Postul Craciunului

[DragosP]

@Fani: http://www.doxologia.ro/viata-biseri...uri-de-postire

[Fani71]

În prealabil postat de DragosP

@Fani: http://www.doxologia.ro/viata-biseri...uri-de-postire

Da, frumos, dar din acest articol pare sa reiasa ca sfintenia sau in general progresul duhovnicesc depinde cam mult de ce bagam in burta.

Mai este un aspect subiectiv: unii postesc mai usor, altii mult mai greu.
Pentru unii este mult mai usor sa nu manance carne de ex. decat pt altii.

Oare cineva care este anorexic si si-a pierdut orice placere sau gust pentru mancare din motive psihologice, are mai multe sanse sa se sfinteasca si sa se roage decat cineva care mananca in mod normal?

Si as mai adauga ceva: recititi ce scrie sf. Pavel in Romani 14, 1-10. De acolo reiese ca nu intotdeauna cei care nu postesc sunt cei mai impatimiti..

[Yasmina]

În prealabil postat de Fani71

Da, frumos, dar din acest articol pare sa reiasa ca sfintenia sau in general progresul duhovnicesc depinde cam mult de ce bagam in burta.

Mai este un aspect subiectiv: unii postesc mai usor, altii mult mai greu.
Pentru unii este mult mai usor sa nu manance carne de ex. decat pt altii.

Oare cineva care este anorexic si si-a pierdut orice placere sau gust pentru mancare din motive psihologice, are mai multe sanse sa se sfinteasca si sa se roage decat cineva care mananca in mod normal?

Nu are mai multe sanse deoarece la originea abstinentei lui alimentare nu sta convingerea religioasa;nu se abtine de la mancare din iubire pt Iisus sau pentru infranarea placerilor din contextul nostru uman,lumesc(incercand sa traiasca ca un inger).
Anorexicii,in marea lor majoritate sunt obsedati de trup,de imaginea lor.Altii sunt depresivi.

Discutia isi are rostul in masura in care renuntam la placerile trupesti(care uneori ne domina judecata si menirea)din dragoste pt Domnul si nu daca ajungem in conditii similare dar lipsite de semnificatie religioasa.
De exemplu daca o persoana tine cura de slabire:mananca mai putin cantitativ sau mananca cruditati nu inseamna nimic,este doar o persoana care tine regim,avand cu totul alte motivatii.

[Fani71]

În prealabil postat de Yasmina

Nu are mai multe sanse deoarece la originea abstinentei lui alimentare nu sta convingerea religioasa;nu se abtine de la mancare din iubire pt Iisus sau pentru infranarea placerilor din contextul nostru uman,lumesc(incercand sa traiasca ca un inger).
Anorexicii,in marea lor majoritate sunt obsedati de trup,de imaginea lor.Altii sunt depresivi.

Discutia isi are rostul in masura in care renuntam la placerile trupesti(care uneori ne domina judecata si menirea)din dragoste pt Domnul si nu daca ajungem in conditii similare dar lipsite de semnificatie religioasa.
De exemplu daca o persoana tine cura de slabire:mananca mai putin cantitativ sau mananca cruditati nu inseamna nimic,este doar o persoana care tine regim,avand cu totul alte motivatii.

Este foarte adevarat ceea ce spui. Nu conteaza numai ce facem si si de ce facem acel lucru. Totul incepe in inima noastra.

Insa nici atunci nu inseamna ca retinerea de la mancare 'din dragoste pentru Dumnezeu' ne aduce in proportie directa o mai mare induhovnicire. Nu cred ca este adevarat pentru toata lumea. Poate ajuta, este un mijloc, dar nu neaparat valabil pentru toti.
Asta spune si sfantul Pavel: unul poate si 'manca pentru Domnul'. (vezi Rom 14).
Un exemplu: cineva care traieste in conditii precare, ca sa ajute sa zicem emigrantii sau refugiatii. Nu poate tine seama de regulile postului, mananca ce i se da, imparte cu ceilalti ce este. Despre el sau ea s-ar putea spune ca 'daca mananca, pentru Domnul mananca'.

[Yasmina]

În prealabil postat de Fani71

Este foarte adevarat ceea ce spui. Nu conteaza numai ce facem si si de ce facem acel lucru. Totul incepe in inima noastra.

Insa nici atunci nu inseamna ca retinerea de la mancare 'din dragoste pentru Dumnezeu' ne aduce in proportie directa o mai mare induhovnicire. Nu cred ca este adevarat pentru toata lumea. Poate ajuta, este un mijloc, dar nu neaparat valabil pentru toti.
Asta spune si sfantul Pavel: unul poate si 'manca pentru Domnul'. (vezi Rom 14).

Da,motivatia este foarte importanta in ceea ce facem.
In alta ordine de idei,si eu mi-am pus problema bucatelor de post pe care le mananc cu pofta,nemaifacand diferenta intre perioadele de post(si in afara postului eu sunt vegana).
Din perspectiva mea,postul ar trebui sa fie mai auster,sa ajunga sa ne limiteze serios partea trupeasca,viscerala.
Dar cum ai spus si tu ,aceasta poate fi problema unuia care recunoaste ca are o problema legata de apetit sau o obsesie pt mancare.
Iar eu nu-s chiar departe de aceste aspecte ...(deci in mare parte vorbesc in numele meu).

[Fani71]

În prealabil postat de Yasmina

Da,motivatia este foarte importanta in ceea ce facem.
In alta ordine de idei,si eu mi-am pus problema bucatelor de post pe care le mananc cu pofta,nemaifacand diferenta intre perioadele de post(si in afara postului eu sunt vegana).
Din perspectiva mea,postul ar trebui sa fie mai auster,sa ajunga sa ne limiteze serios partea trupeasca,viscerala.
Dar cum ai spus si tu ,aceasta poate fi problema unuia care recunoaste ca are o problema legata de apetit sau o obsesie pt mancare.
Iar eu nu-s chiar departe de aceste aspecte ...(deci in mare parte vorbesc in numele meu).

Este un subiect dificil.
Uneori daca ne gandim prea mult la acest aspect mai rau facem, poate.
Si mie mi se parea ca austeritatea cat mai mare este buna. De ex. sa mananci doar spre seara, etc. Dar eu de exemplu de cand am o viata mai obositoare, cu copii, si de cand am mai imbatranit (ca totusi, una este la 20, 3à de ani, alta la 40), de exemplu nu mai pot sa renunt la ulei. Pur si simplu ma slabeste prea tare si nu ma mai simt bine, or asta nu cred ca ajuta la rugaciune si la practicarea altor lucruri importante, cum ar fi rabdarea,..
Cred ca masura fiecaruia este diferita. De aceea nu am fost foarte de acord cu ce pare sa reiasa din acel articol.

[DragosP]

În prealabil postat de Fani71

Este un subiect dificil.

Tocmai. Hai să ne uităm la noi şi să înţelegem postul tocmai ceea ce este: o jertfă adusă Domnului. Şi cu ajutorul duhovnicului să găsim calea cea mai potrivită nouă de a o face.
Nu să ne pierdem în filozofări sterile care pot sminti la o adică pe cineva.