Eu si ea, casatorie acum sau mai tarziu

[IonescuMarian]

În prealabil postat de Laura19

Inca ceva, tu doresti sfaturi din punct de vedere ortodox sau umaniste?

Din punct de vedere ortodox.
De asemenea, as dori sa stiu daca ea este de acord sa mai stam un timp impreuna ( asa in pacat cum se spune ) ce cale trebuie sa urmam apoi spre mantuire. ( rugaciune, canon s.a.m.d )
Imi place sa cred ca nu este chiar un pacat strigator la cer, si exista o cale prin care sa ne mantuim.

În prealabil postat de AlinB

E suficienta o doza de sinceritate si sa luati la rand toate capitolele casniciei (verbal ...) si sa vedeti ce parere aveti fiecare.
Ex.

Cum va place mancarea? Cine va face mancare, cine stie sa faca mancare?

Banii - cum vedeti gestionarea lor? Care inclina spre economisire, care inclina spre cheltiala, pe ce ar cheltui fiecare banii, ce pasiuni are fiecare (pasiuni care implica si cheltuieli mai serioase), etc.

Timpul liber - cum va ganditi fiecare sa petreceti timpul liber, etc.

Copiii - cati vrei, cat de mult doreste fiecare sa se implice in cresterea lor, etc.

Etc. - ....


Oricum, nu te astepta sa afli toate lucrurile astea din experienta de cateva luni pentru ca e nevoie de ani buni si chiar si asa, chiar daca exista nepotriviri, atat timp cat exista dragoste, diferentele care ar trebui sa genereze conflicte se diminueaza si chiar dispar.

Pentru ca ce nu acopera o astfel de cunoasterea, teoretica - ar trebui sa acopere dragostea.
Daca este.

Dupa cum ai pus tu problema, mai bine rupeti deja relatia si va vedeti deja de drumul vostru fiecare.
Din ce spui tu, se pare ca relatia este deja intr-un impas major.

Ea vrea cat mai repede casatorie "ca sa nu traiti in pacat". Ti-a spus vreodata ca esti barbatul la carea a visat?
Tu vrei mai incolo ca sa va testati unul pe altul. Evident, ti-e teama.

Dragostea unde este in toata ecutia asta?

Teama e un indiciu - arata ca ceva lipseste si nu e vorba in mod necesar de cunoastere, cat de dragoste.

"În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica" (1Ioan4:18)

Casatoria (adevarata) se face din dragoste (care implica incredere si credinta).
Concubinajul - din indoiala care nu e in nici un caz semn de bun augur pentru o relatie.

In orice caz, casatoria are multe ispite, vor fi destule momente in care iti va parea rau pentru alegerea facuta.

In astfel de momente e bine sa-ti aduci aminte DE CE ai facut acea alegere si e bine sa ai un raspuns f. bun, pe care sa nu-l uiti niciodata si mai ales, sa fii sigur ca nu se va schimba niciodata.

Eu zic ca exista dragoste intre noi, astfel nu am mai fi trecut peste toate problemele.
( si au fost destule...)
Stii tu, la teorie zicem multi ca facem, ca dregem...dar aflati in fata problemelor, nu o sa reactionam mereu cum ne-am propus. Stiu ca nu putem fi perfecti, nici nu caut perfectiunea...dar nici nu doresc sa stau cu o persoana cu care sa ma cert/contrazic in fiecare zi.
Ea incepe discutii de la lucruri simple, cand nu zic un lucru mic/simplu , vede negru in fata ochilor, si desparte firul in 4. De asemenea, se intampla sa ii dau un mesaj simplu, si isi face fel de fel de ganduri, de parca i-as scrie metafore si se gandeste la semnificatia cuvintelor.
I-am spus ca vreau sa ne relaxam, sa fim mai calmi pentru ca viata e scurta iar noi stam majoritatea timpului incordati, suparati si nemultumiti.

În prealabil postat de ioanna

Nu m-am referit la logodna religioasa, tinand cont de situatia dintre voi, ci la o asumare a relatiei, la o fagaduinta(logodna) intre voi si planuirea unei casatorii. Din ce ai scris am dedus ca tu n-ai deschis subiectul casatoriei, l-ai tot amanat. Probabil se gandeste si ea ca daca tu nu doresti sa te insori cu ea, sa-i spui de pe acum. Ai pus vreodata problema ca vrei sa te insori anul viitor la vara, iar ea sa-ti spuna ca daca nu va cununati anul acesta se desparte? Te-ai gandit la un concubinaj de proba, sa vezi daca va potriviti, dar si separarea de proba poate fi o modalitatea de a cunoaste ce simtiti cu adevarat.

Am deschis subiectul casatoriei ca doresc sa fac acest pas, dar vreau sa simt si eu cu adevarat, nu doar sa fiu constrans de situatie ( de ea ) sau de religie. ( sa nu traim in pacat). Imi place sa cred ca daca ea ma iubeste cu adevarat, nu se va desparti de mine pentru motivul ca nu ne casatorim cand si-ar dori ea, si ne-am casatori cu 6 luni mai tarziu de exemplu.
Vreau sa inteleaga, ca nu-mi doresc sa avem mare avere, apartament, masina etc inainte de casatorie, dar nu sunt de acord nici sa facem credit ca sa putem face nunta.

[AlinB]

În prealabil postat de IonescuMarian

Din punct de vedere ortodox.
De asemenea, as dori sa stiu daca ea este de acord sa mai stam un timp impreuna ( asa in pacat cum se spune ) ce cale trebuie sa urmam apoi spre mantuire. ( rugaciune, canon s.a.m.d )
Imi place sa cred ca nu este chiar un pacat strigator la cer, si exista o cale prin care sa ne mantuim.

Eu cred ca ar fi mai sanatos sa va puneti problema "cum sa ne abtinem" decat sa cauti oameni care sa-ti spuna "hai ca nu e cine stie ce".

Poate chestia cu pacatul ti se pare nitel cam abstracta, ei bine sexualitatea nu e o chestie pur fizica - in contextul unei relatii marcata de incertituini s-ar putea sa aiba efecte nu tocmai ziditoare pentru relatie.

In plus, atunci cand omul face casa buna cu pacatul, harul ramane pe afara si la fel si virtutile necesare pentru desfasurarea armonioasa a unei relatii (mai ales cand exista probleme) - rabdarea, dragostea.

Eu zic ca exista dragoste intre noi, astfel nu am mai fi trecut peste toate problemele.
( si au fost destule...)

Depinde cum definesti dragostea.
In adevaratul sens al cuvantului, nu este atasament sentimental nu este un sentiment izvorat din satisfacerea unei utilitati.
Cuvantul cheie este sacrificiu.

Stii tu, la teorie zicem multi ca facem, ca dregem...dar aflati in fata problemelor, nu o sa reactionam mereu cum ne-am propus. Stiu ca nu putem fi perfecti, nici nu caut perfectiunea...dar nici nu doresc sa stau cu o persoana cu care sa ma cert/contrazic in fiecare zi.

Ai si tu dreptate.
Chiar si o relatie "normala" are greutatile ei pe parcurs, de ce sa pornesti cu diferente majore din start?

Ea incepe discutii de la lucruri simple, cand nu zic un lucru mic/simplu , vede negru in fata ochilor, si desparte firul in 4. De asemenea, se intampla sa ii dau un mesaj simplu, si isi face fel de fel de ganduri, de parca i-as scrie metafore si se gandeste la semnificatia cuvintelor.
I-am spus ca vreau sa ne relaxam, sa fim mai calmi pentru ca viata e scurta iar noi stam majoritatea timpului incordati, suparati si nemultumiti.

Uite vezi, deja aveti probleme destul de complicate de rezolvat, si fara sa locuiti impreuna. De ce ar trebui sa complicati si mai mult lucrurile, cu ce ar ajuta asta la viitorul relatiei?

Ea s-ar putea sa aiba niste traume sentimentale pe care tu nu le intelegi, sau poate e vorba doar de o nesiguranta, si e de inteles din perspectiva ei - la unele femei atunci cand sexul se combina cu incertitudinea viitorului unei relatii apare si un sentiment de panica, o micro-paranoia ca sa zic asa.

De suportat va suporta cumva starea asta dar poate sa nu fie de bine - intr-un fel sau altul va refula tensiunea, barbatul o va considera ciudata si se va departa si mai mult, ea va fi si mai panicata si tot asa pana relatia se distruge complet.

S-ar putea ca ea sa-si doreasca cu adevarat casatoria asta dar daca tu nu o ceri si ii propui tot felul de experimente, in loc de dragoste sau/si entuziasm va experimenta mai degraba angoasa.

Si fiind femeie nu-ti va spune niciodata direct "dar nu ma mai ceri o data?" ci mai degraba indirect (pacatul..).

Am deschis subiectul casatoriei ca doresc sa fac acest pas, dar vreau sa simt si eu cu adevarat, nu doar sa fiu constrans de situatie ( de ea ) sau de religie. ( sa nu traim in pacat). Imi place sa cred ca daca ea ma iubeste cu adevarat, nu se va desparti de mine pentru motivul ca nu ne casatorim cand si-ar dori ea, si ne-am casatori cu 6 luni mai tarziu de exemplu

Poate citind cele de mai sus ai sa intelegi ca indoiala ta nu prea o duce pe culmile fericirii, indoiala ta generaza indoiala si in chestiuni de genul asta, femeile nu reactioneaza bine la indoiala (celuilalt).

Cele 6 luni intarziere (maxim) sunt o certitudine? In mod sigur nu.

Vreau sa inteleaga, ca nu-mi doresc sa avem mare avere, apartament, masina etc inainte de casatorie, dar nu sunt de acord nici sa facem credit ca sa putem face nunta.

Pai aici e simplu oarecum: daca aveti suficienti invitati ca sa va acoperiti cheltuielile de nunta (mare) + sa va ramana niste bani, imprumutati de undeva pentru 1-2saptamani (ai ei, ai tai, colegi, prieteni - nu neaparat toata suma dintr-un singur loc).

Daca nu, o mica petrecere restransa, de cateva ore, unde invitati doar rudele si apropiatii si atat - rezervarea si un meniu nu prea sofisticat, nu ajunge cine stie ce cat si chiar daca veti primi mai putini bani, s-ar putea chiar sa fiti pe plus.

[Florinvs]

Doar voi doi- cu ajutorul lui Dumnezeu- puteti raspunde la aceasta intrebare! Daca va iubiti cu adevarat, cu siguranta veti depasi toate probleme si neintelegerile si veti ajunge la un consens in orice privinta! Sa comentez mai mult de atat pe marginea acestui subiect nu cred ca are sens

Sunteti inca tineri (nu prea tineri pentru o casatorie, dar aveti timp, casatoria ar trebui sa fie pe viata). Daca cel putin unul dintre voi nu e inca maturizat, nu e pregatit pt un asemena pas care implica responsabilitati,sau vrea sa mai "copilareasca" (asta insemnand sa fii independent, sa nu fii constrans cu banii, cu spatiul in care nu mai esti singur, cu dorinte pe care nu le mai poti realiza dupa casatorie dar la care tii neaparat etc) atunci mai bine mai asteptati pana cand aveti amandoi certitudinea ca sunteti dispusi sa porniti pe drumul asta.

Ce inseamna casatoria? Inseamna unirea a doi oameni pregatiti sau hotarati cu scopul de a intemeia o familie si ea da ocazia la cel putin atatea pacate cate se pot face si fara casatorie.

Nu cred ca lipsa banilor, a unei locuinte sau a cunoasterii celuilalt (inclusiv locuitul ca proba impreuna) e problema; stiu personal cazuri care si-au dorit cu adevarat sa faca pasul asta si nu au mai tinut seama ca traiesc in aceeasi casa cu parintii sau ca sunt intretinuti de ei, desi au si ei un salariu dar nu suficient pentru toate nevoile.

Nu ma gandesc momentan decat la doua motive pentru care o fata ar dori sa grabeasca casatoria: aparitia unui copil care ar trebui sa se nasca intr-o familie sau frica de a nu se razgandi partenerul.

Incearca sa vorbesti cu ea sa afli ce o nelinisteste (daca e vorba de pacat, cum ziceam, si dupa casatorie se pot face pacate, si inainte de casatorie se poate trai virtuos, depinde de voi), nu-i mai impune conditii (asemenea santajului) ca locuitul impreuna.

Daca exista iubirea, important e sa fiti impreuna, si unul va trebui sa faca un sacrificiu pentru ca nu ganditi la fel, depinde cine e mai puternic ca sa si-l asume.

Numai bine!

[IonescuMarian]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Sunteti inca tineri (nu prea tineri pentru o casatorie, dar aveti timp, casatoria ar trebui sa fie pe viata). Daca cel putin unul dintre voi nu e inca maturizat, nu e pregatit pt un asemena pas care implica responsabilitati,sau vrea sa mai "copilareasca" (asta insemnand sa fii independent, sa nu fii constrans cu banii, cu spatiul in care nu mai esti singur, cu dorinte pe care nu le mai poti realiza dupa casatorie dar la care tii neaparat etc) atunci mai bine mai asteptati pana cand aveti amandoi certitudinea ca sunteti dispusi sa porniti pe drumul asta.
Exact, de asta am tendinta sa nu ma grabesc, gandindu-ma ca vreau sa ma casatoresc o singura data, nu sa dau divort si asa mai departe. Ai dreptate, eu nu consider ca m-am maturizat suficient pentru a face acest pas, vreau sa mai "copilaresc" putin. De asemenea, asa cum o cunosc si pe ea, nu consider ca este pregatita din unele puncte de vedere.

Ce inseamna casatoria? Inseamna unirea a doi oameni pregatiti sau hotarati cu scopul de a intemeia o familie si ea da ocazia la cel putin atatea pacate cate se pot face si fara casatorie.



Nu ma gandesc momentan decat la doua motive pentru care o fata ar dori sa grabeasca casatoria: aparitia unui copil care ar trebui sa se nasca intr-o familie sau frica de a nu se razgandi partenerul.

Nu stiu daca unul dintre aceste motive se potrivesc in acest caz. Am vorbit si de copil, dar acolo ne-am potrivit mai bine in ganduri.Poate are si teama ca ma pot razgandi eu, dar i-am spus ca nu trebuie sa se gandeasca la asta, ca nu este cazul.

Incearca sa vorbesti cu ea sa afli ce o nelinisteste (daca e vorba de pacat, cum ziceam, si dupa casatorie se pot face pacate, si inainte de casatorie se poate trai virtuos, depinde de voi), nu-i mai impune conditii (asemenea santajului) ca locuitul impreuna.

Despre asta mi-a spus ca este vorba. I-am spus ca atat inainte cat si dupa casatorie se poate trai virtuos. Daca ar fi sa traim asa cum se scrie la "carte" ar trebui ca si dupa casatorie sa avem relatii intime, doar in zilele de marti si joi. Lucru care practic este foarte greu ( ca sa nu zic imposibil ).
Treaba cu locuitul impreuna a venit la un momentdat chiar si din partea ei, cand eram noi certati si chiar vroia sa facem pasul asta. ( nu era dispusa sa ma piarda ).
Nu vreau sa crezi ca e vorba de santaj...are momente in care imi spune ca isi doreste sa facem acest pas. Dar sa nu stam foarte mult asa, necasatoriti.
Nu o sperie faptul ca ne vom muta impreuna inainte de casatorie, ci mai mult o sperie timpul pe care il vom petrece asa, necununati.

Daca exista iubirea, important e sa fiti impreuna, si unul va trebui sa faca un sacrificiu pentru ca nu ganditi la fel, depinde cine e mai puternic ca sa si-l asume.

Numai bine!

Exact. Asa cred si eu. Multumesc pentru aceste randuri.

[IonescuMarian]

În prealabil postat de AlinB

Poate chestia cu pacatul ti se pare nitel cam abstracta, ei bine sexualitatea nu e o chestie pur fizica - in contextul unei relatii marcata de incertituini s-ar putea sa aiba efecte nu tocmai ziditoare pentru relatie.
Eu cred ca a fost tocmai invers...facand acest pas, ne-a intarit putin relatia si nu ne-a lasat sa renuntam asa usor unul la celalalt.

In plus, atunci cand omul face casa buna cu pacatul, harul ramane pe afara si la fel si virtutile necesare pentru desfasurarea armonioasa a unei relatii (mai ales cand exista probleme) - rabdarea, dragostea.

Chiar daca am facut si facem acest pacat, nu vreau sa ne indepartam de cele sfinte. ( sa ne rugam , sa mergem la biserica, sa ne spovedim s.a.m.d )



Ai si tu dreptate.
Chiar si o relatie "normala" are greutatile ei pe parcurs, de ce sa pornesti cu diferente majore din start?

Exact, de aceea vreau sa incerc rezolvarea lor, daca este posibil. Stiu ca nu putem fi perfecti si ca intotdeauna vor mai exista discutii/contraziceri, dar nu vreau sa facem un obicei din asta.


Ea s-ar putea sa aiba niste traume sentimentale pe care tu nu le intelegi, sau poate e vorba doar de o nesiguranta, si e de inteles din perspectiva ei - la unele femei atunci cand sexul se combina cu incertitudinea viitorului unei relatii apare si un sentiment de panica, o micro-paranoia ca sa zic asa.

De suportat va suporta cumva starea asta dar poate sa nu fie de bine - intr-un fel sau altul va refula tensiunea, barbatul o va considera ciudata si se va departa si mai mult, ea va fi si mai panicata si tot asa pana relatia se distruge complet.

Se poate spune si asa. Dar ce garantie am eu ca dupa casatorie ea nu va mai reactiona in acest fel, ca se vor rezolva ACESTE probleme. Ca va trata problemele cu calm, si nu va reactiona violent. Cum spune acum la unele certuri, gata hai sa ne despartim ( iar dupa 2 ore imi spune sa ne impacam, asa poate spune si cand ne casatori, hai sa dam divort...) .





Poate citind cele de mai sus ai sa intelegi ca indoiala ta nu prea o duce pe culmile fericirii, indoiala ta generaza indoiala si in chestiuni de genul asta, femeile nu reactioneaza bine la indoiala (celuilalt).

Cele 6 luni intarziere (maxim) sunt o certitudine? In mod sigur nu.

Asa cum ziceam, sunt convins ca si daca mai stam 6 luni, 1 an, 2 ani tot vor exista certuri. Dar imi place sa cred ca ne vom maturiza impreuna si ne vom dori mai mult ca acest lucru sa se intample.



Pai aici e simplu oarecum: daca aveti suficienti invitati ca sa va acoperiti cheltuielile de nunta (mare) + sa va ramana niste bani, imprumutati de undeva pentru 1-2saptamani (ai ei, ai tai, colegi, prieteni - nu neaparat toata suma dintr-un singur loc).

Daca nu, o mica petrecere restransa, de cateva ore, unde invitati doar rudele si apropiatii si atat - rezervarea si un meniu nu prea sofisticat, nu ajunge cine stie ce cat si chiar daca veti primi mai putini bani, s-ar putea chiar sa fiti pe plus.

Eh, usor de zis, cam greu de facut.
Insa si aici e usoara problema.
Nunta crestina cu muzica bisericeasca sau nunta obisnuita. ( cu o formatie care canta )

[AlinB]

Intarirea relatiei prin sexualitate este iluzorie.
Calmul adus astfel este temporar si nu rezolva adevaratele probleme.

Ceea ce ii oferi tu astfel i-ar putea oferi la fel de bine (sau mai bine?) milioane de alti barbati.

Asa cum ti-am explicat ar putea chiar complica lucrurile in unele cazuri, pe fondul altor probleme si incertitudini.
Trebuie sa fii un observator f. atent ca sa vezi implicatiile si de multe ori se vad doar intr-un anumit context delicat.

Problemele nu se rezolva "inainte" dar trebuie macar sa vezi daca sunt rezolvabile.

Adica - cum priveste fiecare institutia casatoriei? Daca divortul este vazut ca o optiune ulterioara (sau respins doar datorita dificultatilor legale) atunci nu are sens.

Daca reactioneaza violent la certuri, intreba-te de ce. Tu esti suficient de calm, nu o provoci in nici un fel? O face cumva ca asa a vazut la ea in familie (apropo, sa vezi cum sunt si parintii ei) sau pentru ca ii este teama ca relatia ar putea esua dramatic, sau e doar o chestiune de temperament, etc.?
Stie sa-si recunoasca greselile, sa-si ceara iertare?
etc.

În prealabil postat de IonescuMarian

Eh, usor de zis, cam greu de facut.
Insa si aici e usoara problema.
Nunta crestina cu muzica bisericeasca sau nunta obisnuita. ( cu o formatie care canta )

Cununia la Biserica, pe urma o masa la un restaurat cu cei mai apropiat - depinde de tine ce muzica alegi, poate sa fie cea care este in mod curent la restaurant, nici nu e obligatorie la o adica.

Un meniu si rezervare chiar la sfarsit de saptamana (nu scapi cuvantul "nunta") pentru cca. 20-25 persoane nu ajunge mai mult de 1000ron (cu rezervare) chiar intr-un restaurat decent.

[heaven]

Servus Marian!Citind postarile tale ulterioare,mi-au atras atentia cateva aspecte pe care le-am subliniat si care cumva imi dau impresia (te rog frumos sa imi spui daca este asa,pentru ca nu doresc sa fac interpretari) ca esenta situatiei cu care va confruntati ca si cuplu se afla dincolo de aspectul religios...

În prealabil postat de IonescuMarian

Stiu ca nu putem fi perfecti, nici nu caut perfectiunea...dar nici nu doresc sa stau cu o persoana cu care sa ma cert/contrazic in fiecare zi.

- inteleg ca in interiorul tau crezi ca aceste certuri si contraziceri ar urma si dupa casatorie.Deci,ele nu au neaparat ca subiect latura religioasa a legaturii voastre.Si atunci,cumva am sentimentul ca o parte din acest puzzle al relatiei voastre lipseste,cel putin din modul in care l-ai expus aici,pentru ca,se pare ca mai exista si alte aspecte ale vietii voastre personale care genereaza conflicte.

Ea incepe discutii de la lucruri simple, cand nu zic un lucru mic/simplu , vede negru in fata ochilor, si desparte firul in 4. De asemenea, se intampla sa ii dau un mesaj simplu, si isi face fel de fel de ganduri, de parca i-as scrie metafore si se gandeste la semnificatia cuvintelor.
I-am spus ca vreau sa ne relaxam, sa fim mai calmi pentru ca viata e scurta iar noi stam majoritatea timpului incordati, suparati si nemultumiti.

-pai da,exact ce spuneam mai sus.Ma intreb,de unde pleaca aceasta tensiune intre voi doi...

Am deschis subiectul casatoriei ca doresc sa fac acest pas, dar vreau sa simt si eu cu adevarat, nu doar sa fiu constrans de situatie ( de ea ) sau de religie. ( sa nu traim in pacat).

- sigur,intrebarea este,ce anume te-ar face sa simti cu adevarat sa faci acest pas?Facand un exercitiu de imaginatie,esti sigur ca daca acum ai avea un cont frumos in banca,asta te-ar face sa simti sa te casatoresti cu ea si ai alerga drept la biserica si starea civila? :)

Imi place sa cred ca daca ea ma iubeste cu adevarat

- uneori cuvintele noastre exprima mai multe decat am dori chiar noi sa credem sau sa vedem...iti place sa crezi ca te iubeste,insa se pare ca nu esti prea convins in interiorul tau de acest fapt.Adica,nesiguranta resimtita in relatie pare ca este de ambele parti si ce am incercat sa evidentiez prin sublinierile de mai sus este ca poate,ar ajuta mai mult pentru a va clarifica situatia sa priviti in fapt principala cauza care genereaza aceasta nesiguranta si semne de intrebare dintre voi doi...

[IonescuMarian]

În prealabil postat de heaven

Servus Marian!Citind postarile tale ulterioare,mi-au atras atentia cateva aspecte pe care le-am subliniat si care cumva imi dau impresia (te rog frumos sa imi spui daca este asa,pentru ca nu doresc sa fac interpretari) ca esenta situatiei cu care va confruntati ca si cuplu se afla dincolo de aspectul religios...

- inteleg ca in interiorul tau crezi ca aceste certuri si contraziceri ar urma si dupa casatorie.Deci,ele nu au neaparat ca subiect latura religioasa a legaturii voastre.Si atunci,cumva am sentimentul ca o parte din acest puzzle al relatiei voastre lipseste,cel putin din modul in care l-ai expus aici,pentru ca,se pare ca mai exista si alte aspecte ale vietii voastre personale care genereaza conflicte.
-pai da,exact ce spuneam mai sus.Ma intreb,de unde pleaca aceasta tensiune intre voi doi...

Aceasta tensiune tind sa cred ca pleaca din prisma caracterului tare pe care il avem amandoi. Nu prea renuntam la parerile,ideile noastre. Cu greu lasam de la noi, desi stim foarte bine ca trebuie sa facem asta ( asa ne-a sfatuit si duhovnicul nostru ).
De asemenea, ma doare ca noi ca si cuplu desi ne-am lovit de probleme mici, le-am facut sa devina mari. ( tot din prisma caracterului puternic ). Ex. de la o chestie mica in contrazicere, ea ajunge sa-mi spuna chestii din trecutul meu ( care nu ar trebui sa o priveasca ) Asa cum ne spunea si duhovnicul nostru, trecutul este trecut, nu trebuie sa-l dezgropam, noi trebuie sa privim inainte.

- sigur,intrebarea este,ce anume te-ar face sa simti cu adevarat sa faci acest pas?Facand un exercitiu de imaginatie,esti sigur ca daca acum ai avea un cont frumos in banca,asta te-ar face sa simti sa te casatoresti cu ea si ai alerga drept la biserica si starea civila? :)

Jucandu-ma cu acest exercitiu de imaginatie, pot spune ca ar rezolva problema din punct de vedere material, dar noi ne mai luptam aproape zilnic cu certuri/contraziceri ceea ce nu ne-ar lasa sa ne grabim la starea civila etc.

- uneori cuvintele noastre exprima mai multe decat am dori chiar noi sa credem sau sa vedem...iti place sa crezi ca te iubeste,insa se pare ca nu esti prea convins in interiorul tau de acest fapt.Adica,nesiguranta resimtita in relatie pare ca este de ambele parti si ce am incercat sa evidentiez prin sublinierile de mai sus este ca poate,ar ajuta mai mult pentru a va clarifica situatia sa priviti in fapt principala cauza care genereaza aceasta nesiguranta si semne de intrebare dintre voi doi...

E mai complicat decat pare. Stiu ca ma iubeste, dar vreau sa cred ca ma iubeste indeajuns de mult incat sa aiba rabdare si sa tina cont si de parerea mea.

[AlinB]

În prealabil postat de IonescuMarian

E mai complicat decat pare. Stiu ca ma iubeste, dar vreau sa cred ca ma iubeste indeajuns de mult incat sa aiba rabdare si sa tina cont si de parerea mea.

Asta e problema grea.
Este nelipsita duminica de la Sf. Liturghie?
Ajunge la prima ora?
Sta pana la sfarsit?