Tradatorii lui Hristos - cei care-si abandoneaza copiii sau parintii!

[Yasmina]

În prealabil postat de lore86

cand ratiunea biruieste dragostea, atunci apar probleme de genul asta.
Nu se poate sa iti pui nadejdea in Dumnezeu si sa ramai de izbeliste.Asacum spuneam si pe alte topicuri, soacra mea a fost un model ptr mine. Ramasa vaduva la 43 de ani, cu 9 copii, din care ultimii de 3 si 4 ani.La un an ii arde si micuta casa in care locuia.Si a ales: Va merge mai departe cu cei 9 copii, asa cum o va ajuta Dumnezeu. A venit un frate de-al ei, fara copii zicand sa ii dea lui unul in grija. Dar nu a vrut. A zis ca aia nu e closca care nu e in stare sa aiba grija de toti puii ei. Au crescut in saracie.S-au ridicat treptat, cand copiii au crescut si au plecat la munca. Acum toti copiii au crescut, sunt fiecare la casa lor si isi cresc si ei copiii.
Sotul meu a fost copilul pe care unchiul voia sa-l infieze. Mi-a zis:" nici in ruptul capului nu voiam sa plec de langa mama. Eram saraci, dar fericiti ca o aveam pe mama langa noi.Chiar daca nu aveam nici pe departe cate au copiii nostri, am crescut fericiti ca eram cu totii impreuna.Asta e mare lucru."
Dar viata a luat o intorsura neasteptata. Mama a facut o comotie cerebrala, in timp ce era in aeroport,mergand spre fata din Spania. A paralizat. 70% din creier devenise nefunctional. Mama nu mai manca, nu mai putea respira singura. A fost nevoie sa i se introduca o traheostoma si o gastrostoma(un fel de aparate care se introduc unul in trahee, iar altul in stomac- bolnavul se hraneste doar prin mancare perfuzabila). Asa a mai trait 1 ani si opt luni, perioada in care copiii roiau in jurul ei. Au pus mana de la mana si au ingrijit-o. Au platit femeie care sa o supravegheze 24/24, acolo in casa ei, pe timpul verii, iar iarna acasa la un fiu.

Citisem zilele astea,in epistola catre Timotei cum sf Ap pavel ii spunea ca neglijarea copiilor, parintilor este echivalenta cu o lepadare de Hristos .
Greu cuvant!

Da,exact asa cum este si titlul topicului.

Dar fratii sotului si sotul tau aveau serviciu,obligatii,familie?

[lore86]

În prealabil postat de Yasmina

[/b]


Da,exact asa cum este si titlul topicului.

Dar fratii sotului si sotul tau aveau serviciu,obligatii,familie?

da, aveau si serviciu, si obligatii si copii.
Imi amintesc ca ziua eram la scoala(eram la scoala pe vremea aceea), apoi mergeam la spital sa o ingrijim si chiar dormeam noaptea alaturi de ea.Uneori in patul vecin,daca era liber, alteori chiar pe scaun.apoi, dimineata, plecam iar la scoala.
Traiam amnadoi dintr-un singur salar(iar salariul de preot debutant este mic), traiam in chirie, si totusi dadeam si o anumita suma ptr mama-soacra sa i se poata lua pampersuri, mancare perfuzabila. Datorii? Din belsug (dar nu puteam renunta sa o ajutam, in definitiv ea mi l-a daruit pe cel pe care il am alaturi).
Ceilalti aveau si ei probelmele lor(ei aveau si copii- eu pe vremea aceea eram insarcinata cu primul)

Nu zice nimeni ca e usor, dar totusi avem o datorie fata de ei.
Ma gandesc cat de greu mi-ar fi mie, dupa o viata de jertfa, griji, nopti nedormite, munca pana la epuizare, ca sa le fie bine, sa aiba ce manca, cu ce se imbraca,sa aiba acces las coli de calitate iar la batranete cand neputinta trupului isi va spune cuvantul, probabil cand ma va incerca cine stie ce boala , sa fiu lasata singura, eventual dusa la vre-un azil cu mosorogi ca mine, ptr ca copiii mei sa isi poata trai linistiti viata.M-ar durea cumplit o astfel de atitudine, de aceea incerc sa imi fac datoria atat fata de copii cat si fata de parinti.

Si chiar daca nu as primi nici o plata vreodata as face-o ptr ca sunt datoare sa o fac.
Asa s-au jertfit bunicii nostrii, asa s-au jertfit si parintii nostri, asa trebuie sa ne jertfim si noi, asa se vor jertfi si copiii nostrii...

Umilinta nu este rea, te smereste. Somajul este neplacut, dar se opate trece peste. Poti face orice cu credinta in Dumnezeu, ce este asa greu de crezut? Sunt oameni care au izbutit sa infrunte toate necazurile cu ajutorul Domnului, nu puteti sa spuneti ca sunt raritati sau povesti.
Nu prea suna a oameni cu credinta exemplele date de tine. Jertfa, milostenia se face din iubire si nu simte regrete. Cand faci de nevoie, ca o obligatie, atunci nu mai este milostenie adevarata.

Si nu vorbesc din buzunar, vorbesc din ce stiu. Exista in Romania azile, comunitati si centre ptr. batrani, oameni bolnavi etc. construite de ortodocsi. Nu le vei gasi pe prima pagina din ziar sau in cele mai mari orase. Deobicei sunt in orasele mici sau pe la sate, pe langa manastiri,monahi,preoti. Mai ales la batranete sau in cazul bolnavilor consider ca ar fi mai benefic sa stea undeva la tara, decat inchis intr-un spital de cartier intre 4 pereti.

Apoi, Romania este plina de manastiri. La batranete, daca sunt singuri, de ce nu se duc la manastire sa isi traiasca ultimii ani acolo? Nu e mai bine la manastire decat singur cuc intr-un azil sau intr-o casa veche? Nici o manastire nu cred ca va alunga un batranel sau o batranica venita sa isi traiasca batranetile. Asa faceau inaitne oamenii! La batranete, cand le crestea copii se duceau la manastire! Unii erau cu copii, dar nu era strigator la cer sau sfarsitul lumii sa se duca la manastire! Care e problema cu manastirea?

Nu s-au dat exemple numai traite de altii, ci si personale din propriile familii. Apoi, nu se stie cine ce face de pe acest forum. Iar cei care trambiteaza si arata cu degetul la ceilalti sa faca ce trebuie, ei ce fac? Fac si ei ceva, sau asteapta numai de la altii? Sunt multi si in Romania care fac tot ce pot, avand in vedere ca multi nu se implica, chiar si oameni din Biserica. Nu se implica. Si singur, nu poti face f.multe, ci cat poti cu 2 maini, 2 picioare si un cap.

Sa nu mai dramatizam si sa ne plangem de mila. Orice necaz, orice boala se petrece asupra noastra are un scop si se poate izbuti. Totul este sa ai credinta, dar credinta sincera si completa. Iar cand ai credinta sincera nu mai stai sa descpici firul in patru si sa cauti nod in papura la fiecare citat din Biblie si vorba mai dura a unui Sfant!

Si da, am dat din experianta parintilor mei, a unchiului meu si a bunicii mele, nu din viata mea personala, desi avand in vedere ca sunt familia mea, m-a implicat si pe mine treaba mai mult sau mai putin. Apoi, nu am precizat deloc prin ce am trecut eu si situatia mea din prezent ptr. a trage concluzii ca nu stiu ce e saracia,suferinta si disperarea. Poate indirect am vorbit din experienta, dar am omis sa dau exemplu concret despre viata mea si nici n-am sa o fac pe acest forum. (mi-am invatat lectia) Sunt situatii si situatii, probleme si probleme, chiar daca nu este vb. strict despre a avea grija de mama ta bolnava, sunt si altele care pot implica saracia,suferinta si disperarea. Si chiar daca as fi trait in puf toata viata mea, un lucru sigur ramane valabil: la Dumnezeu totul este posibil, totul este sa ai credinta(credinta cea dreapta, spre ca se intelege). Nu m-a suparat, n-am de ce, doar ca am observat de multe ori ca se trag concluzii pripite despre unii useri cand spun ceva corect, mai ales din punct de vedere ortodox. Stiu useri care asa cum zic, asa si fac, dar au primit etichete de teoretician de f.multe ori ptr. ca nu si-au expus viata pe topice. Sau useri considerati copii, cand defapt ei sunt oameni in toata firea.

În prealabil postat de Laura19

Apoi, Romania este plina de manastiri. La batranete, daca sunt singuri, de ce nu se duc la manastire sa isi traiasca ultimii ani acolo? Nu e mai bine la manastire decat singur cuc intr-un azil sau intr-o casa veche? Nici o manastire nu cred ca va alunga un batranel sau o batranica venita sa isi traiasca batranetile. Asa faceau inaitne oamenii! La batranete, cand le crestea copii se duceau la manastire! Unii erau cu copii, dar nu era strigator la cer sau sfarsitul lumii sa se duca la manastire! Care e problema cu manastirea?

Esti sigura ca e posibil sa te retragi la manastire la anii batranetii? Eu nu sunt asa sigura, ca te primesc asa netam-nesam.

[Mena59]

În prealabil postat de Miha-anca

Esti sigura ca e posibil sa te retragi la manastire la anii batranetii? Eu nu sunt asa sigura, ca te primesc asa netam-nesam.

Laura este o fata inimoasa si foarte tanara. Este de admirat pentru pasiunea ei pentru credinta ortodoxa, citeste si stie foarte multe lucruri, in timp ce alti tineri populeaza cluburile de noapte. Isi iubeste tara si de aceea o vede ca pe un taram de vis.
Manastirile nu sunt azile de batrani. Calugarii nu au pregatire medicala si chiar pentru ei este o problema batranetea si boala. Apoi, ar fi necinstit din partea noastra sa traim o viata in lume, si la batranete, hop si noi la manastire ca e gratis si are cine sa ne poarte de grija. Nu, nu, asa ceva nu se face...

[AlinB]

În prealabil postat de Mena59

Laura este o fata inimoasa si foarte tanara. Este de admirat pentru pasiunea ei pentru credinta ortodoxa, citeste si stie foarte multe lucruri, in timp ce alti tineri populeaza cluburile de noapte. Isi iubeste tara si de aceea o vede ca pe un taram de vis.
Manastirile nu sunt azile de batrani. Calugarii nu au pregatire medicala si chiar pentru ei este o problema batranetea si boala. Apoi, ar fi necinstit din partea noastra sa traim o viata in lume, si la batranete, hop si noi la manastire ca e gratis si are cine sa ne poarte de grija. Nu, nu, asa ceva nu se face...

Depinde de manastire, depinde de adevaratele motive pentru care vrei sa intri in manastire si daca esti capabil sa te adaptezi vietii de manastire.

Sigur, la 65 ani, un orasean mai greu sa dea cu sapa de dimineata pana seara, dar ceva treaba tot poate face.
Plus, de obicei are o pensie, chiar si una mai mica si tot acopera intretinerea personala (daca n-ar fi venit la manastire nu se intretinea din ea?).

[Mena59]

În prealabil postat de AlinB

Depinde de manastire, depinde de adevaratele motive pentru care vrei sa intri in manastire si daca esti capabil sa te adaptezi vietii de manastire.

Sigur, la 65 ani, un orasean mai greu sa dea cu sapa de dimineata pana seara, dar ceva treaba tot poate face.
Plus, de obicei are o pensie, chiar si una mai mica si tot acopera intretinerea personala (daca n-ar fi venit la manastire nu se intretinea din ea?).

Ai dreptate, Alin, dar in discutie erau batranii bolnavi care nu se puteau descurca singuri.
Si chiar in putere daca as fi, nu mi se pare corect din partea mea ca o viata intrega sa mi-o petrec de voie, in lume, si cand nu mai pot, cand mi se apropie neputintele sa ma retrag strategic la o manastire. Pot eu fi eu inca buna de munca, dar cat? Hai sa fim seriosi...

[Mena59]

În prealabil postat de Laura19

Umilinta nu este rea, te smereste. Somajul este neplacut, dar se opate trece peste. Poti face orice cu credinta in Dumnezeu, ce este asa greu de crezut? Sunt oameni care au izbutit sa infrunte toate necazurile cu ajutorul Domnului, nu puteti sa spuneti ca sunt raritati sau povesti.
Nu prea suna a oameni cu credinta exemplele date de tine. Jertfa, milostenia se face din iubire si nu simte regrete. Cand faci de nevoie, ca o obligatie, atunci nu mai este milostenie adevarata.

Si nu vorbesc din buzunar, vorbesc din ce stiu. Exista in Romania azile, comunitati si centre ptr. batrani, oameni bolnavi etc. construite de ortodocsi. Nu le vei gasi pe prima pagina din ziar sau in cele mai mari orase. Deobicei sunt in orasele mici sau pe la sate, pe langa manastiri,monahi,preoti. Mai ales la batranete sau in cazul bolnavilor consider ca ar fi mai benefic sa stea undeva la tara, decat inchis intr-un spital de cartier intre 4 pereti.

Apoi, Romania este plina de manastiri. La batranete, daca sunt singuri, de ce nu se duc la manastire sa isi traiasca ultimii ani acolo? Nu e mai bine la manastire decat singur cuc intr-un azil sau intr-o casa veche? Nici o manastire nu cred ca va alunga un batranel sau o batranica venita sa isi traiasca batranetile. Asa faceau inaitne oamenii! La batranete, cand le crestea copii se duceau la manastire! Unii erau cu copii, dar nu era strigator la cer sau sfarsitul lumii sa se duca la manastire! Care e problema cu manastirea?

Nu s-au dat exemple numai traite de altii, ci si personale din propriile familii. Apoi, nu se stie cine ce face de pe acest forum. Iar cei care trambiteaza si arata cu degetul la ceilalti sa faca ce trebuie, ei ce fac? Fac si ei ceva, sau asteapta numai de la altii? Sunt multi si in Romania care fac tot ce pot, avand in vedere ca multi nu se implica, chiar si oameni din Biserica. Nu se implica. Si singur, nu poti face f.multe, ci cat poti cu 2 maini, 2 picioare si un cap.

Sa nu mai dramatizam si sa ne plangem de mila. Orice necaz, orice boala se petrece asupra noastra are un scop si se poate izbuti. Totul este sa ai credinta, dar credinta sincera si completa. Iar cand ai credinta sincera nu mai stai sa descpici firul in patru si sa cauti nod in papura la fiecare citat din Biblie si vorba mai dura a unui Sfant!

Si da, am dat din experianta parintilor mei, a unchiului meu si a bunicii mele, nu din viata mea personala, desi avand in vedere ca sunt familia mea, m-a implicat si pe mine treaba mai mult sau mai putin. Apoi, nu am precizat deloc prin ce am trecut eu si situatia mea din prezent ptr. a trage concluzii ca nu stiu ce e saracia,suferinta si disperarea. Poate indirect am vorbit din experienta, dar am omis sa dau exemplu concret despre viata mea si nici n-am sa o fac pe acest forum. (mi-am invatat lectia) Sunt situatii si situatii, probleme si probleme, chiar daca nu este vb. strict despre a avea grija de mama ta bolnava, sunt si altele care pot implica saracia,suferinta si disperarea. Si chiar daca as fi trait in puf toata viata mea, un lucru sigur ramane valabil: la Dumnezeu totul este posibil, totul este sa ai credinta(credinta cea dreapta, spre ca se intelege). Nu m-a suparat, n-am de ce, doar ca am observat de multe ori ca se trag concluzii pripite despre unii useri cand spun ceva corect, mai ales din punct de vedere ortodox. Stiu useri care asa cum zic, asa si fac, dar au primit etichete de teoretician de f.multe ori ptr. ca nu si-au expus viata pe topice. Sau useri considerati copii, cand defapt ei sunt oameni in toata firea.

Cu mine vorbesti? ... Se pare ca da, desi pari a fi tare suparata. Ce-am zis Doamne?
Oricum, Laura, iarta-ma... Tu sti mai bine.
Pace si bucurie de la Domnul, noua tuturor.