Pro Liturgia

[Mihnea Dragomir]

Ma gandesc ca poate merita prezentate, in cateva postari, principalele rubrici ale Liturghiei. Presupunand ca fratii ortodocsi sunt deja familiarizati cu Liturghiile din ritul bizantin, cu toate cele trei variante ale lor, am sa pun accentul pe liturghiile catolicilor din jumatatea vestica a lumii.

Cateva cuvinte, mai intai, despre calendarul liturgic. El pare foarte complicat din cauza ca rezulta din doua cicluri liturgice fara mare legatura unul cu altul: ciclul temporal (numit, pe scurt, "Temporalul"), care este ritmat de principalele evenimente din viata lui Isus si ciclul sanctoral (pe scurt "Sanctoralul"), care este sarbatorirea anuala a sfintilor ori a unor evenimente deosebite din viata Bisericii. Imaginati-va, asadar, doua cercuri care se suprapun unul peste altul, iar superpozitia lor este ceea ce numim "calendar liturgic". Aparenta complicatie provine din faptul ca Temporalul e determinat de cea mai mare sarbatoare a crestinilor catolici: Pastile Domnului. Or, aceasta fiind cu data variabila, in timp ce Sanctoralul este cu data fixa, suprapunerile celor doua cercuri nu se fac in aceleasi puncte zilnice de la un an la altul.

Se intelege ca Temporalul, fiind "calendarul lui Isus", primeaza fata de Sanctoral, care este "calendarul sfintilor". Ca sa intelegem mai bine, sa ne inchipuim un ostensor. Acesta este un obiect de cult romano-catolic in care se pune, spre adoratie, o ostie consacrata. Arata cam asa:

.

Se observa ca zona centrala a ostensorului este inconjurata ca de niste raze, inchipuind iradierea lui Isus in lume. Ei bine, in aceasta comparatie Temporalul reprezinta zona centrala, aceea in care se aseaza Peasfantul Trup, iar Sanctoralul reprezinta razele, fiindca sfintii ne lumineaza vietile asa cum lumineaza razele Soarelui nostru, care este Cristos. Dar, in timp ce razele ostensorului, alcatuite din metal pretios, sunt fixe, "inima" lui, care este Sf Ostie, poate ocupa o pozitie variabila prin rotatie.

Consecinta acestui fapt este ceea ce liturgistii numesc "ocurenta" si "concurenta". Ocurenta inseamna atunci cand o sarbatoare de un anumit rang din Temporal se suprapune peste o sarbatoare de rang diferit din Sanctoral. In acest caz, rangul din Temporal are precedenta, astfel incat sarbatoarea aceea va avea rangul respectiv. Concurenta inseamna egalitate de rang.

Daca aceste lucruri nu sunt clare, pana aici, inseamna ca expunerea trebuie perfectionata cu noi precizari. Iar daca sunt clare, inseamna ca trebuie mers mai departe, ca sa vedem care sunt evenimentele vietii Domnului care jaloneaza Temporalul si, implicit, intregul an liturgic.

[Mihnea Dragomir]

Asadar, ciclul Temporal se subimparte in doua sectoare de cerc: ciclul Craciunului (sau al Incarnarii) si ciclul Pastilor (sau al Rascumpararii).

Ciclul Craciunului se subimparte si el in timpul Adventului (Adventul este postul Craciunului, cand romano-catolicii se pregatesc spre a-L primi pe Pruncul Isus), timpul Craciunului propriu-zis si timpul Epifaniei.

Prima duminica din Advent este socotita inceputul Temporalului si, deci, a intregului an liturgic.

Ciclul Pastilor incepe intre datele extreme posibile: 18 ianuarie-22 februarie, din cauza caracterului variabil al datei Pastilor, centrul intregului an liturgic.

In ritul romano-catolic, timpul de pregatire al Pastilor dureaza noua saptamani. Corespunde oarecum Triodului din ritul greco-catolic, care incepe in Duminica Vamesului si Fariseului.

Acest timp prepascal, de noua saptamani, e subimpartit in traditia apuseana in trei durate, astfel:
-timpul Septuagesimei ne asociaza, vreme de trei saptamani, vietii publice a lui Isus.
-timpul Quadragesimei (vine de la "40 de zile") incepe cu Miercurea Cenusii, care e intrarea in Postul Pastilor. Ne aminteste de retragerea in desert a Domnului nostru vreme de 40 de zile.
-timpul Patimilor cuprinde ultimele doua saptamani din Postul Pastilor. Intregul Post al Pastilor are un caracter penitential (spre deosebire de Postul Craciunului care are caracter de bucurie), dar in mod special aceste doua saptamani.

Timpul pascal este subimpartit in
-Octava Pastilor (adica opt zile, de la Duminica Invierii la Duminica Tomei, numita inca si Duminica de Quasimodo (fiindca cu aceste cuvinte incepe slujba).
-timpul de dupa Pasti (fiindca Duminicile se numara de la Pasti), care dureaza 5 saptamani si se termina cu Ziua Bisericii: Pentecost.

Timpul de dupa Pentecost numara intre 23 si 28 de Duminici, fiind cel mai lung din an.

Anul liturgic se termina cu sarbatoarea "Cristos Regele". Urmeaza prima duminica din Advent si ciclul se reia.

[ioanna]

Liturghia cu requiem se poate face pentru orice persoana decedata, se poate pomeni orice nume, chiar daca n-a fost catolica? Un protestant poate fi pomenit nominal la Liturghie, din moment ce botezul sau e considerat valid sau se pomenesc doar cei botezati in riturile catolice?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioanna

Liturghia cu requiem se poate face pentru orice persoana decedata, se poate pomeni orice nume, chiar daca n-a fost catolica? Un protestant poate fi pomenit nominal la Liturghie, din moment ce botezul sau e considerat valid sau se pomenesc doar cei botezati in riturile catolice?

Ne raspunde canonul 1183, care, in paragraful al treilea, mentioneaza:
"In urma judecatii prudente a ordinariului local, funeraliile ecleziale pot fi oferite persoanelor botezate care sunt inrolate intr-o Biserica acatolica sau intr-o comunitate acatolica, in afara cazului cand intentia lor evidenta a fost contrara, daca niciun slujitor propriu lor nu este disponibil".

"Ordinariu local" inseamna episcopul sau altfel de administrator al unei provincii a Bisericii Universale (exarh, vicar pentru un vicariat, administrator apostolic, etc).
"Biserica acatolica" se refera la Biserici Particulare care au rupt comuniunea cu Roma.
"Comunitate ecleziala acatolica" inseamna congregatii ale crestinilor valid botezati in care nu exista preotie sacramentala si Euharistie.

[Mihnea Dragomir]

Dupa rugaciunile incepatoare (care sunt facultative, dar intens recomandate) si pe care preotul le rosteste in hainele clericale obisnuite, urmeaza spalarea mainilor si invesmantarea in vesmintele imparatesti care se cuvin oficierii Sfintei Misse.

La spalarea mainilor dinainte de invesmantare, preotul spune: "Da, Doamne, putere mainilor mele; sterge de pe ele orice pata, ca sa Te pot servi in curatia spiritului si trupului !" (Da, Domine, virtutem manibus meis ad abstergendam omnem maculam: ut sine pollutione mentis et corporis valeam tibi servire).

Cateva cuvinte, acum, despre vesmintele liturgice in ritul roman.

Amictus este o bucata dreptunghiulara de panza alba cu doua snururi:

cu care preotul se invesmanteaza mai intai, punand-o pe umeri (pe vremuri si deasupra capului). Ea are rol de scut in contra puterilor malefice. La aceasta invesmantare, preotul rosteste:
"Aseaza, Doamne, peste capul meu coiful salvarii, ca sa pot sa resping atacurile demonice" (Impone, Domine, capiti meo galeam salutis, ad expungnandos diabolicos incursus).

Urmeaza punerea albei. Alba este vesmantul lung din panza, simbolizand puritatea si amintindu-ne de Ezechiel 28:4. Imbracand alba, preotul spune: Imbraca-ma cu alba cea alba, Doamne si curateste inima mea pentru ca, fiind spalat in sangele Mielului, sa ma pot bucura de fericirea cea vesnica!
(Dealba me, Domine, et munda cor meum: ut in sanguine Agni dealbatus, gaudiis perfruar sempiterni!")

[Mihnea Dragomir]

Dupa ce si-a pus Alba, care este vesmantul cel mai lung, preotul se incinge cu cingulum (cingatoarea), care simbolizeaza castitatea sacerdotala. In timp ce isi pune cingatoarea, preotul se roaga astfel: "Incinge-ma, Stapane, cu cingatoarea curatiei, stinge in mine ardoarea pasiunilor impure, pentru ca virtutea continentei si castitatii sa ramana in mine!" (Praecinge me, Domine, cingulo puritatis, et extingue in lumbis meis humorem libidinis; ut maneat in me virtus continentiae, et castitatis!)

Dupa aceea preotul isi aseaza, pe mana stanga, manipla. Acest vesmant este un stergar (dar brodat). Acesta e un simbol de servitute. Amintindu-si ca este chemat sa serveasca Cina Domnului, in timp ce isi aseaza manipla, preotul rosteste: "Ingaduie sa merit, o, Stapane, sa port jerba lacrimilor si durerilor; pentru ca sa primesc in bucurie rasplata lucrului meu!" (Merear, Domine, portare manipulum fletus et doloris; ut cum exultatione recipiam mercedem laboris!)

[Mihnea Dragomir]

Dupa aceea, preotul isi pune stola, vesmant bogat, impodobit de obicei cu broderie. Este asemanatoare unui fular foarte lung, terminat cu cate o cruce brodata la capete. Presbiterii poarta stola inchipuind un "X" in fata, deci vine peste ambii umeri. Diaconii o poarta peste un singur umar (cel stang), iar episcopii o poarta centrata, astfel incat sa cada atat in fata cat si in spate. Stola simbolizeaza imortalitatea, este "vesmantul imparatesc" propriu zis. Punandu-si stola, preotul face sarutarea (osculatiunea) crucii de pe ea si se roaga astfel: "Da-mi, Doamne, inapoi vesmanul nemuririi, pe care noi l-am pierdut prin greseala primului nostru parinte si fa ca, desi nu sunt vrednic sa ma apropii de misterele Tale sfinte, sa pot merita bucuria eterna" (Redde mihi, Domine, stolam immortalitatis, quam perdidi in praevaricatione primi parentis; et quamvis indignus accedo ad tuum sacrum mysterium, merear tamen gaudium sempiternum).

Urmeaza casubla, numita si capa, vesmant care seamana cu o pelerina (se poarta pe umeri) si simbolizeaza iubirea care face jugul lui Dumnezeu dulce. La imbracarea ei, preotul se roaga: "Stapane, care ai spus "jugul Meu este suav si usoara este povara Mea", fa sa il pot purta astfel incat sa obtin gratia Ta, amin" (Domine, qui dixisti "Jugum meum suave est"...)

Iata stola:


Si capa:


In anumite situatii preotul mai adauga, dupa casubla, un acoperamant al capului (bareta pentru presbiteri si prelati, diferita in functie de pregatirea lor, mitra pentru episcopi in imprejurari solemne, palaria rosie pentru cardinali, mitra aurita pentru patriarhi, eventual tripla coroana pentru papa) si, eventual, dalmatica. Dalmatica e un fel de tunica, in esenta un simbol diaconal.

Dupa invesmantare, incepe Missa cu ritualul sfintirii apei. Daca exista sare sfintita, iar daca nu exista, mai intai se sfinteste sarea.