Postul negru

[lore86]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Rezultă de aici că toţi cei ce ţin post negru de cîteva zile au ajutor de la demoni? Apoi nu văd cum ar avea diavolul vreo putere în sensul ăsta. Din contra, ei se tem de post (ăla autentic, aspru, combinat cu rugăciunea), din cauză că trupul este mai slăbit şi mintea mult mai limpede. Nu degeaba le subliniază Mîntuitorul ucenicilor puterea postului în lupta împotriva îngerilor celor decăzuţi.

Asta am vrut sa arat, dar m-am oprit la jumatatea drumului. Exista doua feluri de postostul crestin si postul necrestin(nu mi-a venit alt cuvant in minte). Daca ptr a-l tine pe primul(in sensul de post negru) e nevoie de o lupta foarte mare...cand il impletesti cu rugaciunea ai ispite de nu iti vine sa crezi(exemplul Domnului e cel mai concludent). Dar daca il ti cu usurinta, fara ispite e asa cum a spus acel tanar fost yoghin "Tinut cu puterre de la diavol". Si atunci nu ai nici un folos de la aceasta asceza, nevointa.
Ca si cu regimul alimentar. Calugarii cei mai nevoitori ajung la a treia treapta a postului, cand mananca doar mancare de post, in orice zi. Daca acest lucru se face spre progres duhovnicesc, se face cu mare nevointa. Daca acest lucru se face ca un regim alimentar se poate tine foarte usor. Dupa cum vezi, cand apare elementul care face diferenta: rugaciunea, trezvia, milostenia lucurile se schimba radical. Daca de primul se infricoseaza diavolul, pe cel de-al doilea il lasa rece.

Plus că dacă nu ai întîlnit tu în Sfînta Tradiţie nu înseamnă că nu era aşa la începuturile creştinismului. Chiar şi în vremurile dinainte de venirea Lui Hristos postul era abţinerea de la mîncarea de orice fel (Judecători 20,26; II Regi 1, 12).

M-as bucura sa imi aduci tu un exemplu concret din vietile sfintilor de dupa Hristos care sa iti intareasca ideea, si sa rezulte ca era o practica comuna(caci, dupa cum stim, sfintii se nevoiau cu cele mai grele practici).Sa vedem o marturie clara ca in Biserica primara(adica dintru inceputuri) crestinii tineau posturi negre de 40 de zile.

Da, am citit şi eu despre un pustnic care trăia numai cu Sfînta Împărtăşanie. El este un exemplu clar că omul poate trăi chiar mai mult de 40 de zile fără mîncare.

O, el este un exemplu clar ca atunci cand omul merge spre indumnezeire biruieste legile firii. Sa nu confundam lucrurile.Cum sfanta Maria Egipteanca a biruit legile trupului privind caldura, frigul s.a

Evident că oricine ţine post în zilele astea triste cum ţineau odinioară strămoşii noştri este privit ca un extremist nebun şi posedat de duhuri rele, nu?

Grija mare, Ionut.
Hristos nu ne mai cere acum sa tinem posturi negre, sau doar cu apa. Uneori dintr-un fals exces de zel, diavolul ne intinde tot felul de curse ptr a ne pierde. Iar atunci cand le inveleste in ambalaj crestin, inselarea e gata.
Uite, spre ex Santul Lavrentie al Cernigovului vorbeste asa frumos despre modul cum se vor mantui crestinii in ultimelor vremuri. Acestora nu li se mai cere post aspru, rugaciunea parintilor patristici ci rabdarea in suferinta. Si asta e foarte grea! e drept ca nu se poate realiza fara post si rugaciune.Dar asta e crucea prin care se vor mantui crestinii.

O asceza de capul nostru, insufletiti de frumoasele pilde ale sfintilor ne poate pierde.Intai cu simtul ratiunii, ca apoi sa ne coste chiar viata. Ptr ca un post negru o perioada indelungata, in conditiile in care omul modern munceste ca un rob ptr te miri ce companie, munca pshica 8-10 ore, plus ca mai e si stresul de a intretine familia, copilul care poate nu doarme noaptea, duce la suicid !

Nu glumesc.
P.s.M-as bucura sa stam de vorba fata catre fata.Ai grija de tine!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de lore86

M-as bucura sa imi aduci tu un exemplu concret din vietile sfintilor de dupa Hristos care sa iti intareasca ideea, si sa rezulte ca era o practica comuna(caci, dupa cum stim, sfintii se nevoiau cu cele mai grele practici).Sa vedem o marturie clara ca in Biserica primara(adica dintru inceputuri) crestinii tineau posturi negre de 40 de zile.

Mă voi interesa, sper să se mai găsească bibliografie ortodoxă pe tema originii postului negru sau despre metodele de a posti ale primilor creştini.

În prealabil postat de lore86

Grija mare, Ionut.
Hristos nu ne mai cere acum sa tinem posturi negre, sau doar cu apa. Uneori dintr-un fals exces de zel, diavolul ne intinde tot felul de curse ptr a ne pierde. Iar atunci cand le inveleste in ambalaj crestin, inselarea e gata.
Uite, spre ex Santul Lavrentie al Cernigovului vorbeste asa frumos despre modul cum se vor mantui crestinii in ultimelor vremuri. Acestora nu li se mai cere post aspru, rugaciunea parintilor patristici ci rabdarea in suferinta. Si asta e foarte grea! e drept ca nu se poate realiza fara post si rugaciune.Dar asta e crucea prin care se vor mantui crestinii.

E adevărat că Hristos nu ne cere asta astăzi. Biserica nu le cere creştinilor nici să se retragă în munţi, cu toate acestea încă mai există pustnici care se nevoiesc prin păduri şi prin crăpăturile pămîntului. Acolo să vezi nevoinţă, nu la un post negru temporar ţinut la călduţ şi eventual în concediu.

În prealabil postat de lore86

O asceza de capul nostru, insufletiti de frumoasele pilde ale sfintilor ne poate pierde.Intai cu simtul ratiunii, ca apoi sa ne coste chiar viata. Ptr ca un post negru o perioada indelungata, in conditiile in care omul modern munceste ca un rob ptr te miri ce companie, munca pshica 8-10 ore, plus ca mai e si stresul de a intretine familia, copilul care poate nu doarme noaptea, duce la suicid !

Nu glumesc.
P.s.M-as bucura sa stam de vorba fata catre fata.Ai grija de tine!

Vom sta de vorbă direct în mod sigur peste cîteva zile, cînd va trebui să te întîlneşti cu soţia. Oricum, mă bucur pentru grija ta.