Cum recunoastem siretlicurile si inselaciunile diavolului?

[crestinortodox123]

Este mare pacat sa-l urasca cineva pe fratele(sau pe sora)lui.Oricine isi uraste aproapele este ucigator de oameni.Si nu numai ura,ci chiar raceala sau cugete impotriva aproapelui sau daca are pacatuieste...Chiar si chinuirea unor animale,care desi cum cu totii stim nu au,nu poseda suflet,dar au viata este pacat

Unde exista ordine,pace si bucurie acolo este Dumnezeu;unde este imprastiere,cearta si tulburare sufleteasca,acolo este si diavolul.

RUGACIUNEA este o arma atotputernica care nu lasa pacatul sa se apropie.Diavolii nu sufera nici rostirea numelui Lui Iisus Hristos si semnul Sfintei Cruci.

[Mar93ian]

http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfatuld.htm

[heaven]

Cu totii suntem supusi greselilor si pacatelor,iar daca tendinta unora este de a nu comite nici un pacat...de la bun inceput mi se pare o utopie.Sa privim putin realist si sa ne intrebam chiar in decursul unei zile cate pacate nu comitem cu voie sau fara voie,cu gandul ori cu fapta?
Totusi,o problema mai mare decat pacatul,mi se pare insasi aceasta obsesie,pentru ca nu stiu cum sa o numesc altfel pentru pacat prin care chiar pacatul il hranim fara macar sa avem habar!Ajungem sa ne intrebam daca a asculta nu stiu ce muzica este pacat sau daca sa inchiriezi un imobil si sa iti iei plata pe el sau tot felul de chestiuni care aproape ca frizeaza absurdul...
Oare pentru asta a venit Hristos pe Pamant?Nu a adus el porunca noua,porunca iubirii?Cand oare o sa incetam a hrani pacatul sau frica si vom incepe sa hranim iubirea?Ma intreb si eu...

În prealabil postat de heaven

Cu totii suntem supusi greselilor si pacatelor,iar daca tendinta unora este de a nu comite nici un pacat...de la bun inceput mi se pare o utopie.Sa privim putin realist si sa ne intrebam chiar in decursul unei zile cate pacate nu comitem cu voie sau fara voie,cu gandul ori cu fapta?
Totusi,o problema mai mare decat pacatul,mi se pare insasi aceasta obsesie,pentru ca nu stiu cum sa o numesc altfel pentru pacat prin care chiar pacatul il hranim fara macar sa avem habar!Ajungem sa ne intrebam daca a asculta nu stiu ce muzica este pacat sau daca sa inchiriezi un imobil si sa iti iei plata pe el sau tot felul de chestiuni care aproape ca frizeaza absurdul...
Oare pentru asta a venit Hristos pe Pamant?Nu a adus el porunca noua,porunca iubirii?Cand oare o sa incetam a hrani pacatul sau frica si vom incepe sa hranim iubirea?Ma intreb si eu...

Bună observaţie!

Cred că este totuşi necesar să ne curăţim mintea şi inima astfel încât să ajungem la deosebirea binelui de rău. În acest sens, mi se pare un exerciţiu bun acesta de a identifica păcatul şi de a ne feri de el. Desigur, fără să fim paralizaţi de frică. O asemenea abordare m-ar duce la o pasivitate totală. Este o zicală: "numai cine nu munceşte nu greşeşte"... asta nu înseamnă însă că e mai bine să nu muncim, în spiritul "... cine nu greşeşte merită să fie promovat".

Creştinismul ne învaţă că trecutul se poate depăşi şi poate fi învins, poate fi răscumpărat, ispăşit şi iertat, naşterea într-o nouă viaţă este posibilă.

Din câte îmi amintesc, sfinţii părinţi ziceau că important este nu de câte ori cădem, ci să ne ridicăm după fiecare cădere.