Atitudine crestina fata de ceilalti

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Pai sa ne gandim: mergem pe strada si ne intalnim cu o persoana pe care o simpatizam fara nici un motiv, fiindca "simtim" ca avem aceleasi trairi si acelasi Dumnezeu deasupra. Deasemenea la dentist, in autobuz, in magazin si chiar la biserica. Vedem acele persoane, poate stim, poate nici macar nu stim cum se numesc, dar ne sunt dragi pur si simplu, si multumim lui Dumnezeu pentru ca ni se pare ca prin ei, El chiar lucreaza in fiinta noastra. Apoi ajungem multumiti acasa, si intram pe forum pentru a mai schimba o idee sau a vedea ce mai e nou. Si totusi, cineva ne agaseaza prin mesajele sale, sau devine prea sincer si-si marturiseste pacatele, iar noi, crestinii prin care noi insine recunoastem ca lucreaza Dumnezeu, devenim dezgustati dintr-o data, gata de atac, ne descoperim mult deasupra acelor persoane pe care acum le privim cu suspiciune si cu o superioritate nedisimulata, ba uneori cu o rautate fatisa. Dar nici nu ne dam seama ca de fapt suntem tot noi. Noi cei de pe strada, anonimii oarecare, prin care Dumnezeu pune un gest, o privire, o lacrima.
La prea multi dintre noi, exista o fatarnicie atat de profunda incat nici chiar Dumnezeu nu o poate scoate, fiindca se loveste de indaradnicia noastra. Fratilor, nu mi-o luati in nume de rau, dar multora dintre noi ne lipseste dragostea si mai ales iertarea neconditionata. A judeca pe cineva, implica acea calitate de a fi "uns" judecator. Culmea, tocmai cei "unsi", privesc pacatosul cu o asa blandete, incat nu se poate ca dragostea lui sa nu-l schimbe pe acel om dintr-un pacatos, intr-un slujitor al lui Dumnezeu.

Observ in postarea dv acelasi cresendo care il remarcam : de la observarea cu bucurie a ceorlalti pe strada si a gesturilor lor ,la observarea cu tristete a nevredniciei sufletului nostru,si tu dai ca exemplu chiar forumul,dar bineinteles ca ne mai aratam aceasta fatarnizcie si in multe alte imprejurari.
Iar in final gasesti solutia in blandetea cu care ii privim pe ceilalti. Deci pina la urma, tot atitudinea noastra e cea care ne influenteaza si sufletul(care inainte era bantuit de ganduri rele) , dar ne si face sa fim partasi frumusetii care o observam contemplativ la ceilalti.