mitropoliti: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...si-altii-foto/
Si un articol care descrie aceasta teologie si greselile ei, scris de un Mitropolit grec: http://acvila30.ro/2012/08/11/ips-ie...i-contextuala/

Citez din ultimul link:
"Consider, aşadar, că sintagmele teologie „neo-patristică” şi „post-patristică” au fost create în cadrul unei astfel de perspective [anti-ortodoxe]. La început, cu timiditate, a apărut termenul „neo-patristic”, în sensul că textele Părinţilor nu trebuie doar repetate, ci „duhul” lor trebuie localizat şi transpus în conjuncturile vremii noastre, adică să fie cercetat modul în care ar fi vorbit Părinţii despre chestiunile contemporane [nouă].
Apoi a apărut expresia teologie „post-patristică”, considerându-se că Părinţii nu ne mai sunt necesari, căci ei au trăit în alte vremuri, au abordat alte probleme, au avut alte întrebări ontologice şi cosmologice, „o cu totul altă viziune asupra lumii” şi, în consecinţă, ei nu mai pot veni în ajutorul epocii noastre.
La apariţia aşa-zisei teologii neo-patristice şi post-patristice au contribuit anumiţi teologi care au profesat în apus, îndeosebi la Paris. Ei au intrat în dialog cu gândirea apuseană şi au încercat să răspundă problemelor întâlnite de ei.
Ei vorbesc despre un ecumenism care „ar trebui să renunţe la argumentările verbale şi să se bazeze pe un realism experimental al mântuirii: scufundând sistemele şi sensurile, care, la urma urmei, nu sunt decât urme, în trăirea sferică a Bisericii, în tot ceea ce experienţa Ei are mai bun”.
Fanatismul este legat de „identitatea confesională”, care „dacă nu constituie sămânţa lui, este, cel puţin, pământul pe care el este cultivat”, din acest motiv vorbindu-se de necesitatea reconstruirii unei case „cu porţile deschise, noul Ierusalim, Împărăţia”, în care toţi să aibă loc. Iar cei care nu vor să contribuie la construirea unei astfel ce case, trebuie îndepărtaţi, „cheia” casei fiind tot ceea ce are celălalt mai bun şi tot ceea ce ne uneşte.
De altfel, cei mai mulţi dintre aceşti apărători îndârjiţi ai traducerii textelor liturgice şi atacatori cu patimă şi necuviinţă ai celor care exprimă o altă opinie, aparţin acestui climat teologic „post-patristic” şi „contextual”. La fel se întâmplă şi cu cei care neagă valabilitatea gândirii patristice în vremea noastră. Ei vor să lase terenul liber pentru orice speculaţie şi orice sincretism.
În concluzie, consider că teologia modernă care se desparte de Părinţi şi se exprimă în termeni zgomotoşi, din pretinsă dragoste faţă de omul contemporan, constituie un pericol pentru Biserică şi pentru teologia acesteia. Ea nu este altceva decât o formă speculativă de teologie, un populism practicat de „teologi auto-proclamaţi” datorat unei proaste înţelegeri a „preoţiei împărăteşti”.

Teologii mai apropiati din zilele noastre sunt Sfantul Iustin Popovici, Sfantul Igantie Briancianinov, Sfantul Nectarie, Sfantul Serafim de Sarov.
P.S. Am raspuns unui mesaj al tau, dar mesajul meu nu iti este adresat doar tie.

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Daca protestantii (unii) vorbesc despre intoarcerea la Biserica primara, si se intampla ca si cei care, pentru ca au redescoperit parintii (cam neglijati in secolele dinainte, de captivitate babilonica a ortodoxiei in concepte scolastice), sa vorbeasca de reintoarcere la adevarata traditie ortodoxa, nu inseamna ca ei spun acelasi lucru. Chiar deloc.
Nu uita ca si p. Staniloae a facut parte din aceasta miscare, intr-un fel.
Mai cerceteaza. Fa cum spune sf Pavel si incearca sa vezi ce este bun.

Sigur, eu am studiat la St Serge, fondata de rusii albi, scoala vad criticata de sur
sle tale... Deci nu pretind sa-mi acorzi incredere. Anca de asta nu crede niciodata ce zis, banuiesc... ;-)

M-ar interesa ce au de zis Mihail, Eugen si Ioan Cezar despre acest subiect.

Fani, nu e vorba de intoarcerea la parinti, ci e vorba la acest curent de introducerea conceptiilor ecumeniste in ortodoxie. Ei vor sa reformeze si inavatatura ortodoxa, dogma, sa o faca mai laxa, ca sa poata fi acceptate si invataturile gresite din alte culte. In numele unei bune intelegeri si eventual uniri intre culte, sa nu trebuiasca sa renunte ei la rataciri, sa le primim si noi in ortodoxie, alaturi de invataturile ortodoxe. Voi explica mai mult in mesajul urmator, despre catehismul francez.
Parintele Staniloae nu facea deloc parte din aceasta miscare, cel putin nu ca si conceptie. Dansul a redat invatatura parintilor, nu a vrut sa o reformeze.
Da, sunt mai multi pe forum influentati de aceste scrieri.

[Fani71]

În prealabil postat de catalin2

" De altfel, cei mai mulţi dintre aceşti apărători îndârjiţi ai traducerii textelor liturgice şi atacatori cu patimă şi necuviinţă ai celor care exprimă o altă opinie, aparţin acestui climat teologic „post-patristic” şi „contextual”. La fel se întâmplă şi cu cei care neagă valabilitatea gândirii patristice în vremea noastră. Ei vor să lase terenul liber pentru orice speculaţie şi orice sincretism."

As mai vrea sa atrag atentia asupra aceste acuzatii ca teologii neopatristici sunt si cei care sunt intarjiti pentru traducerile liturgice.. Pai nu vedeti, dragi prieteni, ca aveti de-a face in acest text cu niste greci fundamentalisti care sunt chiar impotriva traducerii textelor liturgice? Voi, ca romani, puteti avea aceeasi gandire? Ati vrea sa se faca iar liturghia in slavona sau chiar in greaca veche?
Stiti ca in Grecia pana si citirea evangheliei in greaca noua nu este acceptata? Si ca la slujbe, majoritatea lumii nu intelege despre ce e vorba exact, sau confunda o multime de lucruri din cauza neintelegerii limbii? Hai, sa zicem ca cei care merg mereu la biserica inteleg liturghia (desi ma indoiesc, am facut teste la un moment dat), dar psalmii? Stiti ca nici specialistii de limbi vechi nu pot intelege un psalm din Septuaginta cu usurinta? (este o limba mai grea, cu semitisme)
Sa multumim lui Dumnezeu ca noi intelegem slujba macar.. Si asta datorita 'modernnistilor' de carturari, episcopi si domnitori care au inteles in secolele 17-18 ca, pentru a putea raspunde catehezei protestante, trebuia ca poporul sa isi inteleaga propriile slujbe..

Nu am timp si nici rabdrdare sa iau toate acuzatiile la rand, dar mai zic doar ca nu este adevarat ca se neaga valabilitatea gandirii patristice. Chiar dimpotriva!! Se revine la aceasta gandire, care a fost ingropata in alte concepte vreme de cateva secole.

Haideti sa nu intram aici in actica acuzatiilor si demascarilor, ca nu face bine.