Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi totuşi talazurile mării înfuriate de patimi iarăşi vin şi izbesc în pereţii corăbiei şi în digurile portului...
Trupul e indiferent, ateu; forţele sale sunt oarbe. Chimismul endocrin nu e biruit - asimilat, neutralizat - decât după o ciocnire -criză -; la obârşie, în glande, adică hormonii, se produc iarăşi şi iarăşi. Satana nu e definitiv biruit pe pământ; abia în împărăţia ce va să vie oamenii nu se mai însoară şi nu se mai mărită. Lupta "de gând" iarăşi începe. Omul, ca om, osteneşte; luarea prin surprindere poate fi aprigă, nevoitorul se sperie. Se vede învăluit, deznădăjduit chiar. Dar Dumnezeu nu te-a părăsit, chiar dacă pe ecranul minţii au apărut gânduri şi imagini de hulă împotriva lui Dumnezeu si te vezi în imposibilitate de a te mai ruga chiar. Răbdarea însăşi a războiului e ultima ta rugăciune.

Coleg Ovidiu, iti respect evlavia la parintle citat, dar este depasit stiintific. Ce am subliniat este deopotriva hula si erezie; e un fel nefericit/nepotrivit de a spune, ca si originalul meu frate de credinta, d-l Demetrius si altii, frati ai tai sau ai mei de credinta de-a lungul decadelor si secolelor, ca Taina Cununiei ar fi un soi de pogoramant facut de Dumnezeu pacatului, sau, mai rau, un soi de cal troian in Biserica, al fortelor de Jos. Gandeste-te simplu: noi toti, de pe forum si nu numai, de la adventisti la catolici si de la atei la ortodocsi, cum am aparut pe lume? O tema simpla, pentru un raspuns important. Iti multumesc cu respect. Astept un raspuns nepatimas din pdv polemic :) , cum ne-ai obisnuit de altfel.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Coleg Ovidiu, iti respect evlavia la parintle citat, dar este depasit stiintific.

Anticipasem eventualele nemulţumiri care vor apărea.
Aceste informaţii a fost scrise aproximativ acum 70 de ani. La acea vreme erau de mare valoare şi din punct de vedere ştiinţific, erau informaţii gen SF. Eu le consider şi astăzi de valoare, păcat că unii se poticnesc în mici detalii şi nu pot să treacă peste, extrăgând astfel esenţa informaţei care e de o mare valoare. Nu spun doar eu asta, o spun mari duhovnici contemporani ai neamului nostru.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Ce am subliniat este deopotriva hula si erezie; e un fel nefericit/nepotrivit de a spune, ca si originalul meu frate de credinta, d-l Demetrius si altii, frati ai tai sau ai mei de credinta de-a lungul decadelor si secolelor, ca Taina Cununiei ar fi un soi de pogoramant facut de Dumnezeu pacatului, sau, mai rau, un soi de cal troian in Biserica, al fortelor de Jos.

Eu nu văd aşa lucrurile, dar te înţeleg. Tainele atinse de părintele Arsenie şi expuse sunt uneori greu de pătruns. Poate de aici şi faptul că mulţi nu reueşesc să-l înţeleagă şi chiar ajung să se răzvrătească împotriva lui. Dar nici acest lucru eu nu îl văd ca pe unul rău, e şi aici o taină din păcate pe care prefer să nu o expun. Vezi noi oamenii când nu suntem de acord cu ceva sau nu concordă cu ceea ce ştiam, dăm vina pe cineva. Părintele încearcă să ne facă să înţelegem că noi oamenii suntem cei care aducem păcatul în căsătorie. Tot ce-i de prisos şi peste trebuinţa firească e necumpătare. Iar aceasta e calea diavolului spre suflet. Mintea care nu-şi păzeşte porţile dorinţelor, aşa de tare se strâmbă contra firii, încât zice răului bine şi binelui rău. Nu Dumnezeu e de vină, ci noi suntem de vină. După cum observi el vorbeşte de lupta noastră cu gândurile de la cel rău, cu păcatul, dar nu omite să amintescă că de fapt lupta pe care noi avem impresia că o ducem este dusă de fapt de Iisus Hristos, în chip tainic, numai ca noi să vrem şi să răbdăm, adică să-I urmăm Lui.

Nu ştiu dacă cât reuşit să mă fac înţeles. Am o întrebare: din textul analizat de tine, precum şi cel anterior nu au nimic de folos pentru tine, pentru sufletul tău?

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Gandeste-te simplu: noi toti, de pe forum si nu numai, de la adventisti la catolici si de la atei la ortodocsi, cum am aparut pe lume? O tema simpla, pentru un raspuns important.

Nu prea înţeleg ideea, bănuiesc, dar prefer să rămân rezervat.

ps: mulţumesc şi eu

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu ştiu dacă cât reuşit să mă fac înţeles. Am o întrebare: din textul analizat de tine, precum şi cel anterior nu au nimic de folos pentru tine, pentru sufletul tău?



Nu prea înţeleg ideea, bănuiesc, dar prefer să rămân rezervat.

ps: mulţumesc şi eu

Ba da. Pana la un punct tu/parintele tau aveti dreptate. Adica: e si in impulsul natural ca sa nu ne mai atraga fizic femeia aflata in luni avansate de sarcina. Personal, cand voi casatorit si viitor parinte, as "lasa-o in pace" de prin a cincea-a sasea luna. Ca sa ma exprim nitel mai nepudic, dar in limitele bunului-simt pentru un adult, fie si credincios, ceva care arata ca un sac nu produce erectie, in orice nu una "binecuvantata", vorba lui Demetrius. :D :)) Femeia proaspat fecundata inca starneste dorinta...insa cum am spus, mai sus, Dumnezeu a avut grija sa mai domoleasca impulsul masculin...in lunile urmatoare. Nu suntem termite. Din nou, voi (adica si tu si parintele la care ai evlavie) aveti dreptate. Ca (ex-)biolog, o spun: la termite, dupa prima fecundare de catre rege, regina manifesta fizogastrie, adica hipertrofie abdominala. Practic e paralela de la insecte a graviditatii umane. Insa,...masculul continua sa o fecundeze, si tot continua, si ea tot creste, si ajunge sa fie hranita doar de lucratoare, ca si regele de altfel. Noi suntem oameni; o femeie, odata insarcinata, nu mai e cazul de alte sarcini simultane. :D Ai dreptate. Nu 100%, am niste mici rezerve in continuare, dar dupa cum vezi, imi pot schimba parerile. :)

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Personal, cand voi casatorit si viitor parinte, as "lasa-o in pace" de prin a cincea-a sasea luna.

Fiecare avem libertatea de a alege.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Femeia proaspat fecundata inca starneste dorinta...insa cum am spus, mai sus, Dumnezeu a avut grija sa mai domoleasca impulsul masculin...in lunile urmatoare.

Aici nu sunt de aocrd cu tine. Un soţ creştin, cu frică de Dumnezeu, care ştie care sunt priorităţile în perioadele importante ale vieţii, poate ave grijă, se poat "feri", îşi poate potoli gândurile şi pornirile. Dar asta ţine tot de noi, de puterea nostră de a înţelegere a importanţei "protejării" pruncului şi a mamei. Şi dacă am cere noi ajutor de Sus, oare e ceva cu neputinţă Celui ce a făcut cerul şi pământul şi toate câte sunt întrânsele?

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Ai dreptate. Nu 100%, am niste mici rezerve in continuare, dar dupa cum vezi, imi pot schimba parerile. :)

......