Invit crestinii la discutie cu un ateu

[eliza-georgiana]

pai vezi de ce te-am avertizat sa ai grija cat de "ateu" esti?!!!
Ovidiu nu mi-a inteles aluzia! ateul este prin definitie un om vanitos!!
Mândria este un păcat care constă în afişarea unei superiorităţi ce poate fi legată în chip nesăbuit de diverse lucruri (calităţi fizice sau morale, avere, situaţie, origine, naţionalitate). Mândria este unul din cele şapte păcate capitale. Ea îl spurcă, îl coboară pe om, îl acoperă de ruşine, căci îl face asemenea diavolilor, foşti îngeri azvârliţi din cer de Dumnezeu din pricina trufiei; ea este în acelaşi timp şi rădăcina marilor încălcări ale legii morale (deci al celorlalte păcate).
E limpede acum de ce-i sugerai lui Sergiu pe topicul despre dreptatea lui Dumnezeu sa se lase pagubas...
noi, crestinii, (care evident nu suntem feriti de pacatul mandriei) nu influentam in sens negativ decizia omului daca el doreste sa fie ateu, dimpotriva, el se retrage "ranit" la cea mai mica atentionare....este idem ca bogatul care dorea sa aiba viata vesnica si intreba pe Hristos ce-i mai trebuie si afland, a plecat intristat!! pentru ca stia ca nu va putea!! mai repde zis, nu va dori sa-l urmeze pe Hristos si e de un real pericol pentru ca iti pui in joc propria mantuire!! este exact ce-ti spuneam in prima postare: omul pacatos aude glasul lui Dumnezeu in suflet, dar ateul il ignora!!
vanitatea e slabiciunea preferata de demoni pentru a-l stapani pe om si daca omul nu vede si nu cere ajutor, nu va scapa de ei
daca insa mai auzi in usa inimii acea duioasa bataie, sa-ti ajute Sfantul inger pazitor! ca fiind botezat ortodox, ai in tine o farama de Har! nu-l dispretui!!
trebuie sa mai stii ca oamenii de stiinta inca mai cauta dovezi palpabile despre Dumnezeu!
http://www.semneletimpului.ro/stiri/...nviat-478.html

[eliza-georgiana]

ar fi foarte bine daca totul s-ar reduce la o "criza" de identitate!!! sa doresti in sufletul tau sa aflii cine esti, pentru ca stii deja cum reactionezi in diverse situatii si care calitati primeaza in fata celor mai multe defecte.
S-a observat ca fie*care vede in aproapele sau in primul rand ceea ce s-a dezvoltat in el insusi. Zgarcitul e inclinat sa bage de seama la oameni lacomia, cel agresiv – cruzimea s.a.m.d. Iar perceptia propriului pa*cat se deformeaza. De fapt, pacatul este prezent in noi, dar noi il vedem in ceilalti oameni, nu in noi insine. Judecatile privitoare la pacatele straine se dezvolta rapid pana la stadiul de osandire a omului. Cine stie, poate ca zgarcitul isi banuieste pe nedrept aproapele de lacomie? Lacom e chiar zgarcitul, iar „tap ispasitor” devine aproapele!

poate te ajuta o astfel de evaluare: http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...are-launtrica/