Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[lore86]

Ciudata treaba si cu intelepciunea asta.
Adica e ciudat ce inteleg unii prin intelepciune. Unii inteleg sa se faca ei proprii dumnezei, hotarand cati copii au sau nu posibilitatea sa creasca. Asta mie mi se pare o nebunie.
De ce nebunie? Ptr ca azi sunt bine, sanatos, maine pot fi intr-un scaun cu rotile si nu mai pot munci. Si atunci ce sa fac cu copiii? Oare nu sa merg inainte, si sa ii cresc cu nadejdea in Domnul? Oare noi stim ziua de maine? oare ne cunoastem noi puterile? Oare de la noi vine puterea de a ne creste copiii? oare de la noi vine puterea de a munci ptr a le asigura traiul necesar ?

Refuz intelepciunea care il pune in umbra pe Domnul, si ma scoate la lumina pe mine.Eu sa "le dau viata"(strasnica exprimare!), eu sa ii cresc, eu sa...
E firesc sa simti ca nu mai poti de vreme ce e mereu eu in fata. De vreme ce lipseste a doua persoana, sau prima cum ar fi firesc, adica Domnul . In situatia aceasta e firesc ca omul sa nu poate creste decat unu sau doi copii.

In intelepciunea noastra hotaram cati copii sa nastem. In intelepciunea noastra hotaram ca nu suntem destul de frumoase si trebuie sa ne mai"cosmetizam". In intelepciunea noastra, consideram demodate sfaturile parintilor in ceea ce priveste tinuta, postul, ascultarea.
Si tot in vartutea aceastei intelepciuni cred ca ne deplasam cu viteza fulgerului.
problema se puneincotro? Ptr ca stim ca drumul spre mantuire e ingust si anevoios. Asadar unde duce acest drum pe care mergem cu o asa mare viteza?

Astea nu sunt decât şoapte ale vicleanului, după cum spunea şi părintele. Dar nu te necăji Lore, Dumnezeu are grijă de toate. Mai bine ne-ai spune ceva despre Matei.

ps: sper să fi reţinut bine numele...dacă nu scuze anticipat

[Fani71]

Lore, in viata sunt lucruri asupra carora ai putea avea o influenta, si lucruri care nu depind de tine.
Poti avea un accident, poti sa te imbolnavesti, tu sau sotul/sotia sau copiiii, poti sa pierzi tot ce ai. Atunci cand se intampla, mergi cu Dumnezeu inainte.
Dar pentru numarul copiilor ai o oarecare influenta. Sigur, poti sa alegi sa nu faci nimic ca sa il influentezi. Tot o alegere ramane.
Tot asa cum ai de ales cu cine te casatoresti, nu zici ca il iei pe primul care iti iese in cale. Sau cum iti alegi meseria. Acolo nu zicem ca 'are grija Dumnezeu'.
Dumnezeu de ce ne-a dat dreapta socotinta? Ca nici nu cred ca am vorbit de intelepciune, ci de dreapta socotinta.

În prealabil postat de lore86

Ciudata treaba si cu intelepciunea asta.
Adica e ciudat ce inteleg unii prin intelepciune. Unii inteleg sa se faca ei proprii dumnezei, hotarand cati copii au sau nu posibilitatea sa creasca. Asta mie mi se pare o nebunie.
De ce nebunie? Ptr ca azi sunt bine, sanatos, maine pot fi intr-un scaun cu rotile si nu mai pot munci. Si atunci ce sa fac cu copiii? Oare nu sa merg inainte, si sa ii cresc cu nadejdea in Domnul? Oare noi stim ziua de maine? oare ne cunoastem noi puterile? Oare de la noi vine puterea de a ne creste copiii? oare de la noi vine puterea de a munci ptr a le asigura traiul necesar ?

Refuz intelepciunea care il pune in umbra pe Domnul, si ma scoate la lumina pe mine.Eu sa "le dau viata"(strasnica exprimare!), eu sa ii cresc, eu sa...
E firesc sa simti ca nu mai poti de vreme ce e mereu eu in fata. De vreme ce lipseste a doua persoana, sau prima cum ar fi firesc, adica Domnul . In situatia aceasta e firesc ca omul sa nu poate creste decat unu sau doi copii.

In intelepciunea noastra hotaram cati copii sa nastem. In intelepciunea noastra hotaram ca nu suntem destul de frumoase si trebuie sa ne mai"cosmetizam". In intelepciunea noastra, consideram demodate sfaturile parintilor in ceea ce priveste tinuta, postul, ascultarea.
Si tot in vartutea aceastei intelepciuni cred ca ne deplasam cu viteza fulgerului.
problema se puneincotro? Ptr ca stim ca drumul spre mantuire e ingust si anevoios. Asadar unde duce acest drum pe care mergem cu o asa mare viteza?

Depinde ce alegere faci. Dar gândeşte-te înainte să faci o alegere cui va fi placută, lui Dumnezeu sau ţie?

[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

Depinde ce alegere faci. Dar gândeşte-te înainte să faci o alegere cui va fi placută, lui Dumnezeu sau ţie?

Pai tocmai de asta vorbeam de mantuire. A face voia lui Dumnezeu este scopul, bineinteles. Voia lui Dumnezeu este ca noi sa ne mantuim, nu?
Faci o alegere tinand seama de puterile tale. Daca iti depasesti puterile, risti sa iti fie mult mai greu si sa cazi.

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

A face voia lui Dumnezeu este scopul, bineinteles. Voia lui Dumnezeu este ca noi sa ne mantuim, nu?

Asa este.

În prealabil postat de Fani71

Faci o alegere tinand seama de puterile tale. Daca iti depasesti puterile, risti sa iti fie mult mai greu si sa cazi.

Acum situatia este mai delicata caci Hristos Iisus spune: "harul Meu in slabiciuni se desavarseste" si "La Dumnezeu toate sunt cu putinta". Deci nu trebuie sa picam in extreme, nici in laxism: asta este, nu pot deci merg dupa pofta mea si nu imi pasa daca pic in robia placerii sexuale... nici in paroxismul abstinentei: vai de mine iar am pacatuit ca mi-am impartasit dragostea fireasca inclusiv sexuala (eros) cu sotul/sotia.

Consider ca problema este in ce directie ne folosim puterile nostre firesti in conlucrare cu harul Duhului Sfant si nu daca le depasim. In acest sens este relevanta ispitirea in pustie a Mantuitorului... cand se vede clar ca satana avea un singur scop: Hristos Iisus sa isi foloseasca nefiresc puterea Sa atat omeneasca cat si dumnezeiasca (laxism in cazul postului, paroxismul renuntarii la sine si increderea fara discernamant in Dumnezeu in cazul ispitei de pe aripa Templului).

Consider ca noua ne ramane sa cautam conlucrarea cu harul Duhului Sfant intru Hristos Iisus pentru a intelege ceea ce trebuie noi sa facem. Saul, cand L-a intalnit pe Iisus a intrebat: "Ce sa fac?"... Iudeii convetiti de Sfantul Petru cu ajutorul harului Duhului Sfant au intrebat: "Ce sa facem ca sa ne mantuim?"
Deci exista voia lui Dumnezeu obiectiva, pentru toti oamenii cat si subiectiva pentru fiecare om in parte... noi suntem datori sa le implinim pe amanodua intru dragoste in Biserica.

Referitor la casatorie, sunt de parere ca trebuie sa urmam indemnul Sfantului Pavel:
"Bine ar fi ca barbatul sa nu se atinga de femeie si nici femeia de barbat, insa din cauza dorintei trupesti care se poate preface in robia desfranarii este bine ca fiecare barbat sa se casatoreasca sa aiba femeia lui, asemnea si femeia... barbatul nu mai este stapan pe trupul lui ci femeia, asemnea nici femeia nu mai este stapana pe trupul ei ci barbatul... barbatul sa ii dea femeii iubirea datorata, inclusiv eros, asemnea si femeia... sa nu stea departe unul de celatat decat pentru post si rugaciune, cu buna invoiala... ca nu cumva sa vina satana sa ii ispiteasca din pricina neputintei infranarii... evident de la nefiresc si nu de la firesc"

Sunt lucruri delicate, iar noi cei neintelepti si nepriceputi este bine sa ascultam de parintii nostri precum Pr. Arsenie Boca care spune inechivoc "in casatorie nu este bun nici abuzul nici refuzul eros-ului (activitatii sexuale)".

Doamne ajuta.

În prealabil postat de Eugen7

Sunt lucruri delicate, iar noi cei neintelepti si nepriceputi este bine sa ascultam de parintii nostri precum Pr. Arsenie Boca care spune inechivoc "in casatorie nu este bun nici abuzul nici refuzul eros-ului (activitatii sexuale)".

Cu mică completare care aparţine tot părintelui Arsenie: “Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare”.

Deci grijă mare cum foloseşti o unealtă, căci ea are tăişuri. Dacă nu o foloseşti cum trebuie, în loc să taie, ea te taie, în loc să clădească, te dărâmă.

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Cu mică completare care aparţine tot părintelui Arsenie: “Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare”.

Bineinteles.
Frate Ovidiu nimeni nu spune ca activitatea sexuala in cadrul casatoriei trebuie vazuta ca un scop in sine.

Repet ce am spus mai sus: daca o familie nu poate avea copii si are o activitate sexuala intensa (caci doar pe copii nu ii aduce barza) poti afirma ca este nefireasca? Poti afirma cu certitudine ca numarul duce la impatimire, robie sexuala? Ca sotii ajunsi in aceasta situatie sunt robiti sexual?
Conisider ca raspunsul este negativ... precum cineva care bea sa spunem 2 pahare de vin pe saptamana, fara se imbete... si nu devine alcoolic, insa alta persona bea o data pe an si "isi pierde mintile".

De asemnea pot fi cazuri in care sotii se impreuneaza sexual firesc si apar copiii... o droaie, si pot ajunge impatimiti sexual sotii chiar daca au o duzina de copii... abia asteapta sotul/sotia sa o poate face iar, chiar si o data la doi ani... dar in restul timpului mintea sa fie robita de acea zi in care se intampla... poti nega aceasta realitate?

Consider ca accentul se pune in mod gresit pe numarul activitatii sexuale firesti si nu pe calitatea activitatii sexuale firesti (pe de o parte impartasirea iubirii trupesti sexuale -eros -in sscopul mantuirii al carei rod firesc sunt pruncii, iar pe de alta parte evitarea impatimirii/robiei. Trebuie discernamant duhovnicesc si ajutorul harului Duhului Sfant in reglarea acestei balante).

În prealabil postat de ovidiu b.

Deci grijă mare cum foloseşti o unealtă, căci ea are tăişuri. Dacă nu o foloseşti cum trebuie, în loc să taie, ea te taie, în loc să clădească, te dărâmă.

Evident

Doamne ajuta.

În prealabil postat de Fani71

Pai tocmai de asta vorbeam de mantuire. A face voia lui Dumnezeu este scopul, bineinteles. Voia lui Dumnezeu este ca noi sa ne mantuim, nu?

Bineînţeles că Dumnezeu vrea ca toţi să ne mântuim, dar trebuie să vrem şi noi. De aceea ne poartă pe tot felul de căi şi ne cheamă cu tot felul de surle şi, dacă trebuie, ne grăieşte şi cu tunul.

În prealabil postat de Fani71

Faci o alegere tinand seama de puterile tale. Daca iti depasesti puterile, risti sa iti fie mult mai greu si sa cazi.

Nimeni nu îţi cere să faci ce trece peste măsurile tale. Dar una este să vrei şi să fii conştient de ceea ce este bine şi alta este să dormi liniştit somnul de primejdie, de bună credinţă că ceea ce tu faci este bine.

De asemenea noi singuri nimic nu putem face. "Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic". (Ioan 15, 5).

Trebuie doar să vrem. Biruinţa Mântuitorului e unică. Fără El nimeni nu mai poate câştiga o a doua biruinţă asupra răului. Astfel ne-a dăruit şi nouă biruinţa asupra morţii, întrucât - celor ce trăim viaţa în Hristos - nu ne mai este o groază, ci o dezlegare definitivă de păcat. Noi spunem că biruim şi noi dar de fapt e Iisus Hristos, cel ce locuieşte în noi prin Taine, care câştigă războiul şi se luptă pentru mântuirea noastră. Isus Hristos e ascuns în poruncile Sale. Şi cei ce-L caută pe El, ÎI găsesc pe măsura împlinirii lor.

"Deci, dacă la început Hristos este ascuns în porunci şi prin Taine îngropat în noi, pe măsură ce ne prindem de funia poruncilor, cu puterea Lui care este în noi, dobândim din această conlucrare virtuţile; iar printr-însele, ca prin tot atâtea raze, chipul lui Hristos iese la lumină, oglindindu-se dinlăuntru în afară şi pe chipul nostru, pe măsură ce ieşim din văluri".