Surpriza navigand pe site-ul CrestinOrtodox.ro si nu numai!!!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Yasmina

Intreaba-l pe un om care se apropie de moarte,de ce are nevoie?

Da, Yasmina, insa supralicitarea acestui sentiment nu prea mai lasa loc pentru a gusta pur si simplu cursul firesc al vietii. E dificil de trait permanent cu gandul la moarte. Ma intreb daca e sanatos si desigur daca e crestineste.
Mai degraba gasesc ca e potrivit sa se rezerve un anumit moment pentru meditatia la moarte. Nimicurile vietii, care pica desigur cand meditam la moarte, au rostul lor pentru viata, asa cum sarea si piperul, scortisoara si alte aromate nu pot inlocui mancarea si bautura, insa ii dau un farmec aparte....:)
Valabil si pentru design si pentru haine etc. Au si ele locul lor in viata omului. In moarte, insa, nu.

[tabitha]

În prealabil postat de cezar_ioan

Da, Yasmina, insa supralicitarea acestui sentiment nu prea mai lasa loc pentru a gusta pur si simplu cursul firesc al vietii. E dificil de trait permanent cu gandul la moarte. Ma intreb daca e sanatos si desigur daca e crestineste.
Mai degraba gasesc ca e potrivit sa se rezerve un anumit moment pentru meditatia la moarte. Nimicurile vietii, care pica desigur cand meditam la moarte, au rostul lor pentru viata, asa cum sarea si piperul, scortisoara si alte aromate nu pot inlocui mancarea si bautura, insa ii dau un farmec aparte....:)
Valabil si pentru design si pentru haine etc. Au si ele locul lor in viata omului. In moarte, insa, nu.

Un răspuns foarte echilibrat, care mi-a plăcut foarte mult. Bravo, Cezar!

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Da, Yasmina, insa supralicitarea acestui sentiment nu prea mai lasa loc pentru a gusta pur si simplu cursul firesc al vietii. E dificil de trait permanent cu gandul la moarte. Ma intreb daca e sanatos si desigur daca e crestineste.
Mai degraba gasesc ca e potrivit sa se rezerve un anumit moment pentru meditatia la moarte. Nimicurile vietii, care pica desigur cand meditam la moarte, au rostul lor pentru viata, asa cum sarea si piperul, scortisoara si alte aromate nu pot inlocui mancarea si bautura, insa ii dau un farmec aparte....:)
Valabil si pentru design si pentru haine etc. Au si ele locul lor in viata omului. In moarte, insa, nu.

Omul lumesc are felul sau de a gandi la moarte, pentru ca e lipit de multe lucruri trecatoare care practic ii definesc viata si moartea care inseamna despartirea de ele - il tulbura, deprima, deznadajduieste si atunci, fireste, evita sa faca asta, omul duhovnicesc gandeste altfel la moarte - este punctul culminant al tuturor stradaniilor din aceasta viata, dincolo de care urmeaza rasplata, odihina, intalnirea cu Hristos, insasi implinirea scopului acestei vieti.

În prealabil postat de cezar_ioan

Da, Yasmina, insa supralicitarea acestui sentiment nu prea mai lasa loc pentru a gusta pur si simplu cursul firesc al vietii. E dificil de trait permanent cu gandul la moarte. Ma intreb daca e sanatos si desigur daca e crestineste.
Mai degraba gasesc ca e potrivit sa se rezerve un anumit moment pentru meditatia la moarte. Nimicurile vietii, care pica desigur cand meditam la moarte, au rostul lor pentru viata, asa cum sarea si piperul, scortisoara si alte aromate nu pot inlocui mancarea si bautura, insa ii dau un farmec aparte....:)
Valabil si pentru design si pentru haine etc. Au si ele locul lor in viata omului. In moarte, insa, nu.

Cezar, vad ca te simti mai mult psiholog decat absolvent de teologie, dupa felul in care scrii.
Ma intreb daca urmand sfaturile unui psiholog, ne putem mantui. Personal, ma indoiesc. Mie imi place drumul mai greu, al monahilor; chit ca eu nu sunt in stare sa le urmez exemplul si invatatura, dar macar stiu cum este corect, pentru a merge pe drumul ingust al mantuirii. Ori, cat timp ne iubim pe noi insine, ne facem toate placerile, punem accentul pe tot ce e bun si placut in viata si mai ales, nu ne gandim la moarte, ca aducere aminte a judecatii care ne asteapta, nu avem prea mari sanse nici la mila Domnului pentru a ne mantui.

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Ma intreb daca urmand sfaturile unui psiholog, ne putem mantui. Personal, ma indoiesc. Mie imi place drumul mai greu, al monahilor; chit ca eu nu sunt in stare sa le urmez exemplul si invatatura, dar macar stiu cum este corect, pentru a merge pe drumul ingust al mantuirii.

Psihologul nu se ocupa cu mantuirea dar poate ajuta omul sa atinga o stare de normalitate, chiar in raport cu mantuirea.

Asa cum nici preotul nu pretinde rolul de doctor trupesc, desi indirect poate ajuta in acest sens.

N.B.
Nu orice fel de psiholog, e drept, daca nu e format (si) in scoala credintei (autentice), risca sa-l duca pe om la o falsa normalitate sau il lasa doar la jumatatea drumului spre vindecare, ca sa nu mai vorbim ca il poate chiar imbolnavi daca la randul sau e bolnav de cunoastere superficiala sau gresita a naturii umane + are un set gresit de valori.

În prealabil postat de AlinB

Psihologul nu se ocupa cu mantuirea dar poate ajuta omul sa atinga o stare de normalitate, chiar in raport cu mantuirea.

Asa cum nici preotul nu pretinde rolul de doctor trupesc, desi indirect poate ajuta in acest sens.

N.B.
Nu orice fel de psiholog, e drept, daca nu e format (si) in scoala credintei (autentice), risca sa-l duca pe om la o falsa normalitate sau il lasa doar la jumatatea drumului spre vindecare, ca sa nu mai vorbim ca il poate chiar imbolnavi daca la randul sau e bolnav de cunoastere superficiala sau gresita a naturii umane + are un set gresit de valori.

Tocmai de acest lucru ma indoiam. Starea de normalitate din p.d.v. al psihologului s-ar putea sa contravina celui al preotului.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Starea de normalitate din p.d.v. al psihologului s-ar putea sa contravina celui al preotului.

Explicabil:
a) cand psihologul e mandru / infantil
b) cand preotul e schismatic (autist).

În prealabil postat de cezar_ioan

Explicabil:
a) cand psihologul e mandru / infantil
b) cand preotul e schismatic (autist).

Si spuneai ca ai studiat Teologia?
Ma mir ca se pune semnul egal intre psiholog si preot; intre invatatura omeneasca si harul de la Dumnezeu.
Si apoi Dumnezeu vindeca, in vreme ce psihologul doar amelioreaza, nu?

Am fost mai multi ani la rand la hramul Sf. Grigorie Decapolitul si acolo in fiecare an venea o femeie insotita de o alta femeie posedata, care necheza ca un cal. Anul trecut femeia bolnava se facuse bine, era normala si nimic nu o mai supara. Sfantul o ajutase sa isi revina.
Si cate cazuri asemanatoare.
Comparativ, ce poate psihologia?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

se pune semnul egal intre psiholog si preot; intre invatatura omeneasca si harul de la Dumnezeu.

Unde? Cine? Cand? Cum?

P.S. Ce intelegi prin har, de negi posibilitatea ca harul sa fie pretutindeni, prin Voia Domnului?
Iar harul nu e de la Dumnezeu ci din Dumnezeu.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Psihologul nu se ocupa cu mantuirea dar poate ajuta omul sa atinga o stare de normalitate, chiar in raport cu mantuirea.

Asa cum nici preotul nu pretinde rolul de doctor trupesc, desi indirect poate ajuta in acest sens.

N.B.
Nu orice fel de psiholog, e drept, daca nu e format (si) in scoala credintei (autentice), risca sa-l duca pe om la o falsa normalitate sau il lasa doar la jumatatea drumului spre vindecare, ca sa nu mai vorbim ca il poate chiar imbolnavi daca la randul sau e bolnav de cunoastere superficiala sau gresita a naturii umane + are un set gresit de valori.

Foarte buna observatie!, consider eu.
Dumnezeu ne vrea mai intai sanatosi, cat de cat, la cap. Cand Dumnezeu si-a luat mana de pe om, ii ia mai intai mintile, zice boborul (si Solomon).
Am tot spus ca psihologia este (in cel mai bun caz) o slujitoare a Teologiei. Cred asta!