Faurit intru primenirea forumului

Multumesc, frate Zaharia, pentru acest cuvant frumos pe care l-ai adresat tuturor, inclusiv mie.
Trebuie sa recunosc, ca in ciuda incapatanarii mele, m-ai facut sa ma opresc in loc si sa ma gandesc la cele scrise de tine. In principiu ai dreptate si voi tine cont de spuse le tale, atunci cand se va ivi ocazia de a ma mai ruga pentru cineva, caci trebuie cantarit bine.
Ce ne facem insa, in cazurile in care nu e timp deloc, cand un accidentat e pe masa de operatie si are nevoie, la cererea cuiva, de rugaciune multa, starea lui fiind grava? Ma gandesc, ca Dumnezeu nu ne ia chiar in nume de rau dorinta noastra de a contribui chiar si doar cu o rugaciune la imbunatatirea starii acelui bolnav.
Apoi, ne-am rugat pentru binele Romaniei, Romanie, care nu prea da semne aparente, ca ar vrea sa se indrepte; poate nu imediat. Ma uit insa la cele ce se intampla in Romania de azi si parca vad ca ceva se misca. Nu pot afirma ca se misca din cauza rugaciunilor mele, dar sper ca Dumnezeu a scultat tanguirea noastra si vrea El sa ajute.
Fortele mele, frate, sunt infime; dar sper ca impartind povara cu inca o mana de rugatori, sa putem in final sa ridicam sacul tau mult prea greu, fara a fi vatamati in vreun fel de cel viclean.
Indiferent ce se intampla, stiu un singur lucru: nu trebuie sa imi fie frica decat de Dumnezeu. Iar ca mijloc de aparare avem Psalmii, care pe mine m-au scos din cele mai grele situatii. De aceea ii iubesc.
Iti multumesc pentru aceasta atentionare, facuta cu dragoste frateasca. Multumesc, frate!

De câteva ori aflând despre un caz disperat am făcut apel la frații și surorile de pe forum să ne rugăm. În prealabil am apelat la ajutorul fartelui Zaharia care dând dovadă mereu de discernământ și maturitate duhovnicească a făcut o treabă foarte bună iar rezultatele au fost remarcabile.
A te ruga însă pentru persoane despre care nu știi nici măcar dacă sunt botezate, este nu numai un act de mare curaj dar și o mare nesăbuință. Personal m-am retras de pe Grupuri de rugăciune datorită neputinței de a face față ispitelor care m-au atacat pe mine și familia mea.
Sunt aici pe forum persoane de excepție care s-au rugat pentru mine și rugăciunea lor mi-a fost de mare folos. Nu le știu nici numele adevărat dar aș dori să aibă parte de răsplată multă pentru fapta lor creștinească.

Dacă e să-mi spun părerea despre forum, ei bine el seamănă cu lumea în care trăim unde sunt și bune și rele.
Dacă știi și ai timp să cauți poți găsi aici adevărate mărgăritare duhovnicești scrise de oameni cu sau fără pregătire teologică.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Miha-anca

Multumesc, frate Zaharia, pentru acest cuvant frumos pe care l-ai adresat tuturor, inclusiv mie.
Trebuie sa recunosc, ca in ciuda incapatanarii mele, m-ai facut sa ma opresc in loc si sa ma gandesc la cele scrise de tine. In principiu ai dreptate si voi tine cont de spuse le tale, atunci cand se va ivi ocazia de a ma mai ruga pentru cineva, caci trebuie cantarit bine.
Ce ne facem insa, in cazurile in care nu e timp deloc, cand un accidentat e pe masa de operatie si are nevoie, la cererea cuiva, de rugaciune multa, starea lui fiind grava? Ma gandesc, ca Dumnezeu nu ne ia chiar in nume de rau dorinta noastra de a contribui chiar si doar cu o rugaciune la imbunatatirea starii acelui bolnav.
Apoi, ne-am rugat pentru binele Romaniei, Romanie, care nu prea da semne aparente, ca ar vrea sa se indrepte; poate nu imediat. Ma uit insa la cele ce se intampla in Romania de azi si parca vad ca ceva se misca. Nu pot afirma ca se misca din cauza rugaciunilor mele, dar sper ca Dumnezeu a scultat tanguirea noastra si vrea El sa ajute.
Fortele mele, frate, sunt infime; dar sper ca impartind povara cu inca o mana de rugatori, sa putem in final sa ridicam sacul tau mult prea greu, fara a fi vatamati in vreun fel de cel viclean.
Indiferent ce se intampla, stiu un singur lucru: nu trebuie sa imi fie frica decat de Dumnezeu. Iar ca mijloc de aparare avem Psalmii, care pe mine m-au scos din cele mai grele situatii. De aceea ii iubesc.
Iti multumesc pentru aceasta atentionare, facuta cu dragoste frateasca. Multumesc, frate!

Am sa mai adaug 2 lucruri spre inseninarea atmosferei si a inlesni intelegerea/comunicarea dintre noi :

1. eu de fiecare data gresesc procedind stereotip : cind citesc cite o parere si simpt nevoia sa raspund , rareori se intimpla sa si am ceva cu persoana care a emis-o (au fost si asemenea cazuri dar doresc sa renunt din ce in ce m,ai mult la ele) dar deobicei folosesc prilejul ca pornind de la opinie sa ma adresez unui interlocutor anonim care ar gindi astfel si cu care doresc sa schimb pareri incadrate in principiul lumesc "unitatea si lupta contrariilor" sau mai crestineste , in folosul amindurora .
Desigur sora ca nu am nimic impotriva ta si nici nu am dorit sa folosesc prilejul pt. a epata ci am marturisit cum cunosc eu lucurirle despre care vorbim.
Dar deoarece limbajul folosit are o doza nativa de echivoc in el si ar putea preta la confuzii si neintelegeri doresc sa imi cer iertare pt. interventie si pt. modul in care m-am exprimat .
Nu am nimic cu nimeni !

2. In exemplul cu accidentatul zic asa : datorita firii noastre inclinate spre Dumnezeu , spre mila (" ... mila voiesc si nu jetfa" !) si spre mintuirea de-a impreunelea , spre dragoste fireasca dar si completata cu cea rationala fata de aproapele, sigur ca nu ne va lasa inima sa nu spunem o rugaciune cit de mica ori poate mai mare .
Dar trebuie sa ne fie clar , si asta spuneam despre tine ca si despre toti crestinii angajati bine pe calea mintuirii, ca din moment ce am ales pe Dumnezeu , de atunci incolo incepe si razboiul nostru in vazduhul inimii proprii cu ispititorul, din acel moment si pina la adormire vom duce un razboi neincetat cu vrasmasul . Adica trebuie sa fim pregatiti in orice moment din zi si din noapte pt. a tine piept vrasmasului , pt. tot ceea ce facem .
Si chiar daca Dumnezeu ne iubeste , El, din dragoste nu va opri ispita catre noi deoarece daca ar pieri ispita ar pieri si mintuirea . Numai prin lupta duhovniceasca se cistiga imparatia cerurilor si nu prin beatitudine si cugetare onirica !
Daca nu iti este frica decit de Dumnezeu , cu toata sinceritatea si lipsa de modestie iti marturisesc ca esti mult mai inaintata sau mai puternica decit imi inchipuiam eu . Si asta este f. bine bine si mai ales de neneglijat !

Pace si bucurie , spor duhovnicesc si multa izbinda celor ce primesc razboiul duhovnicesc si nu cad in desnadajduire ca si celor care se lupta dupa puteri ori de cite ori nu au incotro si trebuie sa dea piept cu vrasmasul !

În prealabil postat de zaharia_2009

Daca nu iti este frica decit de Dumnezeu , cu toata sinceritatea si lipsa de modestie iti marturisesc ca esti mult mai inaintata sau mai puternica decit imi inchipuiam eu . Si asta este f. bine bine si mai ales de neneglijat !

Nu, frate draga, nu sunt nici puternica si nici inantata, cum iti inchipui; si daca iti inchipui asa un lucru. Imi pare rau daca am lasat cumva aceasta impresie. Dar am ocrotitori buni, pe care cand pot ii vizitez in locurile in care ne-au lasat cate o particica si care imi sar in ajutor de cate ori am nevoie: sfintii de pretutindeni. Fara ei si fara ajutorul Maicii Domnului in special, as fi pierduta, crede-ma.
Am primit atata ajutor, cand am fost la ananghie, incat pot spune, ca cu ajutorul lor, chiar nu imi e frica de nimeni si de nimic, in afara de Dumnezeu. Ma folosesc de rugaciune ca sa trec Greul si l-am trecut cu bine pana acum si sper si pe mai departe la fel, dar numai cu ajutor si nu cu forta mea, caci nu am. Si multumesc pe aceasta cale celor, care, necunoscandu-ma si netinand cont de pericolul expunerii, s-au rugat pentru mine cu dragoste, vindecadu-mi multe rani. Cum as putea, sa refuz la randul meu ajutorul?!?
Iata unul din psalmii cu care imi fac curaj:


1. Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;
2. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Credeti ca s-a primenit forumul? Mie mi se pare ca a devenit f plicticos, nu primenit. Dar mai rezist 3 zile, pana incepe Postul Craciunului si atunci ma retrag pe durata postului, asa cum obisnuiesc.

În prealabil postat de zaharia_2009

2. In exemplul cu accidentatul zic asa : datorita firii noastre inclinate spre Dumnezeu , spre mila (" ... mila voiesc si nu jetfa" !) si spre mintuirea de-a impreunelea , spre dragoste fireasca dar si completata cu cea rationala fata de aproapele, sigur ca nu ne va lasa inima sa nu spunem o rugaciune cit de mica ori poate mai mare .
Dar trebuie sa ne fie clar , si asta spuneam despre tine ca si despre toti crestinii angajati bine pe calea mintuirii, ca din moment ce am ales pe Dumnezeu , de atunci incolo incepe si razboiul nostru in vazduhul inimii proprii cu ispititorul, din acel moment si pina la adormire vom duce un razboi neincetat cu vrasmasul . Adica trebuie sa fim pregatiti in orice moment din zi si din noapte pt. a tine piept vrasmasului , pt. tot ceea ce facem .
Si chiar daca Dumnezeu ne iubeste , El, din dragoste nu va opri ispita catre noi deoarece daca ar pieri ispita ar pieri si mintuirea . Numai prin lupta duhovniceasca se cistiga imparatia cerurilor si nu prin beatitudine si cugetare onirica !

Frate Zaharia, am ajuns la vorba ta. Ispitele despre care vorbesti si-au facut simtita prezenta; dar ele nu fac fata numelui Domnului Iisus Hristos, pe Care chemandu-L, te eliberezi de ele. Si am mai observat ca nici macar cele mai puternice ispite nu te constrang, ci asteapta o clipa ca sa le accepti. La fel si in vis: prima parte a visului e ispita; dar daca nu dai curs, deci nu accepti, ispita nu avanseaza; dar de disparut dispare doar cu ajutorul Domnului. Este ca o minune, cat de promt intervine Domnul, atunci cand ii chemam numele!
Cel putin asta este experienta mea.

[zaharia_2009]

Cu riscul de a fi pt. multi frati ca si osul de peste (nu poti sa il inghiti, nu poti sa-l scuipi afara ci iti sta mereu in git !) ma repet si urez tuturor nevoitorilor, care stiu ce fac , spor binecuvintat si multa izbinda in viata in duh si adevar !