Rautati verbale / atacuri la persoana / Rautatea umana in general

[Nicador]

În prealabil postat de adam000

Pentru corectitudinea principiala, dar mai ales pentru a trage un folos din discutie, cred ca primul lucru ar trebui sa ne intrebam: ce anume ii determina pe oameni sa faca presupuneri sau aiba suspiciuni asupra bunelor sau relelor intentii ale celorlalti?

Iata: cand spui malitios, deja te referi la intentia rea din spatele unui comportament.

Dar cum nimeni nu poate cunoaste intentia REALA a celuilalt (cu atat mai putin in mediul virtual unde jumatate din informatia unei comunicari lipseste - adica limbajul nonverbal, gesturi, posturi, grimase, etc), o astfel de afirmatie este o presupunere. Este ce crezi sau suspicionezi tu despre celalalt, nu este ce este celalat in realitate. Spune ceva despre tine in primul rand, pt ca insasi faptul ca suspicionezi ceva rau, arata ca intentia rea este si in tine. Iar starea rea (de suspiciune si apoi eventual o etapa mai avansata de actiune/reactie negativa a ta) ti-o transmiti in primul rand tie insusi (agravandu-o), dar si celorlalti din jur, care se vor simti agresati si vor reactiona negativ la starea ta rea.

Astfel, un om care suspicioneaza ceva rau, se va agresiona si pe el insusi (amplificandu-si singur starea rea) si va determina o reactie rea si din partea celor din jur (care daca reactioneaza, vor confirma suspiciunea primului, iar cercul vicios se va agrava).

Asa ca am sa te intreb pe tine, inapoi, ca intr-o oglinda:

Ce putem face pentru a indrepta un astfel de comportament?

Te astept cu idei :-)

M-ai pus pe ganduri...

[glykys]

Din materialul de la un curs pe care il citeam acum:

"Celălalt este cel mai adesea o persoană sau o comunitate adevărată, observată însă prin filtrul deformat al imaginarului. Ceea ce percepem este imaginea sa, iar această imagine, ca orice imagine, face parte simultan din real şi din ficţiune. Alunecând de la concret la imaginar, el este supus unei operaţii de simplificare şi de amplificare, atingând, la limită, caricatura sau simbolul. Banalitatea îi este refuzată; el trebuie să fie încărcat de sens, căci la ce ne-ar servi un altul care n-ar avea nimic de spus?" (Boia, p.117).



"Lipsa comunicării interculturale, moştenirea, experienţa directă, prejudecăţile, intensitatea conflictului contribuie la distorsionarea imaginii. La aceasta se adaugă nevoia de adversar, de referinţă negativă, precum şi faptul că psihologia colectivă nu înregistrează adesea decît aspectele traumatice, negative."

[adam000]

În prealabil postat de glykys

Banalitatea îi este refuzată; el trebuie să fie încărcat de sens, căci la ce ne-ar servi un altul care n-ar avea nimic de spus?" (Boia, p.117).

Foarte profunda afirmatia asta! Deci este pozitia egoistului, a omului care priveste spre sine, nu spre ceilalti, a celui care priveste lumea prin prisma nevoilor si dorintelor sale - adica privind spre sine; el este centrul atentiei, centrul universului, iar persoanele din jur sa-i serveasca la ceva; de fapt priveste persoanele din jur ca pe niste obiecte care au valoare numai in masura in care ii servesc scopurilor si nevoilor sale. Adica iubirea de sine. Iata cum filtrul unei patimi care se manifesta atat de subtil, deformeaza perceptia noastra asupra realitatii si omul vede nu lumea reala ci o lume distorsionata de propriile patimi (de propriile uriciuni)

În prealabil postat de glykys

"Lipsa comunicării interculturale, moştenirea, experienţa directă, prejudecăţile, intensitatea conflictului contribuie la distorsionarea imaginii. La aceasta se adaugă nevoia de adversar, de referinţă negativă, precum şi faptul că psihologia colectivă nu înregistrează adesea decît aspectele traumatice, negative."

Ca asa functioneaza firea cazuta a omului - priveste si aduna raul, nu binele.

[adam000]

În prealabil postat de glykys

La aceasta se adaugă nevoia de adversar

Oare de ce exista in om aceasta nevoie de adversar, de opozitie, in loc sa existe/primeze nevoia de comuniune?