EREZIILE romano-catolice

[Catalin Radu]

Aud mereu la orice biserica (indiferent care este) ca ea este cea adevarata. O prostie. Asa zic catolicii, ortodocsii, martorii lui Iehova, penticostalii, babtistii, pocaitii, etc, etc. Nu exista o biserica adevarata. Am vazut ca Biblia este gresit tradusa pe alocuri, in toate confesiunile. Acum 2 mii de ani a fost Biserica lui Cristos probovaduita de apostolii care au fost martori al invierii fiului Lui Dumnezeu, care cu adevarat era prima biserica autentica. Azi confesiunile au propriile reguli crestine si chiar traditii si obiceiuri omenesti, in care se indeparteaza de Biblie care este radacina bisericii in general. Eu sunt botezat ortodox, dar sunt dezamagit de invataturile ortodoxiei care in loc sa aduca cuvantul Lui Dumnezeu in integritatea lui asa cum este scris in Sfanta Scriptura, este pur si simplu lalait si mormait in biserici in asa zis slujbe. Sa-mi fie iertat gandul, dar este un adevar. In Biblie se spune sa nu te inchini sau sa te rogi icoanelor, dar ortodocsi si catolicii tolereaza astfel de practici de idolatrie asupra unui lucru sau obiet facut de mana omului. Religia trebuie sa fie unica. Eu cred unirea confesiunilor in Biserica Unita la care doctrina crestina autentica sa fie regula si stil de viata.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Catalin Radu

Eu cred unirea confesiunilor in Biserica Unita

In afara de cazul in care va referiti la Biserica Greco-Catolica (Unita), inseamna ca aveti in vedere inca o bisericuta facuta de oameni.

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In afara de cazul in care va referiti la Biserica Greco-Catolica (Unita), inseamna ca aveti in vedere inca o bisericuta facuta de oameni.

Stimate dnule Mihnea Dragomir, va respect punctul de vedere si opiniile. Cosider ca unele dintre ele sunt pertinente, altele cam "prea radicale" din punct de vedere teologic in favoarea viziunii romano-catolice... mai ales ca va aflati "in vizita" pe un forum ortodox.
In acest sens sunt de parere ca stiti destul de bine cat de sensibil pentru ortodocsii romani este sibiectul uniatiei din trasilvania, modul inadecvat in care a fost "implementat".

Din fericire la nivel oficial astazi BC considera ca uniatia este inadecvata in ceea ce priveste relatiile cu BO si se recunoaste ca este unul din marile impedimente in dialogul onest.

De asemnea doresc sa subliniez faptul ca BO cosidera ca Sfanta Euharistie este cauza Bisericii, deci comuniunea euharistica asigura unitatea. In BO Biserica nu este vazuta ca o instituie, noi nu avem conceptul de "Biserica particulara si Biserica universala".

Va propun lectura afirmatiilor unuia din marii teologi ortodocsi romani contemporanicare este implicat profund si in dialogul oneste intre BOR si BC:
"Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Ică Jr.:
Da, este într-adevăr punctul care ne priveşte, într-un fel, în mod direct. Dacă Bisericile Răsăritene, Ortodoxe, sunt socotite drept Biserici particulare faţă de Biserica universală. Aici este într-un fel divergenţa sau diferendul, dezacordul dogmatic şi eclesiologic între viziunea Răsăriteană despre Biserică, ortodoxă, şi viziunea Occidentală, romano catolică, despre Biserică şi ea poate fi exprimată, poate fi redusă la esenţial în următoarea formă: Biserica Romei se consideră a fi Biserică nu doar Biserică particulară dintr-un teritoriu ci, în acelaşi timp şi Biserică universală, deci Roma invocă pentru ea însăşi două calificative, deci este Biserică locală a Romei şi în acelaşi timp Biserică locală faţă de care toate celelalte Biserici (pe care noi le numim Biserici locale, iar ei le numesc Biserici particulare). Concepţia ortodoxă despre Biserică este că Biserica universală există şi subzistă în diversitatea Bisericilor locale. Noi nu avem această terminologie de Biserică particulară. Noi vorbim despre Biserică universală în sens de sobornicească, catolică, în sensul simbolului de credinţă constantinopolitan, care subzistă în diversitatea Bisericilor locale, a Patriarhiilor, a Mitropoliilor, a Bisericilor Autocefale. Noi nu avem această noţiune de Biserici particulare, pentru că noţiunea de Biserică particulară este pusă în ecuaţie cu noţiunea de Biserică universală, aşa cum este ea înţeleasă ea de Biserica Romei. Noi nu avem aceste noţiuni în eclesia noastră de Biserică universală şi particulară, ci doar de Biserică sobornicească, catolică, în sensul, încă o dată spun, nu romano-catolic, ci în sensul tradiţional al Simbolului de credinţă din 381 şi Biserică locală, deci, într-un fel, cei doi termeni teologici, cele două ecuaţii, deci Biserică universală şi particulară, pe de o parte, care sunt tipici pentru concepţia romano-catolică şi celălalt tip de Biserică, sobornicească, Biserică locală, exprimă într-un fel diferenţa de abordare între cele două tradiţii: Răsăriteană, Ortodoxă şi Occidentală, cu privire la relaţia dintre universal şi local în Biserică, este o relaţie cheie, într-un fel, pentru organizarea ei şi figura ei instituţională şi canonică."
http://theologhia.wordpress.com/2007...ina-credintei/

Concluizionand, consider pertinenta pozitia BO care este de parere ca "uniatia" este inadecvata, precum a fost si recunoasterea de catre papa in 1204 a Regatului latin de Constantinopol precum si a episcopului latin de Constantinopol.
Desigur papa a fost supus unor mari presiuni politice in 1204 (mai ales din partea venetienilor) dar a cedat... de asemnea si uniatia a fost realizata sub mari presiuni politice, dar s-a acceptat.

Astazi BO nu mai este nici sub jugul otoman si nici sub atacul nimicitor al comunismului.
Dupa cum spuneam consider ca in prezent teologii ortodocsi trebuie sa depaseasca angoasele si frustrarile trecutului si sa se angajeze in discutii oneste pe pozitii de egalitate.

Doamne ajuta.

[stefan florin]

În prealabil postat de Eugen7

Astazi BO nu mai este nici sub jugul otoman si nici sub atacul nimicitor al comunismului.
Dupa cum spuneam consider ca in prezent teologii ortodocsi trebuie sa depaseasca angoasele si frustrarile trecutului si sa se angajeze in discutii oneste pe pozitii de egalitate.

Doamne ajuta.

asa si? Ce ar trebui sa faca BO? Sa-l accepte pe Benedict ca vicar al lui Hristos? Ca papa este infailibil? Cam asta zici tu? Ei nici macar nu au o dovada ca Petru ar fi fost la Roma...afara de treditia lor

[Eugen7]

În prealabil postat de stefan florin

asa si? Ce ar trebui sa faca BO? Sa-l accepte pe Benedict ca vicar al lui Hristos? Ca papa este infailibil? Cam asta zici tu?

Nicidecum (nu insinuez asa ceva).
Ceea ce spun este in deplin acord cu:
http://theologhia.wordpress.com/2007...ina-credintei/

Doamne ajuta.

[stefan florin]

În prealabil postat de Eugen7

Nicidecum (nu insinuez asa ceva).
Ceea ce spun este in deplin acord cu:
http://theologhia.wordpress.com/2007...ina-credintei/

Doamne ajuta.

asadar tu esti de cord cu traditia care spune ca Petru a fost papa la Roma?

[NeInocentiu]

Cine este antihristul: http://www.youtube.com/watch?v=H0jvJzQQMXA
Fugiti din babilon !

[Eugen7]

În prealabil postat de stefan florin

asadar tu esti de cord cu traditia care spune ca Petru a fost papa la Roma?

Sunt de acord cu:
"Primul dintre episcopi este egalul confraţilor săi, pe când în tradiţia romană episcopul Romei revendică o harismă specială, un primat în virtutea unei aşa zise succesiuni petrine, care s-ar concretiza numai în persoana lui în calitate de urmaş al Romei. Aici sunt o sumă întreagă de erori care trebuie nuanţate, este faptul că în tradiţia răsăriteană toţi episcopii sunt urmaşii apostolilor şi orice episcop este urmaşul lui Petru în eparhia sa şi, într-un fel, orice creştin care mărturiseşte credinţa lui Petru este în descendenţa petrină. Prin aceasta Biserica Ortodoxă a contestat această monopolizare a harismei petrine de către un singur scaun, cel al Romei, sau de titularul său, persoana Papei. Acesta este punctul nevralgic al dialogului şi al tensiunilor existate în trecut între cele două Biserici. Pentru că la noi primatul, primul în Biserică, fie că este Mitropolit sau Patriarh, este tot timpul condiţionat de către Sinod. Deci, nici Sinodul fără Patriarh, deci fără primat, nici primatul fără Sinod, pe când, în tradiţia Occidentală, primatul, primul dintre episcopi, episcopul Romei, este considerat într-un fel deasupra sau în afara colegiului episcopal, deci are putere de a se distanţa şi de a se exprima fără consensul şi acordul restului colegiului episcopal. Acesta este principalul punct care a stat şi la originea schismei (1054) este şi o temă principală pe agenda viitoarelor reuniuni ale Comisiei Internaţionale de Dialog. "
http://theologhia.wordpress.com/2007...ina-credintei/

Doamne ajuta.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Catalin Radu

Aud mereu la orice biserica (indiferent care este) ca ea este cea adevarata. O prostie. Asa zic catolicii, ortodocsii, martorii lui Iehova, penticostalii, babtistii, pocaitii, etc, etc. Nu exista o biserica adevarata. Am vazut ca Biblia este gresit tradusa pe alocuri, in toate confesiunile. Acum 2 mii de ani a fost Biserica lui Cristos probovaduita de apostolii care au fost martori al invierii fiului Lui Dumnezeu, care cu adevarat era prima biserica autentica. Azi confesiunile au propriile reguli crestine si chiar traditii si obiceiuri omenesti, in care se indeparteaza de Biblie care este radacina bisericii in general. Eu sunt botezat ortodox, dar sunt dezamagit de invataturile ortodoxiei care in loc sa aduca cuvantul Lui Dumnezeu in integritatea lui asa cum este scris in Sfanta Scriptura, este pur si simplu lalait si mormait in biserici in asa zis slujbe. Sa-mi fie iertat gandul, dar este un adevar. In Biblie se spune sa nu te inchini sau sa te rogi icoanelor, dar ortodocsi si catolicii tolereaza astfel de practici de idolatrie asupra unui lucru sau obiet facut de mana omului. Religia trebuie sa fie unica. Eu cred unirea confesiunilor in Biserica Unita la care doctrina crestina autentica sa fie regula si stil de viata.

Diferenta dintre icoana si idol in perspectiva biblica- cititi acest studiu care cred ca va va mai lumina

http://www.teologie.net/data/pdf/PP-...dol-biblie.pdf

"Scriptura Vechiului Testament interzice totuşi reprezentarea lui
Dumnezeu şi ne spune şi de ce: „Ţineţi dar bine minte că în ziua aceea, când
Domnul v-a grăit din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-aţi văzut nici un chip.
Să nu greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care
să înfăţişeze bărbat sau femeie, sau închipuirea vreunui dobitoc de pe pământ, sau
închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer, sau închipuirea vreunei jivine, ce se
târăşte pe pământ, sau închipuirea vreunui peşte din apă, de sub pământ; sau, privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să
te închini lor, nici să le slujeşti, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru
toate popoarele de sub cer” (Deuteronom 4:15-19). Deci pentru că Dumnezeu nu
fusese văzut, evreii nu aveau voie să-L reprezinte în vreun fel, mai ales după
obiceiul păgânilor, care reprezentau divinităţile prin diferite creaturi.
Dumnezeul evreilor este Creatorul cerului şi al pământului şi nu poate fi
reprezentat ca o creatură. Totul este clar.

Dar oare în Noul Testament s-a
schimbat ceva? Evanghelia după Ioan (cap. 1: 18) spune „Pe Dumnezeu nimeni
nu L-a văzut vreodată” – ceea ce este adevărat, numai că Scriptura, contrar
practicii sectare, nu se opreşte aici, ci spune în acelaşi verset: „Fiul cel UnulNăscut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” În aceeaşi Evanghelie
(Ioan 12:45) Însuşi Hristos dezvăluie această învăţătură spunând: „Cel ce Mă
vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine”. Deci odată cu întruparea Fiului
lui Dumnezeu care S-a făcut văzut şi pipăit (cf. I Ioan 1:1-3), cel puţin unul din
Ipostasele divine poate fi reprezentat, pentru că a fost văzut, iar această
reprezentare se numeşte „icoană”. Înţelesul ei este total diferit de cel de „idol”
sau „chip cioplit”, iar argumentul central al posibilităţii redării iconice este cel
enunţat de Ioan Teologul: „În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu : orice duh
care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh,
care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui
antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume”(I Ioan 4:2-3), iar la
sfârşitul Epistolei tot Sfântul Ioan spune: „Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a
venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat ; şi noi
suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este
adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci. Fiilor, păziţi-vă de idoli” (I Ioan 5:21-22). De
aici se vede clar că Fiul lui Dumnezeu întrupat – Hristos: Dumnezeu şi Omul poate fi pictat, iar o eventuală reprezentare a Lui nu poate fi considerată idol.
Idoli sunt zeităţile păgâne care ne abat de la credinţa în Dumnezeu cel
adevărat.

Iar acum să vedem ce spune Biblia despre icoană.
În primul rând dorim să înlăturăm fobia sectară faţă de cuvântul „icoană”,
întâlnit de mai multe ori în Sfânta Scriptură, şi care înseamnă „chip”. Trebuie
să mai precizăm că pentru noţiunea generală de „imagine” limba greacă
foloseşte şi alţi termeni precum: εἶδος, σχῆμα, χαρακτήρ, τύπος, μορφή,
ἄγαλμα şi chiar γραφή (folosit în I/III Regi 6:29), dar termenul εἰκών este în
mod deosebit preferat pentru a reda ideea de imagine sacră sau sacralizată,
care nu se referă la o realitate finită (deşi Biblia foloseşte uneori acest termen şi
cu referire la realităţi obişnuite). Vom reda două din cele mai importante texte
care folosesc acest termen, pentru a înţelege sensul lui şi de ce Biserica l-a ales
anume pe acesta pentru a desemna imaginea Fiului lui Dumnezeu făcut Om.
- Facere 1:26
Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să
stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se
târăsc pe pământ şi tot pământul!"
Καὶ εἶπεν ὁ Θεός· ποιήσωμεν ἄνθρωπον κατ’ εἰκόνα (~l,c, [şelem])
ἡμετέραν καὶ καθ’ ὁμοίωσιν, καὶ ἀρχέτωσαν τῶν ἰχθύων τῆς θαλάσσης καὶ
τῶν πετεινῶν τοῦ οὐρανοῦ καὶ τῶν κτηνῶν καὶ πάσης τῆς γῆς καὶ πάντων
τῶν ἑρπετῶν τῶν ἑρπόντων ἐπὶ γῆς γῆς.
Altfel spus, noi suntem icoană a lui Dumnezeu
, iar despre sensurile şi
implicaţiile teologice ale acestui fapt nu-i momentul să vorbim, dar ele sunt
cele mai profunde posibile.

Coloseni 1:15
Acesta [Fiul] este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât
toată făptura.
Ὅς ἐστιν εἰκὼν τοῦ Θεοῦ τοῦ ἀοράτου, πρωτότοκος πάσης κτίσεως.
Deci Fiul lui Dumnezeu, nevăzut până la întrupare, dar văzut după aceea,
este icoana lui Dumnezeu (Tatăl) Cel nevăzut. Văzându-L pe Hristos pictat îl
vedem pe Tatăl, aşa cum Însuşi Domnul i-a spus lui Filip, precizând că nu este
altă modalitate de a-L vedea pe Tatăl decât prin Fiul (Ioan 14:9). Atunci de
unde fobia sectară faţă de cuvântul icoană? Nu găsim decât două explicaţii:
necunoaşterea sau reaua voinţă (eretică)!
Desigur textele biblice care conţin termenii vizaţi nu se limitează la cele
date de noi, dar am vrut să demonstrăm terminologic că „icoana” şi „idolul /
chipul cioplit”, chiar şi din perspectivă biblică, nu sunt acelaşi lucru, iar cei
care încearcă să demonstreze contrariul nu fac decât să speculeze în gol şi încă
pe baza unor traduceri proaste a textelor biblice. " Ieromonah Petru Pruteanu

Va rog citit studiul , este foarte interesant, explicit si logic

[dobrin7m]

Mai revin cu un citat totusi, pentru cei care nu au rabdare sa intre pe link.

"Icoana (în înţelesul pe care-l are acum acest termen în creştinism) este ceea
ce ne duce cu gândul, credinţa şi doxologia la Dumnezeu, iar idolul este ceea
ce se interpune (ca un zid) între noi şi Dumnezeu. În acest sens, chiar şi ceea ce
numim noi icoană poate fi idol, dacă ne oprim gândirea, adorarea şi închinarea
la lemn, sticlă, vopsele şi nu mergem mai departe, la persoana pictată. Deci, cel
puţin în anumite situaţii, simplul obiect nu poate fi numit simplu, idol sau
icoană, căci totul depinde de abordarea noastră asupra respectivului obiect.

Obiectele religioase care fac trimitere la Dumnezeu şi Sfinţenia Sa sunt sau cel
puţin ar trebui să fie "ferestre spre Dumnezeu" şi „manifestări ale slavei Lui”. (Apropo, acest lucru este valabil şi în cazul Sfintei Scripturi, când ne limităm la literă şi nu vedem duhul. Nu
de puţine ori chiar neoprotestanţii idolatrizează Biblia, ne mai gândindu-se la Dumnezeu care stă în spatele ei.).


Iar cât priveşte necesitatea reprezentărilor sacre, vrem noi sau nu vrem,
omul, a cărui gândire este formată cu precădere din imagini, are nevoie de aşa
ceva..., mai ales în anumite sau chiar în cele mai multe momente.