Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Fani71]

În prealabil postat de Yasmina

O activitate normala(chiar banal de fiziologic) este sa mananci.
Totusi,ni se cere sa postim in anumite zile in semn de ofranda,sacrificiu;insa ca si tratament profilaxic impotriva imbuibarii si impatimirii.
Si activitatea sexuala este oprita in unele conditii,ceruta de biserica ,indiferent cat este de fireasca ea in cadrul familiei.
Nu inseamna ca daca esti casatorit esti absolvit de post trupesc fiind deasupra altor muritori!
Dar depinde si cat de ravnitor esti si cat de mult iti intinzi limitele.


Asta este ceea ce am inteles eu...

Sigur, este folositor postul conjugal in perioadele de post, la fel ca si postul alimentar. Dar noivorbeam despre abstienta pa care unii preoti o condidera necesara in timpul sarvinii si a alaptatului. Asta inseamna vreo 18 luni cel putin si depaseste durata oricarui post.

[Yasmina]

În prealabil postat de Fani71

Sigur, este folositor postul conjugal in perioadele de post, la fel ca si postul alimentar. Dar noivorbeam despre abstienta pa care unii preoti o condidera necesara in timpul sarvinii si a alaptatului. Asta inseamna vreo 18 luni cel putin si depaseste durata oricarui post.

Inteleg Fani,dar a incercat cineva?
Sau spunem din start ca nu se poate,asta ma intrebam eu...

Dar ma opresc aici,caci este un subiect pur teoretic pe care nu-l pot sustine cu exemple personale.

În prealabil postat de Fani71

Asta inseamna vreo 18 luni cel putin si depaseste durata oricarui post.

Aici fiecare poate proba pe propia piele cât de robit este de propiile plăceri. Este întradevăr un exerciţiu, nu foarte uşor de depăşit, însă foarte important este în cine ne punem nădejdea. Poate cuvintele astea îţi sună cunoscute "Fără Mine nu puteţi face nimic" sau "Doamne, armă împotriva diavolului. Crucea Ta o ai dat nouă".

Fani, am să încerc să dezvolt ideea de mai sus, cu ajutorul Pr Arsenie, cu riscul, bineînţeles, de a primi, replici, de tot felul, de obicei, de la persoane de specialitate. E îmi asum acest risc şi am să postez, poate cineva, totuşi, se va folosi de această idee:

Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte şi patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproducţie? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.
Instinctul acesta are ca obârşie materială o glandă endocrină, care varsă o substanţă chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarţa cerebrală. Această erotizare constă în apariţia pe ecranul minţii a gândurilor şi a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct.
Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge.
Conştiinţa - care ocroteşte viaţa omului şi sub perspectivă transcendentă - aduce "Numele lui Dumnezeu care arde pe draci" şi aduce Crucea Domnului: jertfa - lepădarea de sine, lepădarea de plăcere - "armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat" cântă biserica.

Aceste gânduri de rezistenţă, dacă sunt puternice şi luminoase, sunt afirmate cu toată credinţa şi ştiind cu certitudine că însuşi Iisus se luptă cu Satana în locul nostru, atunci în organic se petrece o reacţie chimică în care substanţele endocrine din sânge, care erotizau scoarţa cerebrală, se neutralizează printr-o apariţie de anticorpi, care fac această neutralizare, în felul acesta "gândurile" şi "imaginile" şi "reprezentările'", toate pier şi se restabileşte un echilibru şi o linişte în minte, asemenea cu liniştea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe mare la ucenicii Săi învăluiţi de talazurile înfuriate ale mării, care apoi s-au liniştit.

Liniştirea unei furtuni de gânduri sigur că scoate mărturisirea: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu" (Matei 14, 33). Mărturisirile străfunde de credinţă în Dumnezeu, de pe urma unei evidenţe divine, au ca urmare convertirea, strămutarea forţei oarbe neutralizate, într-o energie de o altă calitate şi de o înaltă valoare: a iubirii de Dumnezeu şi de oameni în genere şi nicidecum nu mai rămâne iubire de vreun om, ca trup.
Aşa prinde putere viaţa religioasă din chiar neputinţa omenească, iată prilej de câştigat la nivel înalt.

Şi totuşi talazurile mării înfuriate de patimi iarăşi vin şi izbesc în pereţii corăbiei şi în digurile portului...
Trupul e indiferent, ateu; forţele sale sunt oarbe. Chimismul endocrin nu e biruit - asimilat, neutralizat - decât după o ciocnire -criză -; la obârşie, în glande, adică hormonii, se produc iarăşi şi iarăşi. Satana nu e definitiv biruit pe pământ; abia în împărăţia ce va să vie oamenii nu se mai însoară şi nu se mai mărită. Lupta "de gând" iarăşi începe. Omul, ca om, osteneşte; luarea prin surprindere poate fi aprigă, nevoitorul se sperie. Se vede învăluit, deznădăjduit chiar. Dar Dumnezeu nu te-a părăsit, chiar dacă pe ecranul minţii au apărut gânduri şi imagini de hulă împotriva lui Dumnezeu si te vezi în imposibilitate de a te mai ruga chiar. Răbdarea însăşi a războiului e ultima ta rugăciune.

Sa vorbim si despre placerile spirituale, nu numai despre placerile voluptuoase.
http://ro.scribd.com/doc/77145961/CO...-PL%C4%82CERII

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi totuşi talazurile mării înfuriate de patimi iarăşi vin şi izbesc în pereţii corăbiei şi în digurile portului...
Trupul e indiferent, ateu; forţele sale sunt oarbe. Chimismul endocrin nu e biruit - asimilat, neutralizat - decât după o ciocnire -criză -; la obârşie, în glande, adică hormonii, se produc iarăşi şi iarăşi. Satana nu e definitiv biruit pe pământ; abia în împărăţia ce va să vie oamenii nu se mai însoară şi nu se mai mărită. Lupta "de gând" iarăşi începe. Omul, ca om, osteneşte; luarea prin surprindere poate fi aprigă, nevoitorul se sperie. Se vede învăluit, deznădăjduit chiar. Dar Dumnezeu nu te-a părăsit, chiar dacă pe ecranul minţii au apărut gânduri şi imagini de hulă împotriva lui Dumnezeu si te vezi în imposibilitate de a te mai ruga chiar. Răbdarea însăşi a războiului e ultima ta rugăciune.

Coleg Ovidiu, iti respect evlavia la parintle citat, dar este depasit stiintific. Ce am subliniat este deopotriva hula si erezie; e un fel nefericit/nepotrivit de a spune, ca si originalul meu frate de credinta, d-l Demetrius si altii, frati ai tai sau ai mei de credinta de-a lungul decadelor si secolelor, ca Taina Cununiei ar fi un soi de pogoramant facut de Dumnezeu pacatului, sau, mai rau, un soi de cal troian in Biserica, al fortelor de Jos. Gandeste-te simplu: noi toti, de pe forum si nu numai, de la adventisti la catolici si de la atei la ortodocsi, cum am aparut pe lume? O tema simpla, pentru un raspuns important. Iti multumesc cu respect. Astept un raspuns nepatimas din pdv polemic :) , cum ne-ai obisnuit de altfel.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Coleg Ovidiu, iti respect evlavia la parintle citat, dar este depasit stiintific.

Anticipasem eventualele nemulţumiri care vor apărea.
Aceste informaţii a fost scrise aproximativ acum 70 de ani. La acea vreme erau de mare valoare şi din punct de vedere ştiinţific, erau informaţii gen SF. Eu le consider şi astăzi de valoare, păcat că unii se poticnesc în mici detalii şi nu pot să treacă peste, extrăgând astfel esenţa informaţei care e de o mare valoare. Nu spun doar eu asta, o spun mari duhovnici contemporani ai neamului nostru.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Ce am subliniat este deopotriva hula si erezie; e un fel nefericit/nepotrivit de a spune, ca si originalul meu frate de credinta, d-l Demetrius si altii, frati ai tai sau ai mei de credinta de-a lungul decadelor si secolelor, ca Taina Cununiei ar fi un soi de pogoramant facut de Dumnezeu pacatului, sau, mai rau, un soi de cal troian in Biserica, al fortelor de Jos.

Eu nu văd aşa lucrurile, dar te înţeleg. Tainele atinse de părintele Arsenie şi expuse sunt uneori greu de pătruns. Poate de aici şi faptul că mulţi nu reueşesc să-l înţeleagă şi chiar ajung să se răzvrătească împotriva lui. Dar nici acest lucru eu nu îl văd ca pe unul rău, e şi aici o taină din păcate pe care prefer să nu o expun. Vezi noi oamenii când nu suntem de acord cu ceva sau nu concordă cu ceea ce ştiam, dăm vina pe cineva. Părintele încearcă să ne facă să înţelegem că noi oamenii suntem cei care aducem păcatul în căsătorie. Tot ce-i de prisos şi peste trebuinţa firească e necumpătare. Iar aceasta e calea diavolului spre suflet. Mintea care nu-şi păzeşte porţile dorinţelor, aşa de tare se strâmbă contra firii, încât zice răului bine şi binelui rău. Nu Dumnezeu e de vină, ci noi suntem de vină. După cum observi el vorbeşte de lupta noastră cu gândurile de la cel rău, cu păcatul, dar nu omite să amintescă că de fapt lupta pe care noi avem impresia că o ducem este dusă de fapt de Iisus Hristos, în chip tainic, numai ca noi să vrem şi să răbdăm, adică să-I urmăm Lui.

Nu ştiu dacă cât reuşit să mă fac înţeles. Am o întrebare: din textul analizat de tine, precum şi cel anterior nu au nimic de folos pentru tine, pentru sufletul tău?

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Gandeste-te simplu: noi toti, de pe forum si nu numai, de la adventisti la catolici si de la atei la ortodocsi, cum am aparut pe lume? O tema simpla, pentru un raspuns important.

Nu prea înţeleg ideea, bănuiesc, dar prefer să rămân rezervat.

ps: mulţumesc şi eu

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu ştiu dacă cât reuşit să mă fac înţeles. Am o întrebare: din textul analizat de tine, precum şi cel anterior nu au nimic de folos pentru tine, pentru sufletul tău?



Nu prea înţeleg ideea, bănuiesc, dar prefer să rămân rezervat.

ps: mulţumesc şi eu

Ba da. Pana la un punct tu/parintele tau aveti dreptate. Adica: e si in impulsul natural ca sa nu ne mai atraga fizic femeia aflata in luni avansate de sarcina. Personal, cand voi casatorit si viitor parinte, as "lasa-o in pace" de prin a cincea-a sasea luna. Ca sa ma exprim nitel mai nepudic, dar in limitele bunului-simt pentru un adult, fie si credincios, ceva care arata ca un sac nu produce erectie, in orice nu una "binecuvantata", vorba lui Demetrius. :D :)) Femeia proaspat fecundata inca starneste dorinta...insa cum am spus, mai sus, Dumnezeu a avut grija sa mai domoleasca impulsul masculin...in lunile urmatoare. Nu suntem termite. Din nou, voi (adica si tu si parintele la care ai evlavie) aveti dreptate. Ca (ex-)biolog, o spun: la termite, dupa prima fecundare de catre rege, regina manifesta fizogastrie, adica hipertrofie abdominala. Practic e paralela de la insecte a graviditatii umane. Insa,...masculul continua sa o fecundeze, si tot continua, si ea tot creste, si ajunge sa fie hranita doar de lucratoare, ca si regele de altfel. Noi suntem oameni; o femeie, odata insarcinata, nu mai e cazul de alte sarcini simultane. :D Ai dreptate. Nu 100%, am niste mici rezerve in continuare, dar dupa cum vezi, imi pot schimba parerile. :)

[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

Aici fiecare poate proba pe propia piele cât de robit este de propiile plăceri. Este întradevăr un exerciţiu, nu foarte uşor de depăşit, însă foarte important este în cine ne punem nădejdea. Poate cuvintele astea îţi sună cunoscute "Fără Mine nu puteţi face nimic" sau "Doamne, armă împotriva diavolului. Crucea Ta o ai dat nouă".

M-ai innebunit cu placerile astea ;-)
Nu e vorba de placere, placerea e un efect secundar. E vorba de dragoste si unire.
Tu zici de mine ca nu tin seama de ce spun unii parinti moderni, dar tu, adica e nu tin seama de ce spune sf Pavel cu abstinenta pt putina vreme, pt rugaciune.