Pro Liturgia

[Mihnea Dragomir]

Da, dar vorbim:
1. Despre ritul apusean curent, forma ne-extraordinara, adica ordinara. :D In care, cel putin aici in Olanda se ingenuncheaza imediat dupa Sanctus, cand si clopotul suna o data, pana la marele Amin, unii (eu, si altii de exemplu) ingenunghind pana la Tatal Nostru, desi nu este obligatoriu. Binecuvantarea, ca si Sf. Impartasanie, in ritul de dupa Vat. 2 se primeste in picioare, nu in genunchi ca si in ritul vechi. Desi si binecuvantarea poti sa o primesti in genunchi, iar Sf. Impartasanie, cel putin la biserica la care merg eu, dar e posibil sa fie altfel in altele, nu iti este refuzata daca vrei sa o primesti in genunchi. Inca ceva: pentru ritul vechi nu exista rubrici scrise pentru credinciosi, ci doar pentru preot. Practic, mi s-a spus, credinciosii ar putea sta si in cap si nu ar fi nici un pacat pentru ei. Atata timp cat este reverentios, ma gandesc eu. :D Preotul in schimb....

2. Despre Olanda, unde in unele, destul de multe biserici, unde un lucru normal este sa vezi corul frumos aliniat si asezat in spatele preotului (care bineinteles ca slujeste versus populum, si nu la biserica la care merg eu), in altar, si cateva alte ciudatenii pe care nu le vezi in alta parte.

Conciliul Vatican 2 nu a schimbat absolut nimic în ceea ce priveşte cele 5 situaţii când se îngenunchează. În mod excepţional, în acele ţări în care episcopii au cerut acest lucru, Roma a permis ca Sf Împărtăşanie să poată fi primită şi în picioare. Asta este un indult, nu e obligatoriu şi nici măcar recomandat. Dacă aţi observat, Papa acordă Sf Împărtăşanie numai în genunchi (apusenilor), chiar dacă e vorba de Regina Spaniei. În ritul apusean, cu toţii este bine să îngenunchem în faţa Lui, fiindcă este Cel faţă de care "tot genunchiul se pleacă". În ritul răsăritean, toţi trebuie să Îl primim în picioare şi cu mâinile pe piept, fiindcă în această poziţie vom învia.

Poziţia firească a corului este fie în lateralul Presbiteriului (într-un cafas, unde e schola cantorum) fie deasupra intrării în biserică. Nu este bine să fie în faţa congregaţiei, deoarece biserica este ca o navă care navighează spre Cristos: toţi, cor şi credincioşi, în frunte cu preotul, au aceeaşi direcţie: nu spre cor, ci spre Domnul, Care este Soarele ce a răsărit pentru noi, închipuind Poporul lui Dumnezeu aflat în marş, care este progresul liturgic. Aflaţi în Corabie, noi înaintăm prin furtuna acestei lumi. El se dă jos de pe muntele în care se roagă Tatălui pentru noi şi se întrupează euharistic, până la uniunea mistică ce este Cuminecarea, salvându-ne de la înec în valurile mării.

Răsăriteni ori apuseni, e aceeaşi idee, izvorâtă dintr-un simţ liturgic dezvoltat de-a lungul secolelor.

"Missă" înseamnă trimitere, iar "Liturghia" înseamnă lucrare, slujbă. Adevăratul ei adresant nu e corul, nic preotul care îl închipuie pe Cristos, ci Dumnezeu Tatăl.